1 Então Jó respondeu, dizendo:

2 Oh! Se a minha mágoa retamente se pesasse,

e a minha miséria juntamente se pusesse numa balança!

3 Porque, na verdade,

mais pesada seria,

do que a areia dos mares;

por isso é que as minhas palavras têm sido engolidas.

4 Porque as flechas do Todo-Poderoso estão em mim,

cujo ardente veneno suga o meu espírito;

os terrores de Deus se armam

contra mim.

5 Porventura zurrará o jumento montês junto à relva?

Ou mugirá o boi junto ao seu pasto?

6 Ou comer-se-á

sem sal o que é insípido?

Ou haverá gosto na clara do ovo?

7 A minha alma recusa tocá-las,

pois são para mim

como comida repugnante.

8 Quem dera

que se cumprisse o meu desejo,

e que Deus me desse o que espero!

9 E que Deus quisesse quebrantar-me,

e soltasse a sua mão,

e me acabasse!

10 Isto ainda seria a minha consolação,

e me refrigeraria no meu tormento,

não me poupando ele;

porque não ocultei as palavras do Santo.

11 Qual é a minha força,

para que eu espere?

Ou qual é o meu fim,

para que tenha ainda paciência?

12 É porventura a minha força a força da pedra?

Ou é de cobre a minha carne?

13 Está em mim a minha ajuda?

Ou desamparou-me a verdadeira sabedoria?

14 Ao que está aflito devia o amigo mostrar compaixão,

ainda ao que deixasse o temor do Todo-Poderoso.

15 Meus irmãos aleivosamente me trataram,

como um ribeiro,

como a torrente dos ribeiros

que passam,

16 Que estão encobertos com a geada,

e neles se esconde a neve,

17 No tempo em que se derretem com o calor,

se desfazem,

e em se aquentando,

desaparecem do seu lugar.

18 Desviam-se as veredas dos seus caminhos;

sobem ao vácuo,

e perecem.

19 Os caminhantes de Tema os veem;

os passageiros de Sabá esperam por eles.

20 Ficam envergonhados,

por terem confiado e,

chegando ali,

se confundem.

21 Agora sois semelhantes a eles;

vistes o terror,

e temestes.

22 Acaso disse eu:

Dai-me ou oferecei-me presentes de vossos bens?

23 Ou livrai-me das mãos do opressor?

Ou redimi-me das mãos dos tiranos?

24 Ensinai-me, e eu me calarei;

e fazei-me entender em que errei.

25 Oh! Quão fortes são as palavras da boa razão!

Mas que é o que censura a vossa repreensão?

26 Porventura buscareis palavras

para me repreenderdes,

visto que as razões do desesperado são

como vento?

27 Mas antes lançais sortes

sobre o órfão;

e cavais uma cova

para o amigo.

28 Agora, pois,

se sois servidos,

olhai para mim;

e vede se minto em vossa presença.

29 Voltai, pois,

não haja iniquidade;

tornai-vos,

digo, que ainda a minha justiça aparecerá nisso.

30 Há porventura iniquidade na minha língua?

Ou não poderia o meu paladar distinguir coisas iníquas?

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea

și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3 ar fi mai grele decât nisipul*Prov. 27:3. mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!

4 Căci*Ps. 38:2. săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,

sufletul meu le suge otrava

și groaza*Ps. 88:15,16. Domnului bagă fiori în mine!

5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?

Mugește boul când are de mâncare?

6 Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?

Are vreun gust albușul unui ou?

7 Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,

acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!

8 O, de mi s-ar asculta dorința

și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

9 De*1 Împ. 19:4. ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

întindă-Și mâna și să mă prăpădească!

10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,

această bucurie în durerile cu care mă copleșește:

că*Fapte 20:20. niciodată n-am călcat poruncile*Lev. 19:2.Is. 57:15.Osea 11:9. Celui Sfânt.

11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?

La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?

12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?

Trupul meu e de aramă?

13 Nu sunt eu lipsit de ajutor,

și n-a fugit mântuirea de mine?

14 Cel ce suferă*Prov. 17:17. are drept la mila prietenului,

chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.

15 Frații*Ps. 38:11;41:9. mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,

ca albia pâraielor*Ier. 15:18. care trec.

16 Un sloi le tulbură cursul,

zăpada se îngrămădește pe ele;

17 vine arșița vremii și seacă,

vine căldura soarelui și li se usucă albia.

18 Cete de călători se abat din drumul lor,

se cufundă în pustie și pier.

19 Cetele celor din Tema*Gen. 25:15. se uită țintă la ele,

călătorii din Seba*1 Împ. 10:1.Ps. 72:10.Ezec. 27:22,23. sunt plini de nădejde când le văd.

20 Dar rămân înșelați*Ier. 14:3. în nădejdea lor,

rămân uimiți când ajung la ele.

21 Așa sunteți*Cap. 13:4. și voi acum pentru mine.

Voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți*Ps. 38:11.!

22 V-am zis eu oare: ‘Dați-mi ceva,

cheltuiți din averile voastre pentru mine,

23 scăpați-mă din mâna vrăjmașului,

răscumpărați-mă din mâna celor răi’?

24 Învățați-mă, și voi tăcea;

faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.

25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!

Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26 Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis

și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?

27 Voi năpăstuiți pe orfan,

prigoniți*Ps. 57:6. pe prietenul vostru.

28 Uitați-vă la mine, vă rog!

Doar nu voi minți în față!

29 Întoarceți-vă*Cap. 17:10., nu fiți nedrepți;

întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!

30 Este vreo nelegiuire pe limba mea

și nu deosebește gura mea ce este rău?