1 Ai dos pastores que destroem e dispersam as ovelhas do meu pasto, diz o Senhor. 2 Portanto assim diz o Senhor Deus de Israel, contra os pastores que apascentam o meu povo: Vós dispersastes as minhas ovelhas, e as afugentastes, e não as visitastes; eis que visitarei sobre vós a maldade das vossas ações, diz o Senhor. 3 E eu mesmo recolherei o restante das minhas ovelhas, de todas as terras para onde as tiver afugentado, e as farei voltar aos seus apriscos; e frutificarão, e se multiplicarão. 4 E levantarei sobre elas pastores que as apascentem, e nunca mais temerão, nem se assombrarão, e nem uma delas faltará, diz o Senhor.

5 Eis que vêm dias, diz o Senhor, em que levantarei a Davi um Renovo justo; e, sendo rei, reinará e agirá sabiamente, e praticará o juízo e a justiça na terra. 6 Nos seus dias Judá será salvo, e Israel habitará seguro; e este será o seu nome, com o qual Deus o chamará: o Senhor justiça nossa.

7 Portanto, eis que vêm dias, diz o Senhor, em que nunca mais dirão: Vive o Senhor, que fez subir os filhos de Israel da terra do Egito; 8 Mas: Vive o Senhor, que fez subir, e que trouxe a geração da casa de Israel da terra do norte, e de todas as terras para onde os tinha arrojado; e habitarão na sua terra.

9 Quanto aos profetas, já o meu coração está quebrantado dentro de mim; todos os meus ossos estremecem; sou como um homem embriagado, e como um homem vencido de vinho, por causa do Senhor, e por causa das suas santas palavras.

10 Porque a terra está cheia de adúlteros,

e a terra chora por causa da maldição;

os pastos do deserto se secam;

porque a sua carreira é má,

e a sua força não é reta.

11 Porque tanto o profeta,

como o sacerdote, estão contaminados;

até na minha casa achei a sua maldade,

diz o Senhor.

12 Portanto o seu caminho lhes

será como lugares escorregadios na escuridão;

serão empurrados, e cairão nele;

porque trarei sobre eles mal,

no ano da sua visitação, diz o Senhor.

13 Nos profetas de Samaria bem vi loucura;

profetizavam da parte de Baal,

e faziam errar o meu povo Israel.

14 Mas nos profetas de Jerusalém vejo uma coisa horrenda:

cometem adultérios,

e andam com falsidade,

e fortalecem as mãos dos malfeitores,

para que não se convertam da sua maldade;

eles têm-se tornado para mim como Sodoma,

e os seus moradores como Gomorra.

15 Portanto assim diz o Senhor

dos Exércitos acerca dos profetas:

Eis que lhes darei a comer losna,

e lhes farei beber águas de fel;

porque dos profetas de

Jerusalém saiu a

contaminação sobre toda a terra.

16 Assim diz o Senhor dos Exércitos: Não deis ouvidos às palavras dos profetas, que entre vós profetizam; fazem-vos desvanecer; falam da visão do seu coração, não da boca do Senhor.

17 Dizem continuamente aos que me desprezam: O Senhor disse: Paz tereis; e a qualquer que anda segundo a dureza do seu coração, dizem: Não virá mal sobre vós.

18 Porque, quem esteve no conselho do Senhor,

e viu, e ouviu a sua palavra?

Quem esteve atento à sua palavra, e ouviu?

19 Eis que saiu com indignação a tempestade do Senhor;

e uma tempestade penosa

cairá cruelmente sobre a cabeça dos ímpios.

20 Não se desviará a ira do Senhor,

até que execute e cumpra os desígnios do seu coração;

nos últimos dias entendereis isso claramente.

21 Não mandei esses profetas,

contudo eles foram correndo;

não lhes falei, contudo eles profetizaram.

22 Mas, se estivessem estado no meu conselho,

então teriam feito o meu povo ouvir as minhas palavras,

e o teriam feito voltar do seu mau caminho,

e da maldade das suas ações.

