1 Assim diz o Senhor:

Eis que levantarei um vento

destruidor contra Babilônia,

e contra os que habitam no

meio dos que se levantam contra mim.

2 E enviarei padejadores contra Babilônia,

que a padejarão, e despejarão a sua terra;

porque virão contra ela em

redor no dia da calamidade.

3 O flecheiro arme o seu arco contra o que arma o seu arco,

e contra o que se exalta na sua couraça;

e não perdoeis aos seus jovens;

destruí a todo o seu exército.

4 E os mortos cairão na terra dos caldeus,

e atravessados nas suas ruas.

5 Porque Israel e Judá não foram abandonados do seu Deus,

do Senhor dos Exércitos,

ainda que a sua terra

esteja cheia de culpas

contra o Santo de Israel.

6 Fugi do meio de Babilônia,

e livrai cada um a sua alma,

e não vos destruais na sua maldade;

porque este é o tempo da vingança do Senhor;

que lhe dará a sua recompensa.

7 Babilônia era um copo de ouro na mão do Senhor,

o qual embriagava a toda a terra;

do seu vinho beberam as nações;

por isso as nações enlouqueceram.

8 Num momento caiu Babilônia,

e ficou arruinada;

lamentai por ela,

tomai bálsamo para a sua dor,

porventura sarará.

9 Queríamos curar Babilônia,

porém ela não sarou; deixai-a,

e vamo-nos cada um para a sua terra;

porque o seu juízo chegou até ao céu,

e se elevou até às mais altas nuvens.

10 O Senhor trouxe a nossa justiça à luz;

vinde e contemos em Sião a obra do Senhor,

nosso Deus.

11 Aguçai as flechas, preparai os escudos;

o Senhor despertou o espírito dos reis da Média;

porque o seu intento é

contra Babilônia para a destruir;

porque esta é a vingança do Senhor,

a vingança do seu templo.

12 Arvorai um estandarte sobre os muros de Babilônia,

reforçai a guarda,

colocai sentinelas, preparai as ciladas;

porque como o Senhor intentou,

assim fez o que tinha

falado contra os moradores de Babilônia.

13 Ó tu, que habitas sobre muitas águas,

rica de tesouros, é chegado o teu fim,

a medida da tua avareza.

14 Jurou o Senhor dos Exércitos por si mesmo,

dizendo: Ainda que te enchi de homens,

como de lagarta,

contudo levantarão gritaria contra ti.

15 Ele fez a terra com o seu poder,

e ordenou o mundo com a sua sabedoria,

e estendeu os céus com o seu entendimento.

16 Fazendo ele ouvir a sua voz,

grande estrondo de águas há nos céus,

e faz subir os vapores desde o fim da terra;

faz os relâmpagos com a chuva,

e tira o vento dos seus tesouros,

17 Embrutecido é todo o homem,

no seu conhecimento;

envergonha-se todo o artífice da imagem de escultura;

porque a sua imagem de fundição é mentira,

e nelas não há espírito.

18 Vaidade são, obra de enganos;

no tempo da sua visitação perecerão.

19 Não é semelhante a estes a porção de Jacó;

porque ele é o que formou tudo;

e Israel é a tribo da sua herança;

o Senhor dos Exércitos é o seu nome.

20 Tu és meu machado de batalha e minhas armas de guerra,

e por meio de ti

despedaçarei as nações e

por ti destruirei os reis;

21 E por meio de ti

despedaçarei o cavalo e o seu cavaleiro;

e por meio de ti

despedaçarei o carro e o que nele vai;

22 E por meio de ti despedaçarei o homem e a mulher,

e por meio de ti despedaçarei o velho e o moço,

e por meio de ti

despedaçarei o jovem e a virgem;

23 E por meio de ti despedaçarei o pastor e o seu rebanho,

e por meio de ti despedaçarei o lavrador e a sua junta de bois,

e por meio de ti

despedaçarei os capitães e os magistrados.

