1 A palavra que veio a Jeremias, acerca de todos os judeus, habitantes da terra do Egito, que habitavam em Migdol, e em Tafnes, e em Nofe, e na terra de Patros, dizendo:

2 Assim diz o Senhor dos Exércitos, Deus de Israel: Vós vistes todo o mal que fiz vir sobre Jerusalém, e sobre todas as cidades de Judá; e eis que elas são hoje uma desolação, e ninguém habita nelas; 3 Por causa da maldade que fizeram, para me irarem, indo queimar incenso, e servir a deuses estranhos, que nunca conheceram, nem eles, nem vós, nem vossos pais. 4 E eu vos enviei todos os meus servos, os profetas, madrugando e enviando a dizer: Ora, não façais esta coisa abominável que odeio. 5 Mas eles não escutaram, nem inclinaram os seus ouvidos, para se converterem da sua maldade, para não queimarem incenso a outros deuses. 6 Derramou-se, pois, a minha indignação e a minha ira, e acendeu-se nas cidades de Judá, e nas ruas de Jerusalém, e elas tornaram-se em deserto e em desolação, como hoje se vê.

7 Agora, pois, assim diz o Senhor, Deus dos Exércitos, Deus de Israel: Por que fazeis vós tão grande mal contra as vossas almas, para vos desarraigardes, ao homem e à mulher, à criança e ao que mama, do meio de Judá, a fim de não deixardes remanescente algum; 8 Irando-me com as obras de vossas mãos, queimando incenso a deuses estranhos na terra do Egito, aonde vós entrastes para lá habitar; para que a vós mesmos vos desarraigueis, e para que sirvais de maldição, e de opróbrio entre todas as nações da terra? 9 Esquecestes já as maldades de vossos pais, e as maldades dos reis de Judá, e as maldades de suas mulheres, e as vossas maldades, e as maldades de vossas mulheres, que cometeram na terra de Judá, e nas ruas de Jerusalém? 10 Não se humilharam até ao dia de hoje, nem temeram, nem andaram na minha lei, nem nos meus estatutos, que pus diante de vós e diante de vossos pais.

11 Portanto assim diz o Senhor dos Exércitos, Deus de Israel: Eis que eu ponho o meu rosto contra vós para mal, e para desarraigar a todo o Judá. 12 E tomarei os que restam de Judá, os quais puseram os seus rostos para entrarem na terra do Egito, para lá habitar e todos eles serão consumidos na terra do Egito; cairão à espada, e de fome morrerão; consumir-se-ão, desde o menor até ao maior; à espada e de fome morrerão; e servirão de execração, e de espanto, e de maldição, e de opróbrio. 13 Porque castigarei os que habitam na terra do Egito, como castiguei Jerusalém, com a espada, com a fome e com a peste. 14 De maneira que da parte remanescente de Judá, que entrou na terra do Egito, para lá habitar, não haverá quem escape e fique para tornar à terra de Judá, à qual eles suspiram voltar para nela morar; porém não tornarão senão uns fugitivos.

15 Então responderam a Jeremias todos os homens que sabiam que suas mulheres queimavam incenso a deuses estranhos, e todas as mulheres que estavam presentes em grande multidão, como também todo o povo que habitava na terra do Egito, em Patros, dizendo:

16 Quanto à palavra que nos anunciaste em nome do Senhor, não obedeceremos a ti; 17 Mas certamente cumpriremos toda a palavra que saiu da nossa boca, queimando incenso à rainha dos céus, e oferecendo-lhe libações, como nós e nossos pais, nossos reis e nossos príncipes, temos feito, nas cidades de Judá, e nas ruas de Jerusalém; e então tínhamos fartura de pão, e andávamos alegres, e não víamos mal algum. 18 Mas desde que cessamos de queimar incenso à rainha dos céus, e de lhe oferecer libações, tivemos falta de tudo, e fomos consumidos pela espada e pela fome.

19 E quando nós queimávamos incenso à rainha dos céus, e lhe oferecíamos libações, acaso lhe fizemos bolos, para a adorar, e oferecemos-lhe libações sem nossos maridos?

