1 Então respondeu Elifaz o temanita, e disse:

2 Se intentarmos falar-te,

enfadar-te-ás?

Mas quem poderia conter as palavras?

3 Eis que ensinaste a muitos,

e tens fortalecido as mãos fracas.

4 As tuas palavras firmaram os que tropeçavam

e os joelhos desfalecentes tens fortalecido.

5 Mas agora,

que se trata de ti,

te enfadas;

e tocando-te a ti,

te perturbas.

6 Porventura não é o teu temor de Deus a tua confiança,

e a tua esperança a integridade dos teus caminhos?

7 Lembra-te agora qual é o inocente

que jamais pereceu?

E onde foram os sinceros destruídos?

8 Segundo eu tenho visto,

os que lavram iniquidade,

e semeiam mal,

segam o mesmo.

9 Com o hálito de Deus perecem;

e com o sopro da sua ira se consomem.

10 O rugido do leão,

e a voz do leão feroz,

e os dentes dos leõezinhos se quebram.

11 Perece o leão velho,

porque não tem presa;

e os filhos da leoa andam dispersos.

12 Uma coisa me foi trazida em segredo;

e os meus ouvidos perceberam um sussurro dela.

13 Entre pensamentos vindos de visões da noite,

quando cai

sobre os homens o sono profundo,

14 Sobrevieram-me o espanto

e o tremor,

e todos os meus ossos estremeceram.

15 Então um espírito passou por diante de mim;

fez-me arrepiar os cabelos da minha carne.

16 Parou ele,

porém não conheci a sua feição;

um vulto estava diante dos meus olhos;

houve silêncio,

e ouvi uma voz que dizia:

17 Seria porventura o homem mais justo do que Deus?

Seria porventura o homem mais puro do que o seu Criador?

18 Eis que ele não confia nos seus servos

e aos seus anjos atribui loucura;

19 Quanto menos àqueles

que habitam em casas de lodo,

cujo fundamento está no pó,

e são esmagados

como a traça!

20 Desde a manhã

até à tarde são despedaçados;

e eternamente perecem

sem que disso se faça caso.

21 Porventura não passa com eles a sua excelência?

Morrem, mas sem sabedoria.

1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

2 „Dacă vom îndrăzni să-ți vorbim, te vei supăra?

Dar cine ar putea să tacă?

3 De multe ori tu ai învățat pe alții

și ai întărit mâinile*Is. 35:3. slăbite.

4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau

și ai întărit genunchii*Is. 35:3. care se îndoiau.

5 Și acum, când este vorba de tine, ești slab!

Acum, când ești atins tu, te tulburi!

Nu este frica*Cap. 1:1. ta de Dumnezeu sprijinul tău?

6 Nădejdea*Prov. 3:26. ta nu-i neprihănirea ta?

7 Adu-ți aminte, te rog! Care nevinovat*Ps. 37:25. a pierit?

Care oameni neprihăniți au fost nimiciți?

8 După câte am văzut eu, numai cei ce ară*Ps. 7:17.Prov. 22:8.Osea 10:13.Gal. 6:7,8. fărădelegea

și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!

9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,

nimiciți de vântul mâniei Lui.

10 Mugetul leilor încetează,

dinții*Ps. 58:6. puilor de lei sunt zdrobiți!

11 Leul*Ps. 34:10. bătrân piere din lipsă de pradă

și puii leoaicei se risipesc.

12 Un cuvânt s-a furișat până la mine,

și urechea mea i-a prins sunetele ușoare.

13 În clipa când*Cap. 33:15. vedeniile de noapte frământă gândul,

când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc,

14 m-a apucat groaza*Hab. 3:16. și spaima,

și toate oasele mi-au tremurat.

15 Un duh a trecut pe lângă mine…

Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…

16 Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei.

Și am auzit un glas care șoptea încetișor:

17 ‘Fi-va omul*Cap. 9:2. fără vină înaintea lui Dumnezeu?

Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?’

18 Dacă n-are încredere Dumnezeu*Cap. 15:15;25:5.2 Pet. 2:4. nici în slujitorii Săi,

dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi,

19 cu cât*Cap. 15:16. mai mult la cei ce locuiesc în case*2 Cor. 4:7;5:1. de lut,

care își trag obârșia din țărână

și pot fi zdrobiți ca un vierme!

20 De dimineață până seara sunt*Ps. 90:5,6. zdrobiți,

pier pentru totdeauna și nimeni nu ține seama de ei.

21 Li se*Ps. 39:11;49:14. taie firul vieții,

mor și tot n-au căpătat înțelepciunea!*Cap. 36:12.