1 Respondeu, porém, Jó, dizendo:

2 Ouvi atentamente as minhas razões;

e isto vos sirva de consolação.

3 Sofrei-me,

e eu falarei;

e havendo eu falado, zombai.

4 Porventura eu me queixo de algum homem?

Porém, ainda que assim fosse, por

que não se angustiaria o meu espírito?

5 Olhai para mim,

e pasmai;

e ponde a mão sobre a boca.

6 Porque, quando me lembro disto me perturbo,

e a minha carne é sobressaltada de horror.

7 Por que razão vivem os ímpios,

envelhecem,

e ainda se robustecem em poder?

8 A sua descendência se estabelece

com eles perante a sua face;

e os seus renovos perante os seus olhos.

9 As suas casas têm paz,

sem temor;

e a vara de Deus não está sobre eles.

10 O seu touro gera,

e não falha;

pare a sua vaca,

e não aborta.

11 Fazem sair as suas crianças,

como a um rebanho,

e seus filhos andam saltando.

12 Levantam a voz, ao som do tamboril e da harpa,

e alegram-se ao som do órgão.

13 Na prosperidade gastam os seus dias,

e num momento descem à sepultura.

14 E, todavia, dizem a Deus:

Retira-te de nós;

porque não desejamos ter conhecimento dos teus caminhos.

15 Quem é o Todo-Poderoso,

para que nós o sirvamos?

E que nos aproveitará

que lhe façamos orações?

16 Vede, porém,

que a prosperidade não está nas mãos deles;

esteja longe de mim o conselho dos ímpios!

17 Quantas vezes sucede

que se apaga a lâmpada dos ímpios,

e lhes sobrevém a sua destruição?

E Deus na sua ira lhes reparte dores!

18 Porque são

como a palha diante do vento,

e como a pragana,

que arrebata o redemoinho.

19 Deus guarda a sua violência

para seus filhos,

e dá-lhe o pago,

para que o conheça.

20 Seus olhos verão a sua ruína,

e ele beberá do furor do Todo-Poderoso.

21 Por que,

que prazer teria na sua casa,

depois de morto, cortando-se-lhe o número dos seus meses?

22 Porventura a Deus se ensinaria conhecimento,

a ele que julga os excelsos?

23 Um morre na força da sua plenitude,

estando inteiramente sossegado e tranquilo.

24 Com seus baldes cheios de leite,

e a medula dos seus ossos umedecida.

25 E outro,

ao contrário,

morre na amargura do seu coração,

não havendo provado do bem.

26 Juntamente jazem no pó,

e os vermes os cobrem.

27 Eis que conheço bem os vossos pensamentos;

e os maus intentos com que injustamente me fazeis violência.

28 Porque direis:

Onde está a casa do príncipe,

e onde a tenda em

que moravam os ímpios?

29 Porventura não perguntastes aos

que passam pelo caminho,

e não conheceis os seus sinais,

30 Que o mau é preservado

para o dia da destruição;

e arrebatado no dia do furor?

31 Quem acusará diante dele o seu caminho,

e quem lhe dará o pago do que faz?

32 Finalmente é levado à sepultura,

e vigiam-lhe o túmulo.

33 Os torrões do vale lhe são doces,

e o seguirão todos os homens;

e adiante dele foram inumeráveis.

34 Como, pois,

me consolais

com vaidade?

Pois nas vossas respostas ainda resta a transgressão.

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „Ascultați, ascultați cuvintele mele,

dați-mi măcar această mângâiere.

3 Lăsați-mă să vorbesc, vă rog,

și, după ce voi vorbi, veți putea să vă bateți*Cap. 16:10;17:2. joc.

4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea?

Și pentru ce n-aș fi nerăbdător?

5 Priviți-mă, mirați-vă

și puneți mâna*Jud. 18:19. Cap. 29:9; 40:4.Ps. 39:9. la gură!

6 Când mă gândesc, mă înspăimânt

și un tremur îmi apucă tot trupul:

7 Pentru ce trăiesc*Cap. 12:6.Ps. 17:10,14;73:3,12.Ier. 12:1.Hab. 1:16. cei răi?

Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere?

8 Sămânța lor se întărește cu ei și în fața lor,

odraslele lor propășesc sub ochii lor.

9 În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică;

nuiaua*Ps. 73:5. lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.

10 Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori,

juncanele lor zămislesc și nu leapădă*Exod 23:26..

11 Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi,

și copiii se zbenguie în jurul lor.

12 Cântă cu sunet de tobă și de harpă,

se desfătează cu sunete de caval.

13 Își petrec zilele*Cap. 36:11. în fericire

și se coboară într-o clipă în Locuința morților.

14 Și totuși*Cap. 22:17. ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi.

Nu voim să cunoaștem căile Tale.

15 Ce*Exod 5:2. Cap. 34:9. este Cel Atotputernic, ca să-I slujim?

Ce vom*Cap. 35:3.Mal. 3:14. câștiga dacă-I vom înălța rugăciuni?’

16 Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii?

– Departe de mine sfatul celor*Cap. 22:18.Ps. 1:1.Prov. 1:10. răi! –

17 Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă*Cap. 18:6. candela,

să vină sărăcia peste ei,

să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,

18 să fie ca paiul*Ps. 1:4;35:5.Is. 17:13;29:5.Osea 13:3. luat de vânt,

ca pleava luată de vârtej?

19 Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu*Exod 20:5. pedeapsa.

Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

20 el ar trebui să-și vadă nimicirea,

el ar trebui să bea*Ps. 75:8.Is. 51:17.Ier. 25:15.Apoc. 14:10;19:15. mânia Celui Atotputernic.

21 Căci ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,

când numărul lunilor i s-a împlinit?

22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța*Is. 40:13;45:9.Rom. 11:34.1 Cor. 2:16. minte,

pe El, care cârmuiește duhurile cerești?

23 Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,

24 cu coapsele încărcate de grăsime

și măduva oaselor plină de suc.

25 Altul moare cu amărăciunea în suflet,

fără să se fi bucurat de vreo fericire,

26 și amândoi adorm*Cap. 20:11.Ecl. 9:2. în țărână,

amândoi sunt mâncați de viermi.

27 Știu eu bine care sunt gândurile voastre,

ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea.

28 Voi ziceți: ‘Unde*Cap. 20:7. este casa apăsătorului?

Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?’

29 Dar, ce, n-ați întrebat pe călători

și nu știți ce istorisesc ei?

30 Cum, în ziua nenorocirii, cel rău*Prov. 16:4.2 Pet. 2:9. este cruțat

și, în ziua mâniei, el scapă.

31 Cine îl mustră în față pentru purtarea*Gal. 2:11. lui?

Cine îi răsplătește tot ce a făcut?

32 Este dus la groapă

și i se pune o strajă la mormânt.

33 Bulgării din vale îi sunt mai ușori,

căci toți oamenii*Evr. 9:27. merg după el

și o mulțime îi merge înainte.

34 Pentru ce dar îmi dați mângâieri deșarte?

Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?"