20 Então disse Jeremias a todo o povo, aos homens e às mulheres, e a todo o povo que lhe havia dado esta resposta, dizendo:

21 Porventura não se lembrou o Senhor, e não lhe veio ao coração o incenso que queimastes nas cidades de Judá e nas ruas de Jerusalém, vós e vossos pais, vossos reis e vossos príncipes, como também o povo da terra? 22 De maneira que o Senhor não podia por mais tempo sofrer a maldade das vossas ações, as abominações que cometestes; por isso se tornou a vossa terra em desolação, e em espanto, e em maldição, sem habitantes, como hoje se vê. 23 Porque queimastes incenso, e porque pecastes contra o Senhor, e não obedecestes à voz do Senhor, e na sua lei, e nos seus estatutos, e nos seus testemunhos não andastes, por isso vos sucedeu este mal, como se vê neste dia.

24 Disse mais Jeremias a todo o povo e a todas as mulheres: Ouvi a palavra do Senhor, vós, todo o Judá, que estais na terra do Egito.

25 Assim fala o Senhor dos Exércitos, Deus de Israel, dizendo: Vós e vossas mulheres não somente falastes por vossa boca, senão também o cumpristes por vossas mãos, dizendo: Certamente cumpriremos os nossos votos que fizemos de queimar incenso à rainha dos céus e de lhe oferecer libações; confirmai, pois, os vossos votos, e perfeitamente cumpri-os. 26 Portanto ouvi a palavra do Senhor, todo o Judá, que habitais na terra do Egito: Eis que eu juro pelo meu grande nome, diz o Senhor, que nunca mais será pronunciado o meu nome pela boca de nenhum homem de Judá em toda a terra do Egito dizendo: Vive o Senhor Deus! 27 Eis que velarei sobre eles para mal, e não para bem; e serão consumidos todos os homens de Judá, que estão na terra do Egito, pela espada e pela fome, até que de todo se acabem. 28 E os que escaparem da espada voltarão da terra do Egito à terra de Judá, poucos em número; e todo o restante de Judá, que entrou na terra do Egito, para habitar ali, saberá se subsistirá a minha palavra ou a sua. 29 E isto vos servirá de sinal, diz o Senhor, que eu vos castigarei neste lugar, para que saibais que certamente subsistirão as minhas palavras contra vós para mal. 30 Assim diz o Senhor: Eis que eu darei Faraó-Hofra, rei do Egito, na mão de seus inimigos, e na mão dos que procuram a sua morte; como entreguei Zedequias, rei de Judá, na mão de Nabucodonosor, rei de Babilônia, seu inimigo, e que procurava a sua morte.

