1 Naquele tempo, diz o Senhor, serei o Deus de todas as famílias de Israel, e elas serão o meu povo.

2 Assim diz o Senhor:

O povo dos que escaparam da

espada achou graça no deserto.

Israel mesmo, quando eu o fizer descansar.

3 Há muito que o Senhor me apareceu,

dizendo: Porquanto com amor eterno te amei,

por isso com benignidade te atraí.

4 Ainda te edificarei,

e serás edificada, ó virgem de Israel!

Ainda serás adornada com os teus tamboris,

e sairás nas danças dos que se alegram.

5 Ainda plantarás vinhas nos montes de Samaria;

os plantadores as plantarão

e comerão como coisas comuns.

6 Porque haverá um dia em que

gritarão os vigias sobre o monte de Efraim:

Levantai-vos, e subamos a Sião,

ao Senhor nosso Deus.

7 Porque assim diz o Senhor:

Cantai sobre Jacó com alegria,

e exultai por causa do chefe das nações;

proclamai, cantai louvores,

e dizei: Salva, Senhor,

ao teu povo, o restante de Israel.

8 Eis que os trarei da terra do norte,

e os congregarei das extremidades da terra;

entre os quais haverá cegos e aleijados,

grávidas e as de parto juntamente;

em grande congregação voltarão para aqui.

9 Virão com choro, e com súplicas os levarei;

guiá-los-ei aos ribeiros de águas,

por caminho direito,

no qual não tropeçarão,

porque sou um pai para Israel,

e Efraim é o meu primogênito.

10 Ouvi a palavra do Senhor,

ó nações, e anunciai-a nas ilhas longínquas,

e dizei: Aquele que

espalhou a Israel o congregará e o guardará,

como o pastor ao seu rebanho.

11 Porque o Senhor resgatou a Jacó,

e o livrou da mão do que

era mais forte do que ele.

12 Assim que virão,

e exultarão no alto de Sião,

e correrão aos bens do Senhor,

ao trigo, e ao mosto, e ao azeite,

e aos cordeiros e bezerros;

e a sua alma será como um jardim regado,

e nunca mais andarão tristes.

13 Então a virgem se alegrará na dança,

como também os jovens e os velhos juntamente;

e tornarei o seu pranto em alegria,

e os consolarei,

e lhes darei alegria em lugar de tristeza.

14 E saciarei a alma dos sacerdotes com gordura,

e o meu povo se fartará dos meus bens,

diz o Senhor.

15 Assim diz o Senhor:

Uma voz se ouviu em Ramá,

lamentação, choro amargo;

Raquel chora seus filhos;

não quer ser consolada quanto a seus filhos,

porque já não existem.

16 Assim diz o Senhor:

Reprime a tua voz de choro,

e as lágrimas de teus olhos;

porque há galardão para o teu trabalho,

diz o Senhor,

pois eles voltarão da terra do inimigo.

17 E há esperança quanto ao teu futuro,

diz o Senhor,

porque teus filhos voltarão

para os seus termos.

18 Bem ouvi eu que Efraim se queixava,

dizendo: Castigaste-me e fui castigado,

como novilho ainda não domado;

converte-me, e converter-me-ei,

porque tu és o Senhor meu Deus.

19 Na verdade que, depois que me converti,

tive arrependimento;

e depois que fui instruído,

bati na minha coxa;

fiquei confuso, e também me envergonhei;

porque suportei o opróbrio da minha mocidade.

20 Não é Efraim para mim um filho precioso,

criança das minhas delícias?

Porque depois que falo contra ele,

ainda me lembro dele solicitamente;

por isso se comovem por ele as minhas entranhas;

deveras me compadecerei dele, diz o Senhor.

21 Levanta para ti sinais,

faze para ti altos marcos,

aplica o teu coração à vereda,

ao caminho por onde andaste;

volta, pois, ó virgem de Israel,

regressa a estas tuas cidades.

22 Até quando andarás errante,

ó filha rebelde?

Porque o Senhor criou uma coisa nova sobre a terra;

uma mulher cercará a um homem.

23 Assim diz o Senhor dos Exércitos, o Deus de Israel: Ainda dirão esta palavra na terra de Judá, e nas suas cidades, quando eu vos restaurar do seu cativeiro: O Senhor te abençoe, ó morada de justiça, ó monte de santidade!

24 E nela habitarão Judá, e todas as suas cidades juntamente; como também os lavradores e os que pastoreiam o rebanho. 25 Porque satisfiz a alma cansada, e toda a alma entristecida saciei.

26 Nisto despertei, e olhei, e o meu sono foi doce para mim.

27 Eis que dias vêm, diz o Senhor, em que semearei a casa de Israel, e a casa de Judá, com a semente de homens, e com a semente de animais. 28 E será que, como velei sobre eles, para arrancar, e para derrubar, e para transtornar, e para destruir, e para afligir, assim velarei sobre eles, para edificar e para plantar, diz o Senhor. 29 Naqueles dias nunca mais dirão: Os pais comeram uvas verdes, e os dentes dos filhos se embotaram.