24 E pagarei a Babilônia, e a todos os moradores da Caldeia, toda a maldade que fizeram em Sião, aos vossos olhos, diz o Senhor.

25 Eis-me aqui contra ti,

ó monte destruidor, diz o Senhor,

que destróis toda a terra;

e estenderei a minha mão contra ti,

e te revolverei das rochas,

e farei de ti um monte de queima.

26 E não tomarão de ti pedra para esquina,

nem pedra para fundamentos,

porque te tornarás em assolação perpétua,

diz o Senhor.

27 Arvorai um estandarte na terra,

tocai a trombeta entre as nações,

preparai as nações contra ela,

convocai contra ela os reinos de Ararate,

Mini, e Asquenaz;

ordenai contra ela um capitão,

fazei subir cavalos, como lagartas eriçadas.

28 Preparai contra ela as nações,

os reis da Média, os seus capitães,

e todos os seus magistrados,

e toda a terra do seu domínio.

29 Então tremerá a terra,

e doer-se-á,

porque cada um dos

desígnios do Senhor está firme contra Babilônia,

para fazer da terra de Babilônia uma desolação,

sem habitantes.

30 Os poderosos de Babilônia cessaram de pelejar,

ficaram nas fortalezas,

desfaleceu a sua força,

tornaram-se como mulheres;

incendiaram as suas moradas,

quebrados foram os seus ferrolhos.

31 Um correio correrá ao encontro de outro correio,

e um mensageiro ao encontro de outro mensageiro,

para anunciar ao rei de

Babilônia que a sua cidade

está tomada de todos os lados.

32 E os vaus estão ocupados,

e os canaviais queimados a fogo;

e os homens de guerra ficaram assombrados.

33 Porque assim diz o Senhor dos Exércitos,

o Deus de Israel:

A filha de Babilônia é como uma eira,

no tempo da debulha;

ainda um pouco, e o tempo da sega lhe virá.

34 Nabucodonosor, rei de Babilônia,

devorou-me, colocou-me de lado,

fez de mim um vaso vazio,

como chacal me tragou,

encheu o seu ventre das minhas delicadezas;

lançou-me fora.

35 A violência que se fez a

mim e à minha carne venha sobre Babilônia,

dirá a moradora de Sião;

e o meu sangue caia sobre os moradores da Caldeia,

dirá Jerusalém.

36 Portanto, assim diz o Senhor:

Eis que pleitearei a tua causa,

e tomarei vingança por ti;

e secarei o seu mar,

e farei que se esgote o seu manancial.

37 E Babilônia se tornará em montões,

morada de chacais, espanto e assobio,

sem que haja quem nela habite.

38 Juntamente rugirão como filhos dos leões;

bramarão como filhotes de leões.

39 Estando eles excitados,

lhes darei a sua bebida,

e os embriagarei, para que andem saltando;

porém dormirão um perpétuo sono,

e não acordarão, diz o Senhor.

40 Os farei descer como cordeiros à matança,

como carneiros e bodes.

41 Como foi tomada Sesaque,

e apanhada de surpresa a glória de toda a terra!

Como se tornou Babilônia

objeto de espanto entre as nações!

42 O mar subiu sobre Babilônia;

com a multidão das suas ondas se cobriu.

43 Tornaram-se as suas cidades em desolação,

terra seca e deserta,

terra em que ninguém habita,

nem passa por ela filho de homem.

44 E castigarei a Bel em Babilônia,

e tirarei da sua boca o que tragou,

e nunca mais concorrerão a ele as nações;

também o muro de Babilônia caiu.

45 Saí do meio dela, ó povo meu,

e livrai cada um a sua alma

do ardor da ira do Senhor.

46 E para que porventura não se enterneça o vosso coração,

e não temais pelo rumor que se ouvir na terra;

porque virá num ano um rumor,

e depois noutro ano outro rumor;

e haverá violência na terra,

dominador contra dominador.

47 Portanto, eis que vêm dias,

em que farei juízo sobre as

imagens de escultura de Babilônia,

e toda a sua terra será envergonhada,

e todos os seus mortos cairão no meio dela.

48 E os céus e a terra,

com tudo quanto neles há,

jubilarão sobre Babilônia;

porque do norte lhe virão os destruidores,

diz o Senhor.

49 Como Babilônia fez cair mortos os de Israel,

assim em Babilônia cairão

os mortos de toda a terra.

50 Vós, que escapastes da espada,

ide-vos, não pareis;

de longe lembrai-vos do Senhor,

e suba Jerusalém a vossa mente.

51 Direis: Envergonhados estamos,

porque ouvimos opróbrio;

vergonha cobriu o nosso rosto,

porquanto vieram

estrangeiros contra os

santuários da casa do Senhor.

52 Portanto, eis que vêm dias,

diz o Senhor,

em que farei juízo sobre as suas imagens de escultura;

e gemerão os feridos em toda a sua terra.

53 Ainda que Babilônia subisse aos céus,

e ainda que fortificasse a altura da sua fortaleza,

todavia de mim virão destruidores sobre ela,

diz o Senhor.

54 De Babilônia se ouve clamor

de grande destruição da terra dos caldeus;

55 Porque o Senhor tem destruído Babilônia,

e tem feito perecer nela a sua grande voz;

quando as suas ondas bramam como muitas águas,

é emitido o ruído da sua voz.

56 Porque o destruidor vem sobre ela,

sobre Babilônia,

e os seus poderosos serão presos,

já estão quebrados os seus arcos;

porque o Senhor, Deus das recompensas,

certamente lhe retribuirá.

57 E embriagarei os seus príncipes,

e os seus sábios e os seus capitães,

e os seus magistrados,

e os seus poderosos;

e dormirão um sono eterno,

e não acordarão, diz o Rei,

cujo nome é o Senhor dos Exércitos.

58 Assim diz o Senhor dos Exércitos:

Os largos muros de

Babilônia serão totalmente derrubados,

e as suas altas portas serão abrasadas pelo fogo;

e trabalharão os povos em vão,

e as nações no fogo, e eles se cansarão.

59 A palavra que Jeremias, o profeta, mandou a Seraías, filho de Nerias, filho de Maaseias, indo ele com Zedequias, rei de Judá, a Babilônia, no quarto ano do seu reinado. E Seraías era o camareiro-mor. 60 Escreveu, pois, Jeremias num livro todo o mal que havia de vir sobre Babilônia, a saber, todas estas palavras que estavam escritas contra Babilônia. 61 E disse Jeremias a Seraías: Quando chegares a Babilônia, verás e lerás todas estas palavras.

62 E dirás: Senhor, tu falaste contra este lugar, que o havias de desarraigar, até não ficar nele morador algum, nem homem nem animal, e que se tornaria em perpétua desolação. 63 E será que, acabando tu de ler este livro, atar-lhe-ás uma pedra e lançá-lo-ás no meio do Eufrates. 64 E dirás: Assim será afundada Babilônia, e não se levantará, por causa do mal que eu hei de trazer sobre ela; e eles se cansarão. Até aqui são as palavras de Jeremias.

1 Așa vorbește Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor Haldeei un vânt*2 Împ. 19:7. Cap. 4:11. nimicitor. 2 Trimit împotriva Babilonului niște vânturători*Cap. 15:7. care-l vor vântura și-i vor goli țara. Vor veni din toate părțile asupra lui în ziua*Cap. 50:14. nenorocirii. 3 Să se întindă arcul împotriva celui ce*Cap. 50:14. își întinde arcul, împotriva celui ce se mândrește în platoșa lui! Nu cruțați pe tinerii lui! Nimiciți cu desăvârșire toată*Cap. 50:21. oștirea lui! 4 Să cadă uciși în țara haldeenilor, străpunși*Cap. 49:26;50:30,37. de lovituri pe ulițele Babilonului! 5 Căci Israelul și Iuda nu sunt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara haldeenilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel." 6 Fugiți*Cap. 50:8.Apoc. 18:4. din Babilon și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme*Cap. 50:15,28. de răzbunare pentru Domnul! El îi va*Cap. 25:14. răsplăti după faptele lui. 7 Babilonul*Apoc. 17:4. era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut*Apoc. 14:8. din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o*Cap. 25:16. nebunie. 8 Deodată cade*Is. 21:9.Apoc. 14:8;18:2. Babilonul și este zdrobit! Văitați-l*Cap. 48:20.Apoc. 18:9,11,19., aduceți leac alinător*Cap. 46:11. pentru rana lui; poate că se va vindeca! – 9 Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l*Cap. 50:16. și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa*Apoc. 18:5. lui a ajuns până la ceruri și se înalță până la nori. – 10 Domnul scoate*Ps. 37:6. la lumină dreptatea pricinii noastre: veniți să istorisim*Cap. 50:28. în Sion lucrarea Domnului Dumnezeului nostru. 11 Ascuțiți*Cap. 46:4. săgețile, prindeți scuturile! Domnul*Is. 13:17. Vers. 28. a ațâțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea*Cap. 50:45. să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea*Cap. 50:28. Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. 12 Înălțați*Naum 2:1;3:14. un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărâre și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului. 13 Ție*Apoc. 17:1,15., care locuiești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt! 14 Domnul*Cap. 49:13.Amos 6:8. oștirilor a jurat pe Sine Însuși: „Da, te voi umple de oameni ca*Naum 3:15. de niște lăcuste și vor scoate*Cap. 50:15. strigăte de război împotriva ta." 15 El a făcut*Gen. 1:1,6. Cap. 10:12. pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins*Iov 9:8.Ps. 104:2.Is. 40:22. cerurile cu priceperea Lui. 16 De glasul*Cap. 10:13. Lui, urlă apele în ceruri; El ridică*Ps. 135:7. norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui. 17 Atunci, orice om*Cap. 10:14. se vede cât este de prost cu știința lui, orice argintar rămâne rușinat de chipurile lui cioplite, căci idolii*Cap. 50:2. lui nu sunt decât minciună și n-au nicio suflare în ei! 18 Sunt o nimica*Cap. 10:15. toată și o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârșire! 19 Dar Cel ce este*Cap. 10:16. partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este Numele Lui. 20 „Tu*Is. 10:5,15. Cap. 50:23. Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine. 21 Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui; 22 prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân*2 Cron. 36:17. și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată. 23 Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori și pe căpeteniile lui. 24 Dar acum, voi răsplăti*Cap. 50:15,29. Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeei tot răul pe care l-au făcut Sionului sub ochii voștri", zice Domnul. 25 „Iată, am necaz pe tine, munte*Is. 13:2.Zah. 4:7. nimicitor", zice Domnul, „pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stâncilor și te voi preface*Apoc. 8:8. într-un munte aprins. 26 Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci vei fi*Cap. 50:40. o dărâmătură veșnică", zice Domnul… 27 Înălțați*Is. 13:2. un steag pe pământ! Sunați din trâmbiță printre neamuri! Pregătiți*Cap. 25:14. neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile*Cap. 50:41. Araratului, Miniului și Așchenazului! Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbârlite! 28 Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații*Vers. 11. Mediei, pe cârmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui și toată țara de sub stăpânirea lor! 29 Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește și El va face*Cap. 50:13,39,40. Vers. 43. din țara Babilonului un pustiu nelocuit. 30 Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită și au ajuns*Is. 19:16. Cap. 48:41; 50:37. ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă*Plâng. 2:9.Amos 1:5.Naum 3:13. zăvoarele! 31 Se întâlnesc alergătorii*Cap. 50:24., se încrucișează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părțile, 32 că trecătorile*Cap. 50:38. sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc și oamenii de război, îngroziți. 33 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca*Is. 21:10.Amos 1:3.Mica 4:13. o arie pe vremea când este călcată cu picioarele*Is. 41:15.Hab. 3:12.: încă o clipă, și va*Is. 17:5.Osea 6:11.Ioel 3:13.Apoc. 14:15,18. veni pentru ea vremea secerișului." 34 „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat*Cap. 50:17., m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump și m-a izgonit. 35 Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului", zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeei", zice Ierusalimul. 36 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, îți voi apăra pricina*Cap. 50:34. și te voi răzbuna! Voi seca*Cap. 50:38. marea Babilonului și-i voi usca izvorul. 37 Babilonul*Is. 13:22. Cap. 50:39.Apoc. 18:2. va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu*Cap. 25:9,18. și o batjocură și nu va mai avea locuitori. 38 Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei. 39 Când vor fi încălziți de vin, le voi da să bea și-i voi îmbăta*Vers. 57., ca să se veselească și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale", zice Domnul. 40 „Îi voi coborî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi. 41 Cum s-a luat Șeșacul*Cap. 25:26.! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă*Is. 13:19. Cap. 49:25.Dan. 4:30. umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 42 Marea s-a înălțat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulțimea*Is. 8:7,8. valurilor sale. 43 Cetățile*Cap. 50:39,40. Vers. 29. lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece. 44 Voi pedepsi*Is. 46:1. Cap. 50:2. pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul*Vers. 58. Babilonului va cădea! 45 Ieșiți*Vers. 6. Cap. 50:8.Apoc. 18:4. din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața, scăpând de mânia aprinsă a Domnului! 46 Să nu vi se tulbure inima și nu vă înspăimântați de zvonurile*2 Împ. 19:7. care se răspândesc în țară, căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor, un alt zvon; în țară va domni silnicia și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. 47 De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi*Cap. 50:2. Vers. 52. idolii Babilonului. Atunci toată țara lui va fi acoperită de rușine și toți morții lui vor cădea în mijlocul lui. 48 Cerurile și pământul*Is. 44:23;49:13.Apoc. 18:20., cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii*Cap. 50:3,41. se vor arunca de la miazănoapte asupra lui", zice Domnul. 49 Chiar și Babilonul va cădea, o, morți ai lui Israel, cum a făcut și el să cadă morții din toată țara. 50 Cei care ați scăpat*Cap. 44:28. de sabie, plecați, nu zăboviți! Cei din pământul depărtat, gândiți-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre! 51 Ne rușinam*Ps. 44:15,16;79:4. când auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine când au venit niște străini în Sfântul Locaș al Casei Domnului. 52 „De aceea, iată, vin zile", zice Domnul, „când*Vers. 47. îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții. 53 Chiar dacă Babilonul*Cap. 49:16.Amos 9:2.Obad. 4. s-ar înălța până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui", zice Domnul… 54 Răsună strigăte*Cap. 50:22. din Babilon și un mare prăpăd în țara haldeenilor. 55 Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56 Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși și li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul*Ps. 94:1. Cap. 50:29. Vers. 24. este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui! 57 „Și anume, voi îmbăta*Vers. 39. pe voievozii și înțelepții lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci și nu se vor mai trezi", zice Împăratul*Cap. 46:18;48:15., al cărui Nume este Domnul oștirilor. 58 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Zidurile*Vers. 44. cele largi ale Babilonului vor fi surpate și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel, popoarele muncesc degeaba*Hab. 2:13. și neamurile se trudesc pentru foc!" 59 Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraș. 60 Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. 61 Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citești toate cuvintele acestea 62 și să zici: ‘Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit și că n-are să mai*Cap. 50:3,39. Vers. 29. fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.’ 63 Și când vei isprăvi citirea cărții acesteia, să*Apoc. 18:21. legi de ea o piatră și s-o arunci în Eufrat 64 și să zici: ‘Așa va fi înecat Babilonul și nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor*Vers. 58. cădea sleiți de puteri!’"

Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.