1 E Pasur, filho de Imer, o sacerdote, que havia sido nomeado presidente na casa do Senhor, ouviu a Jeremias, que profetizava estas palavras. 2 E feriu Pasur ao profeta Jeremias, e o colocou no cepo que está na porta superior de Benjamim, na casa do Senhor.

3 E sucedeu que no dia seguinte Pasur tirou a Jeremias do cepo. Então disse-lhe Jeremias: O Senhor não chama o teu nome Pasur, mas, Terror por todos os lados.

4 Porque assim diz o Senhor: Eis que farei de ti um terror para ti mesmo, e para todos os teus amigos. Eles cairão à espada de seus inimigos, e teus olhos o verão. Entregarei todo o Judá na mão do rei de Babilônia; ele os levará presos a Babilônia, e feri-los-á à espada. 5 Também entregarei toda a riqueza desta cidade, e todo o seu trabalho, e todas as suas coisas preciosas, sim, todos os tesouros dos reis de Judá entregarei na mão de seus inimigos, e saqueá-los-ão, e tomá-los-ão e levá-los-ão a Babilônia. 6 E tu, Pasur, e todos os moradores da tua casa ireis para o cativeiro; e virás a Babilônia, e ali morrerás, e ali serás sepultado, tu, e todos os teus amigos, aos quais profetizaste falsamente.

7 Persuadiste-me, ó Senhor,

e persuadido fiquei;

mais forte foste do que eu,

e prevaleceste;

sirvo de escárnio todo o dia;

cada um deles zomba de mim.

8 Porque desde que falo, grito,

clamo: Violência e destruição;

porque se tornou a palavra

do Senhor um opróbrio e ludíbrio todo o dia.

9 Então disse eu:

Não me lembrarei dele,

e não falarei mais no seu nome;

mas isso foi no meu coração como fogo ardente,

encerrado nos meus ossos;

e estou fatigado de sofrer, e não posso mais.

10 Porque ouvi a murmuração de muitos,

terror de todos os lados:

Denunciai, e o denunciaremos;

todos os que têm paz comigo aguardam o meu manquejar,

dizendo: Bem pode ser que se deixe persuadir;

então prevaleceremos contra

ele e nos vingaremos dele.

11 Mas o Senhor está comigo como um valente temível;

por isso tropeçarão os meus perseguidores,

e não prevalecerão;

ficarão muito confundidos;

porque não se houveram prudentemente,

terão uma confusão perpétua

que nunca será esquecida.

12 Tu, pois, ó Senhor dos Exércitos,

que provas o justo,

e vês as entranhas e o coração,

permite que eu veja a tua vingança contra eles;

pois já te revelei a minha causa.

13 Cantai ao Senhor, louvai ao Senhor;

pois livrou a alma do

necessitado da mão dos malfeitores.

14 Maldito o dia em que nasci;

não seja bendito o dia em

que minha mãe me deu à luz.

15 Maldito o homem que deu as novas a meu pai,

dizendo: Nasceu-te um filho;

alegrando-o com isso grandemente.

16 E seja esse homem como as

cidades que o Senhor destruiu e não se arrependeu;

e ouça clamor pela manhã,

e ao tempo do meio-dia um alarido.

17 Por que não me matou na madre?

Assim minha mãe teria sido a minha sepultura,

e teria ficado grávida perpetuamente!

18 Por que saí da madre,

para ver trabalho e tristeza,

e para que os meus dias se

consumam na vergonha?

1 Pașhur, fiul lui Imer*1 Cron. 24:11., preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri. 2 Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. 3 Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur (Noroc din toate părțile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părțile). 4 Căci așa vorbește Domnul: ‘Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia. 5 Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da*2 Împ. 20:17;24:12-16;25:13. Cap. 3:24. în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon. 6 Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi cărora le-ai prorocit*Cap. 14:13,14;28:15;29:21. minciuni.’"

7 M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai*Cap. 1:6,7. fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs*Plâng. 3:14., toată lumea își bate joc de mine. 8 Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să*Cap. 6:7. strig: „Silnicie și apăsare!" Așa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. 9 Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui", iată că în inima mea este ca un foc*Iov 32:18,19.Ps. 39:3. mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu*Iov 32:18.Fapte 18:5. pot. 10 Căci aud*Ps. 31:13. vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. „Învinuiți-l", strigă ei. „Haidem să-l învinuim!" Toți cei ce trăiau în pace*Iov 19:19.Ps. 41:9;55:13,14.Luca 11:53,54. cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!" 11 Dar Domnul*Cap. 1:8,19. este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor*Cap. 15:20;17:18. birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință; de o veșnică rușine*Cap. 23:40., care nu se va uita! 12 Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel*Cap. 11:20;17:10. neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă*Ps. 54:7;59:10. să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. 13 Cântați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește*Ps. 35:9,10;109:30,31. sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. 14 Blestemată*Iov 3:3. Cap. 15:10. să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! 15 Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ți s-a născut un copil de parte bărbătească", și l-a umplut de bucurie cu ea! 16 Omul acela să ajungă precum cetățile pe care le-a nimicit*Gen. 19:25. Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața*Cap. 18:22. și strigăte de război la amiază! 17 De ce n-am fost*Iov 3:10,11. omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine? 18 Pentru ce am ieșit*Iov 3:20. din pântecele mamei ca să văd*Plâng. 3:1. numai suferință și durere și să-mi isprăvesc zilele în rușine?