1 Depois disto abriu Jó a sua boca, e amaldiçoou o seu dia. 2 E Jó, falando, disse:

3 Pereça o dia em que nasci,

e a noite em que se disse:

Foi concebido um homem!

4 Converta-se aquele dia em trevas;

e Deus, lá de cima,

não tenha cuidado dele,

nem resplandeça

sobre ele a luz.

5 Contaminem-no as trevas

e a sombra da morte;

habitem sobre ele nuvens;

a escuridão do dia o espante!

6 Quanto àquela noite,

dela se apodere a escuridão;

e não se regozije ela

entre os dias do ano;

e não entre no número dos meses!

7 Ah! Que solitária seja aquela noite,

e nela não

entre voz de júbilo!

8 Amaldiçoem-na aqueles

que amaldiçoam o dia,

que estão prontos

para suscitar o seu pranto.

9 Escureçam-se as estrelas do seu crepúsculo;

que espere a luz,

e não venha;

e não veja as pálpebras da alva;

10 Porque não fechou as portas do ventre;

nem escondeu dos meus olhos a canseira.

11 Por que não morri eu

desde a madre?

E em saindo do ventre,

não expirei?

12 Por que me receberam os joelhos?

E por que os peitos,

para que mamasse?

13 Porque já agora jazeria

e repousaria;

dormiria,

e então haveria repouso para mim.

14 Com os reis

e conselheiros da terra,

que para si edificam casas nos lugares assolados,

15 Ou com os príncipes

que possuem ouro,

que enchem as suas casas de prata,

16 Ou como aborto oculto,

não existiria;

como as crianças que não viram a luz.

17 Ali os maus cessam de perturbar;

e ali repousam os cansados.

18 Ali os presos juntamente repousam,

e não ouvem a voz do exator.

19 Ali está o pequeno

e o grande,

e o servo livre de seu senhor.

20 Por que se dá luz ao miserável,

e vida aos amargurados de ânimo?

21 Que esperam a morte,

e ela não vem;

e cavam em procura dela mais do que de tesouros ocultos;

22 Que de alegria saltam,

e exultam,

achando a sepultura?

23 Por que se dá luz ao homem,

cujo caminho é oculto,

e a quem Deus o encobriu?

24 Porque antes do meu pão vem o meu suspiro;

e os meus gemidos se derramam

como água.

25 Porque aquilo que temia me sobreveio;

e o que receava me aconteceu.

26 Nunca estive tranquilo,

nem sosseguei, nem repousei,

mas veio sobre mim a perturbação.

1 După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.

2 A luat cuvântul și a zis:

3 „Blestemate*Cap. 10:18,19.Ier. 15:10;20:14. să fie ziua în care m-am născut

și noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’

4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea,

să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer

și să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 S-o cuprindă întunericul*Cap. 10:21,22;16:16;28:3.Ps. 23:4;44:19;107:10,14.Ier. 13:16.Amos 5:8. și umbra morții,

nori groși să vină peste ea

și neguri de peste zi s-o înspăimânte!

6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,

să piară din an,

să nu mai fie numărată între luni!

7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,

de cei ce*Ier. 9:17,18. știu să întărâte leviatanul*3:8 Sau: crocodil.;

9 să se întunece stelele din amurgul ei,

în zadar să aștepte lumina

și să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,

nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.

11 De ce*Cap. 10:18. n-am murit în pântecele mamei mele?

De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?

12 De ce am găsit genunchi*Gen. 30:3.Is. 66:12. care să mă primească?

Și țâțe care să-mi dea lapte?

13 Acum aș fi culcat, aș fi liniștit,

aș dormi și m-aș odihni

14 cu împărații și cei mari de pe pământ,

care și-au zidit falnice*Cap. 15:28. morminte,

15 cu domnitorii care aveau aur

și și-au umplut casele cu argint.

16 Sau n-aș mai fi în viață,

aș fi ca o stârpitură*Ps. 58:8. îngropată,

ca niște copii care n-au văzut lumina!

17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi,

acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.

18 Acolo cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace,

nu mai aud*Cap. 39:7. glasul asupritorului;

19 cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo,

și robul scapă de stăpânul său.

20 Pentru ce dă*Ier. 20:18. Dumnezeu lumină celui ce suferă

și viață celor amărâți*1 Sam. 1:10.2 Împ. 4:27.Prov. 31:6. la suflet,

21 care așteaptă*Apoc. 9:6. moartea, și nu vine,

măcar că o doresc mai mult decât o comoară*Prov. 2:4.,

22 care n-ar mai putea de bucurie

și de veselie dacă ar găsi mormântul?

23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,

pe care îl îngrădește*Cap. 19:8.Plâng. 3:7. Dumnezeu din toate părțile?

24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele

și jalea mi se varsă ca apa.

25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;

de ce mi-e frică, de aceea am parte!

26 N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă,

și necazul dă peste mine."