1 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, la Migdol*Exod 14:2. Cap. 46:14., la Tahpanes*Cap. 43:7., la Nof*Is. 19:13. și în țara Patros: 2 „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Ați văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât niște dărâmături*Cap. 9:11;34:22. și nimeni nu mai locuiește în ele 3 din pricina răutății cu care au lucrat, ca să Mă mânie, ducându-se să tămâieze*Cap. 19:4. și să slujească*Deut. 13:6;32:17. altor dumnezei, care nu erau cunoscuți nici de ei, nici de voi, nici de părinții voștri. 4 V-am*2 Cron. 36:15. Cap. 7:25;25:4;26:5;29:19. trimis întruna pe toți slujitorii Mei prorocii ca să vă spună: «Nu faceți aceste urâciuni, pe care le urăsc!» 5 Dar ei n-au vrut s-asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor și n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei. 6 De aceea s-a vărsat*Cap. 42:18. urgia Mea și a izbucnit mânia Mea și în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, care nu mai sunt decât niște dărâmături și un pustiu, cum se vede astăzi.’ 7 Acum, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru ce vă faceți voi singuri un rău*Num. 16:38. Cap. 7:19. atât de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci și să nu mai rămână nicio rămășiță din voi? 8 Pentru ce Mă mâniați*Cap. 25:6,7. voi prin lucrările mâinilor voastre, aducând tămâie altor dumnezei, ai țării Egiptului, unde ați venit să locuiți pentru o vreme, ca să fiți nimiciți și să ajungeți o pricină de blestem*Cap. 42:18. Vers. 12. și de ocară printre toate neamurile pământului? 9 Ați uitat nelegiuirile părinților voștri, nelegiuirile împăraților lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre și nelegiuirile nevestelor voastre săvârșite în țara lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului? 10 Ei nu s-au smerit nici până în ziua de azi, n-au frică*Prov. 28:14., nu urmează Legea Mea și poruncile Mele, pe care le-am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.’ 11 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, Îmi întorc*Lev. 17:10;20:5,6. Cap. 21:10.Amos 9:4. Fața împotriva voastră ca să vă fac rău și să nimicesc pe tot Iuda. 12 Voi lua rămășițele lui Iuda care și-au îndreptat fața ca să meargă în țara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme; toți vor fi nimiciți și vor cădea în țara Egiptului; vor fi nimiciți*Cap. 42:15-17,22. de sabie, de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor pieri de sabie și de foamete și vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem*Cap. 42:18. și de ocară. 13 Voi pedepsi*Cap. 43:11. astfel pe cei ce locuiesc în țara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete și cu ciumă. 14 Nu va rămâne și nu va scăpa niciunul din rămășițele lui Iuda, care au venit să locuiască pentru o vreme în țara Egiptului cu gând să se întoarcă iarăși în țara lui Iuda, unde doresc să se întoarcă iarăși să se așeze; nu se vor mai întoarce*Vers. 28. decât vreo câțiva, care vor scăpa!’" 15 Toți bărbații care știau că nevestele lor aduceau tămâie altor dumnezei, toate femeile care se aflau acolo în mare număr și tot poporul care locuia în țara Egiptului, la Patros, au răspuns așa lui Ieremia: 16 „Nu*Cap. 6:16. te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului. 17 Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră*Num. 30:12.Deut. 23:23.Jud. 11:36. Vers. 25., și anume să aducem tămâie împărătesei*Cap. 7:18. cerului și să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi și părinții noștri, împărații noștri și căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiți și nu treceam prin nicio nenorocire! 18 Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate și am fost nimiciți de sabie și de foamete… 19 De altfel, când*Cap. 7:18. aducem tămâie împărătesei cerului și-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaților noștri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul și-i aducem jertfe de băutură?" 20 Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaților, femeilor și tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta: 21 „Nu Și-a adus aminte Domnul și nu I-a venit Lui în minte tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și căpeteniile voastre, și poporul din țară? 22 Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta din pricina răutății faptelor voastre, din pricina urâciunilor pe care le-ați săvârșit, și de aceea țara voastră a ajuns o paragină, un pustiu*Cap. 25:11,18,38., o pricină de blestem, cum vedeți*Vers. 6. astăzi. 23 Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-ați ascultat glasul Domnului și n-ați păzit Legea, poruncile și învățăturile Lui, tocmai pentru aceea*Dan. 9:11,12. vi s-au întâmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi." 24 Ieremia a mai zis întregului popor și tuturor femeilor: „Ascultați Cuvântul Domnului, voi toți cei din Iuda care sunteți*Cap. 43:7. Vers. 15. în țara Egiptului! 25 Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Voi*Vers. 15. și nevestele voastre ați mărturisit cu gurile voastre și ați împlinit cu mâinile voastre ce spuneți: «Vrem să împlinim juruințele pe care le-am făcut, să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură!» 26 De aceea, acum, după ce v-ați împlinit juruințele și v-ați înfăptuit făgăduințele, ascultați Cuvântul Domnului, voi toți cei din Iuda, care locuiți în țara Egiptului! Iată, jur*Gen. 22:16. pe Numele Meu cel mare’, zice Domnul, ‘că Numele Meu*Ezec. 20:39. nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda și în toată țara Egiptului niciunul nu va zice: «Viu este Domnul Dumnezeu!» 27 Iată, voi veghea*Cap. 1:10;31:28.Ezec. 7:6. asupra lor ca să le fac rău, și nu bine, și toți oamenii lui Iuda care sunt în țara Egiptului vor fi nimiciți*Vers. 12. de sabie și de foamete până vor pieri de tot. 28 Aceia, în mic număr, care*Vers. 14.Is. 27:13. vor scăpa de sabie se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda. Dar toată rămășița lui Iuda, toți cei ce au venit să locuiască în țara Egiptului, vor vedea dacă se va împlini Cuvântul*Vers. 17,25,26. Meu sau al lor. 29 Și iată’, zice Domnul, ‘un semn după care veți cunoaște că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să știți că vorbele Mele se vor împlini*Ps. 33:11. peste voi, spre nenorocirea voastră.’ 30 Așa vorbește Domnul: ‘Iată, voi*Cap. 46:25,26.Ezec. 29:3;30:21. da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mâinile vrăjmașilor lui, în mâinile celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia*Cap. 39:5., împăratul lui Iuda, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, vrăjmașul său, care voia să-l omoare.’"