23 Porventura sou eu Deus de perto, diz o Senhor, e não também Deus de longe? 24 Esconder-se-ia alguém em esconderijos, de modo que eu não o veja? Diz o Senhor. Porventura não encho eu os céus e a terra? Diz o Senhor. 25 Tenho ouvido o que dizem aqueles profetas, profetizando mentiras em meu nome, dizendo: Sonhei, sonhei. 26 Até quando sucederá isso no coração dos profetas que profetizam mentiras, e que só profetizam do engano do seu coração? 27 Os quais cuidam fazer com que o meu povo se esqueça do meu nome pelos seus sonhos que cada um conta ao seu próximo, assim como seus pais se esqueceram do meu nome por causa de Baal. 28 O profeta que tem um sonho conte o sonho; e aquele que tem a minha palavra, fale a minha palavra com verdade. Que tem a palha com o trigo? Diz o Senhor. 29 Porventura a minha palavra não é como o fogo, diz o Senhor, e como um martelo que esmiúça a pedra? 30 Portanto, eis que eu sou contra os profetas, diz o Senhor, que furtam as minhas palavras, cada um ao seu próximo. 31 Eis que eu sou contra os profetas, diz o Senhor, que usam de sua própria linguagem, e dizem: Ele disse. 32 Eis que eu sou contra os que profetizam sonhos mentirosos, diz o Senhor, e os contam, e fazem errar o meu povo com as suas mentiras e com as suas leviandades; pois eu não os enviei, nem lhes dei ordem; e não trouxeram proveito algum a este povo, diz o Senhor.

33 Quando, pois, te perguntar este povo, ou qualquer profeta, ou sacerdote, dizendo: Qual é o peso do Senhor? Então lhe dirás: Este é o peso: Que vos deixarei, diz o Senhor. 34 E, quanto ao profeta, e ao sacerdote, e ao povo, que disser: Peso do Senhor, eu castigarei o tal homem e a sua casa. 35 Assim direis, cada um ao seu próximo, e cada um ao seu irmão: Que respondeu o Senhor? E que falou o Senhor? 36 Mas nunca mais vos lembrareis do peso do Senhor; porque a cada um lhe servirá de peso a sua própria palavra; pois torceis as palavras do Deus vivo, do Senhor dos Exércitos, o nosso Deus. 37 Assim dirás ao profeta: Que te respondeu o Senhor, e que falou o Senhor? 38 Mas, porque dizeis: Peso do Senhor; assim o diz o Senhor: Porque dizeis esta palavra: Peso do Senhor, havendo-vos ordenado, dizendo: Não direis: Peso do Senhor; 39 Por isso, eis que também eu me esquecerei totalmente de vós, e tirarei da minha presença, a vós e a cidade que vos dei a vós e a vossos pais; 40 E porei sobre vós perpétuo opróbrio, e eterna vergonha, que não será esquecida.

1 „Vai de păstorii*Cap. 10:21;22:22.Ezec. 34:2. care nimicesc și risipesc turma pășunii Mele", zice Domnul. 2 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-ați risipit oile, le-ați izgonit și nu v-ați îngrijit de ele, iată*Exod 32:34. că vă voi pedepsi din pricina răutății faptelor voastre", zice Domnul. 3 „Și Eu Însumi voi strânge*Cap. 32:37.Ezec. 34:13. rămășița oilor Mele din toate țările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în pășunea lor și vor crește și se vor înmulți. 4 Voi pune peste ele păstori*Cap. 3:15.Ezec. 34:23. care le vor paște; nu le va mai fi teamă, nici groază și nu va mai lipsi niciuna din ele", zice Domnul. 5 „Iată*Is. 4:2;11:1;40:10,11. Cap. 33:14-16.Dan. 9:24.Zah. 3:8;6:12.Ioan 1:45. vin zile", zice Domnul, „când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune și va face dreptate*Ps. 72:2.Is. 9:7;32:1,18. și judecată în țară. 6 În vremea Lui, Iuda*Deut. 33:28.Zah. 14:11. va fi mântuit și Israel va avea liniște*Cap. 32:37. în locuința lui; și iată Numele*Cap. 33:16.1 Cor. 1:30. pe care i-L vor da: ‘Domnul, Neprihănirea noastră’! 7 De aceea iată vin*Cap. 16:14,15. zile", zice Domnul, „când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!’ 8 Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos și a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările*Is. 43:5,6. Vers. 3. în care îi risipisem!’ Și vor locui în țara lor." 9 Asupra prorocilor.

„Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele*Hab. 3:16. îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om amețit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui cuvinte. 10 Căci țara*Cap. 5:7,8;9:2. este plină de preacurvii și țara se jelește din pricina jurămintelor*Osea 4:2,3.; câmpiile*Cap. 9:10;12:4. pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor țintește numai la rău și toată vitejia lor este pentru nelegiuire!" 11 „Prorocii*Cap. 6:13;8:10.Ţef. 3:4. și preoții sunt stricați; le-am găsit răutatea chiar și în*Cap. 7:30;11:15;32:34.Ezec. 8:11;23:39. Casa Mea", zice Domnul. 12 „De aceea, calea*Ps. 35:6.Prov. 4:19. Cap. 13:16. lor va fi lunecoasă și întunecoasă, vor fi împinși și vor cădea, căci voi aduce nenorocirea*Cap. 11:23. peste ei în anul când îi voi pedepsi", zice Domnul. 13 „În prorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au prorocit pe*Cap. 2:8. Baal și au rătăcit*Is. 9:16. pe poporul Meu Israel! 14 Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari*Cap. 29:23., trăiesc în*Vers. 26. minciună, întăresc*Ezec. 13:22. mâinile celor răi, așa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toți sunt înaintea Mea ca Sodoma*Deut. 32:32.Is. 1:9,10. și locuitorii Ierusalimului, ca Gomora." 15 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor despre proroci: „Iată, îi voi hrăni cu*Cap. 8:14;9:15. pelin și le voi da să bea ape otrăvite; căci prin prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată țara." 16 Așa vorbește Domnul oștirilor: „N-ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun*Cap. 14:14. Vers. 21. vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. 17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ‘Domnul a zis: «Veți avea*Cap. 6:14;8:11.Ezec. 13:10.Zah. 10:2. pace!»’ și zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ‘Nu*Mica 3:11. vi se va întâmpla niciun rău.’ 18 Cine*Iov 15:8.1 Cor. 2:16. a fost de față la sfatul Domnului ca să vadă și să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui și cine l-a auzit? 19 Iată că furtuna*Cap. 25:32;30:23. Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! 20 Mânia*Cap. 30:24. Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul*Gen. 49:1. vremurilor. 21 Eu n-am trimis*Cap. 14:14;27:15;29:9. pe prorocii aceștia, și totuși ei au alergat; nu le-am vorbit, și totuși au prorocit. 22 Dacă ar fi fost*Vers. 18. de față la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu și să-i întoarcă*Cap. 25:5. de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor! 23 Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape", zice Domnul, „și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe? 24 Poate cineva să stea într-un loc ascuns*Ps. 139:7.Amos 9:2,3. fără să-l văd Eu?", zice Domnul. „Nu umplu*1 Împ. 8:27.Ps. 139:7. Eu cerurile și pământul?", zice Domnul. 25 „Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: ‘Am avut un vis! Am visat un vis!’ 26 Până când vor prorocii aceștia să prorocească minciuni, să prorocească înșelătoriile inimii lor? 27 Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu, prin visele pe care le istorisește fiecare din ei aproapelui lor, cum*Jud. 3:7;8:33,34. Mi-au uitat părinții lor Numele din pricina lui Baal? 28 Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta și cine a auzit Cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul?", zice Domnul. 29 „Nu este Cuvântul Meu ca un foc", zice Domnul, „și ca un ciocan care sfărâmă stânca? 30 De aceea, iată", zice Domnul, „am necaz*Deut. 18:20. Cap. 14:14,15. pe prorocii care își ascund unul altuia cuvintele Mele. 31 Iată", zice Domnul, „am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu. 32 Iată", zice Domnul, „am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala*Ţef. 3:4. lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, și nu sunt de niciun folos poporului acestuia", zice Domnul. 33 „Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: ‘Care este amenințarea*Mal. 1:1. Domnului?’, să le spui care este această amenințare: ‘«Vă voi*Vers. 39. lepăda», zice Domnul.’ 34 Și pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: ‘O amenințare a Domnului’ îl voi pedepsi, pe el și casa lui! 35 Așa să spuneți însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: ‘Ce a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ 36 Dar să nu mai ziceți: ‘O amenințare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o amenințare pentru el, dacă veți suci astfel cuvintele Dumnezeului celui viu, cuvintele Domnului oștirilor, Dumnezeului nostru! 37 Așa să zici prorocului: ‘Ce ți-a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ 38 Dar, dacă veți mai zice: ‘O amenințare a Domnului’, atunci așa vorbește Domnul: ‘Pentru că spuneți cuvintele acestea: «O amenințare a Domnului», măcar că am trimis să vă spună să nu mai ziceți: «O amenințare a Domnului», 39 din pricina aceasta*Osea 4:6., iată, vă voi uita și vă voi lepăda*Vers. 33. pe voi și cetatea pe care v-o dădusem vouă și părinților voștri, vă voi arunca dinaintea Mea 40 și voi pune peste voi o*Cap. 20:11. veșnică ocară și o veșnică necinste, care nu se va uita.’"