30 Mas cada um morrerá pela sua iniquidade; de todo o homem que comer as uvas verdes os dentes se embotarão.

31 Eis que dias vêm, diz o Senhor, em que farei uma aliança nova com a casa de Israel e com a casa de Judá. 32 Não conforme a aliança que fiz com seus pais, no dia em que os tomei pela mão, para os tirar da terra do Egito; porque eles invalidaram a minha aliança apesar de eu os haver desposado, diz o Senhor. 33 Mas esta é a aliança que farei com a casa de Israel depois daqueles dias, diz o Senhor: Porei a minha lei no seu interior, e a escreverei no seu coração; e eu serei o seu Deus e eles serão o meu povo. 34 E não ensinará mais cada um a seu próximo, nem cada um a seu irmão, dizendo: Conhecei ao Senhor; porque todos me conhecerão, desde o menor até ao maior deles, diz o Senhor; porque lhes perdoarei a sua maldade, e nunca mais me lembrarei dos seus pecados.

35 Assim diz o Senhor,

que dá o sol para luz do dia,

e as ordenanças da lua e

das estrelas para luz da noite,

que agita o mar, bramando as suas ondas;

o Senhor dos Exércitos é o seu nome.

36 Se falharem estas ordenanças de diante de mim,

diz o Senhor,

deixará também a

descendência de Israel de

ser uma nação diante de mim para sempre.

37 Assim disse o Senhor:

Se puderem ser medidos os céus lá em cima,

e sondados os fundamentos da terra cá em baixo,

também eu rejeitarei toda a descendência de Israel,

por tudo quanto fizeram, diz o Senhor.

38 Eis que vêm dias, diz o Senhor, em que esta cidade será reedificada para o Senhor, desde a torre de Hananeel até à porta da esquina. 39 E a linha de medir estender-se-á para diante dela, até ao outeiro de Garebe, e virar-se-á para Goa. 40 E todo o vale dos cadáveres e da cinza, e todos os campos até ao ribeiro de Cedrom, até à esquina da porta dos cavalos para o oriente, serão consagrados ao Senhor; não se arrancará nem se derrubará mais eternamente.

1 „În vremea*Cap. 30:24. aceea", zice Domnul, „Eu voi fi*Cap. 30:22. Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul meu." 2 Așa vorbește Domnul: „Poporul celor ce-au scăpat de sabie a căpătat trecere în pustie: Israel merge*Num. 10:33.Deut. 1:33.Ps. 95:11.Is. 63:14. spre locul lui de odihnă." 3 Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc*Mal. 1:2. cu o iubire*Rom. 11:28,29. veșnică, de aceea îți păstrez*Osea 11:4. bunătatea Mea! 4 Te voi așeza*Cap. 33:7. din nou, și vei fi așezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăși cu timpanele*Exod 15:20.Jud. 11:34.Ps. 149:3. tale și vei ieși în mijlocul jocurilor voioase. 5 Vei sădi*Is. 65:21.Amos 9:14. iarăși vii pe înălțimile Samariei; cei ce le vor sădi le vor culege și roadele. 6 Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: ‘Sculați-vă*Is. 2:3.Mica 4:2. să ne suim în Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!’" 7 Căci așa vorbește Domnul: „Strigați*Is. 12:5,6. de bucurie asupra lui Iacov, chiuiți de veselie în fruntea neamurilor! Înălțați-vă glasurile, cântați laude și ziceți: ‘Doamne, izbăvește pe poporul Tău, pe rămășița lui Israel!’ 8 Iată, îi aduc înapoi din țara*Cap. 3:12,18;23:8. de la miazănoapte, îi adun*Ezec. 20:34,41;34:13. de la marginile pământului: între ei este și orbul și șchiopul, femeia însărcinată și cea în durerile nașterii; o mare mulțime se întoarce înapoi aici! 9 Plângând vin*Ps. 126:5,6. Cap. 50:4. și îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la*Is. 35:8;43:19;49:10,11. râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, și Efraim este întâiul Meu născut*Exod 4:22.. 10 Ascultați Cuvântul Domnului, neamuri, și vestiți-l în ostroave depărtate! Spuneți: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna*Is. 40:11.Ezec. 34:12-14. și-l va păzi cum își păzește păstorul turma.’ 11 Căci Domnul*Is. 44:23;48:20. răscumpără pe Iacov și-l izbăvește din*Is. 49:24,25. mâna unuia mai tare decât el. 12 Ei vor veni și vor chiui de bucurie pe înălțimile*Ezec. 17:23;20:40. Sionului; vor alerga la bunătățile*Osea 3:5. Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi și boi; sufletul le va fi ca o grădină bine*Is. 58:11. udată și nu vor mai*Is. 35:10;65:19.Apoc. 21:4. tânji. 13 Atunci, fetele se vor veseli la joc, tinerii și bătrânii se vor bucura și ei; le voi preface jalea în veselie și-i voi mângâia, le voi da bucurie după necazurile lor. 14 Voi sătura de grăsime sufletul preoților și poporul Meu se va sătura de bunătățile Mele", zice Domnul. 15 Așa vorbește Domnul: „Un țipăt*Mat. 2:17,18. se aude la Rama*Ios. 18:25., plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge copiii și nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai*Gen. 42:13. sunt!" 16 Așa vorbește Domnul: „Oprește-ți plânsul, oprește-ți lacrimile din ochi, căci truda îți va fi răsplătită", zice Domnul; „ei se vor întoarce*Vers. 4,5.Ezra 1:5.Osea 1:11. iarăși din țara vrăjmașului. 17 Este nădejde pentru urmașii tăi", zice Domnul; „copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor! 18 Aud pe Efraim bocindu-se: ‘M-ai pedepsit și am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă*Plâng. 5:21. Tu, și mă voi întoarce, căci Tu ești Domnul Dumnezeul meu! 19 După ce m-am întors*Deut. 30:2., m-am căit și, după ce mi-am recunoscut greșelile, mă bat pe pulpă; sunt rușinat și roșu de rușine, căci port ocara tinereții mele.’ 20 Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingășie de el, de aceea Îmi arde*Deut. 32:36.Is. 63:15.Osea 11:8. inima în Mine pentru el și voi avea milă*Is. 57:18.Osea 14:4. negreșit de el", zice Domnul. 21 „Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia*Cap. 50:5. seama la cale, la drumul pe care l-ai urmat… Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetățile acestea care sunt ale tale! 22 Până când*Cap. 2:18,23,26. vei fi pribeagă, fiică rătăcită*Cap. 3:6,8,11,12,14,22.? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peți pe bărbat."

