1 O meu espírito se vai consumindo,

os meus dias se vão apagando,

e só tenho perante mim a sepultura.

2 Deveras estou cercado de zombadores,

e os meus olhos contemplam as suas provocações.

3 Promete agora,

e dá-me um fiador

para contigo;

quem há que me dê a mão?

4 Porque aos seus corações encobriste o entendimento,

por isso não os exaltarás.

5 O que denuncia os seus amigos,

a fim de serem despojados,

também os olhos de seus filhos desfalecerão.

6 Porém a mim me pôs por um provérbio dos povos,

de modo que me tornei uma abominação

para eles.

7 Pelo que já se escureceram de mágoa os meus olhos,

e já todos os meus membros são

como a sombra.

8 Os retos pasmarão disto,

e o inocente se levantará

contra o hipócrita.

9 E o justo seguirá o seu caminho firmemente,

e o puro de mãos irá crescendo em força.

10 Mas, na verdade,

tornai todos vós e vinde;

porque sábio nenhum acharei

entre vós.

11 Os meus dias passaram,

e malograram os meus propósitos,

as aspirações do meu coração.

12 Trocaram a noite em dia;

a luz está perto do fim, por causa das trevas.

13 Se eu esperar,

a sepultura será a minha casa;

nas trevas estenderei a minha cama.

14 À corrupção clamo:

Tu és meu pai;

e aos vermes:

Vós sois minha mãe e minha irmã.

15 Onde, pois,

estaria agora a minha esperança?

Sim, a minha esperança,

quem a poderá ver?

16 As barras da sepultura descerão

quando juntamente no pó teremos descanso.

1 Mi se pierde suflarea,

mi se sting zilele,

mă așteaptă mormântul*Ps. 88:3,4..

2 Sunt înconjurat de batjocoritori,

și ochiul meu trebuie să privească spre ocările*1 Sam. 1:6,7. lor.

3 Pune-Te singur zălog*Prov. 6:1;17:18;22:26. pentru mine înaintea Ta;

altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

4 Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii.

De aceea nici nu-i vei lăsa să biruiască.

5 Cine dă pe prieteni să fie prădați,

copiilor aceluia li se vor topi ochii.

6 M-a făcut de basmul*Cap. 30:9. oamenilor

și ca unul pe care-l scuipi în față!

7 Ochiul*Ps. 6:7;31:9. mi se întunecă de durere;

toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8 Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta,

și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

9 Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,

cel cu mâinile*Ps. 24:4. curate se întărește tot mai mult.

10 Dar voi, toți, întoarceți-vă*Cap. 6:29.,

veniți iarăși cu cuvântările voastre,

și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept.

11 Ce! Mi s-au dus*Cap. 7:6;9:25. zilele,

mi s-au nimicit planurile,

planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…

12 Și ei mai spun că noaptea este zi,

că se apropie lumina, când întunericul a și venit!

13 Când Locuința morților o aștept ca locuință,

când în întuneric îmi voi înălța culcușul;

14 când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’

Și viermilor: ‘Voi sunteți mama și sora mea!’

15 Unde mai este atunci nădejdea mea?

Și cine mai poate vedea nădejdea mea?

16 Ea se va coborî*Cap. 18:13. cu mine la porțile Locuinței morților,

când vom merge împreună*17:16 Nădejdea mea și eu. să ne odihnim*Cap. 3:17-19. în țărână."