23 Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată ce se va zice iarăși în țara lui Iuda și în cetățile sale, când voi aduce înapoi pe prinșii lor de război: ‘Domnul*Ps. 122:5-8.Is. 1:26. să te binecuvânteze, locaș al neprihănirii, munte*Zah. 8:3. sfânt!’ 24 Iuda va locui acolo fără teamă în toate*Cap. 33:12,13. cetățile lui, plugarii și cei ce umblă cu turmele la pășune. 25 Căci voi răcori sufletul însetat și voi sătura orice suflet lihnit de foame." 26 (La aceste lucruri m-am trezit și am privit, și somnul îmi fusese dulce.) 27 „Iată vin zile", zice Domnul, „când voi însămânța*Ezec. 36:9-11.Osea 2:23.Zah. 10:9. casa lui Israel și casa lui Iuda cu o sămânță de oameni și o sămânță de dobitoace. 28 Și cum am vegheat*Cap. 44:27. asupra lor ca să-i smulg*Cap. 1:10;18:7., să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc și să le fac rău, tot așa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc și să-i*Cap. 24:6. sădesc", zice Domnul. 29 „În zilele*Ezec. 18:2,3. acelea, nu se va mai zice: ‘Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții’, 30 ci fiecare*Gal. 6:5,7. va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinții!

31 Iată*Cap. 32:40;33:14.Ezec. 37:26.Evr. 8:8-12;10:16,17., vin zile", zice Domnul, „când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. 32 Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua*Deut. 1:31. când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor", zice Domnul. 33 „Ci iată legământul*Cap. 32:40. pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea", zice Domnul: „Voi*Ps. 40:8.Ezec. 11:19,20;36:26,27.2 Cor. 3:3. pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul*Cap. 24:7;30:22;32:38. lor, iar ei vor fi poporul Meu. 34 Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaște pe Domnul!’ Ci toți*Is. 54:13.Ioan 6:45.1 Cor. 2:10.1 Ioan 2:20. Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare", zice Domnul, „căci le voi ierta*Cap. 33:8;50:20.Mica 7:18.Fapte 10:43;13:39.Rom. 11:27. nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor."

35 Așa vorbește Domnul, care a făcut soarele*Gen. 1:16.Ps. 72:5,17;89:2,36,37;119:91. să lumineze ziua, care a rânduit luna și stelele să lumineze noaptea, care întărâtă*Is. 51:15. marea și face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul*Cap. 10:16. oștirilor: 36 „Dacă vor înceta aceste legi*Ps. 148:6.Is. 54:9,10. Cap. 33:20. dinaintea Mea", zice Domnul, „și neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!" 37 Așa vorbește Domnul: „Dacă cerurile sus*Cap. 33:22. pot fi măsurate și dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda și Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut", zice Domnul. 38 „Iată, vin zile", zice Domnul, „când cetatea va fi zidită iarăși în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel*Neem. 3:1.Zah. 14:10. până la Poarta Unghiului. 39 Frânghia*Ezec. 40:8.Zah. 2:1. de măsurat va trece încă pe dinaintea ei până la dealul Gareb și de acolo va face un ocol înspre Goat. 40 Toată valea unde se aruncă trupurile moarte și cenușa și toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porții*2 Cron. 23:15.Neem. 3:28. cailor, la răsărit, vor fi închinate*Ioel 3:17. Domnului și nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite."