1 Então respondeu Jó ao Senhor, dizendo:

2 Bem sei eu

que tudo podes,

e que nenhum dos teus propósitos pode ser impedido.

3 Quem é este,

que sem conhecimento encobre o conselho?

Por isso relatei o que não entendia;

coisas que

para mim eram inescrutáveis,

e que eu não entendia.

4 Escuta-me, pois,

e eu falarei;

eu te perguntarei,

e tu me ensinarás.

5 Com o ouvir dos meus ouvidos ouvi,

mas agora te veem os meus olhos.

6 Por isso me abomino e me arrependo no pó e na cinza.

7 Sucedeu que, acabando o Senhor de falar a Jó aquelas palavras, o Senhor disse a Elifaz, o temanita: A minha ira se acendeu contra ti, e contra os teus dois amigos, porque não falastes de mim o que era reto, como o meu servo Jó.

8 Tomai, pois, sete bezerros e sete carneiros, e ide ao meu servo Jó, e oferecei holocaustos por vós, e o meu servo Jó orará por vós; porque deveras a ele aceitarei, para que eu não vos trate conforme a vossa loucura; porque vós não falastes de mim o que era reto como o meu servo Jó.

9 Então foram Elifaz, o temanita, e Bildade, o suíta, e Zofar, o naamatita, e fizeram como o Senhor lhes dissera; e o Senhor aceitou a face de Jó.

10 E o Senhor virou o cativeiro de Jó, quando orava pelos seus amigos; e o Senhor acrescentou, em dobro, a tudo quanto Jó antes possuía. 11 Então vieram a ele todos os seus irmãos, e todas as suas irmãs, e todos quantos dantes o conheceram, e comeram com ele pão em sua casa, e se condoeram dele, e o consolaram acerca de todo o mal que o Senhor lhe havia enviado; e cada um deles lhe deu uma peça de dinheiro, e um pendente de ouro.

12 E assim abençoou o Senhor o último estado de Jó, mais do que o primeiro; pois teve catorze mil ovelhas, e seis mil camelos, e mil juntas de bois, e mil jumentas. 13 Também teve sete filhos e três filhas. 14 E chamou o nome da primeira Jemima, e o nome da segunda Quezia, e o nome da terceira Quéren-Hapuque. 15 E em toda a terra não se acharam mulheres tão formosas como as filhas de Jó; e seu pai lhes deu herança entre seus irmãos. 16 E depois disto viveu Jó cento e quarenta anos; e viu a seus filhos, e aos filhos de seus filhos, até à quarta geração. 17 Então morreu Jó, velho e farto de dias.

1 Iov a răspuns Domnului și a zis:

2 „Știu că Tu poți*Gen. 18:14.Mat. 19:26.Marcu 10:27;14:36.Luca 18:27. totul

și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale. –

3 ‘Cine*Cap. 38:2. este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?’ –

Da, am vorbit, fără să le înțeleg,

de minuni care sunt mai presus de mine*Ps. 40:5;131:1;139:6. și pe care nu le pricep. –

4 ‘Ascultă-Mă și voi vorbi;

te*Cap. 38:3;40:7. voi întreba și Mă vei învăța.’ –

5 Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine,

dar acum ochiul meu Te-a văzut.

6 De aceea mi-e scârbă de mine*Ezra 9:6. Cap. 40:4.

și mă pocăiesc în țărână și cenușă."

7 După ce a vorbit aceste cuvinte lui Iov, Domnul a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-ați vorbit așa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov.

8 Luați acum șapte*Num. 23:1. viței și șapte berbeci, duceți-vă*Mat. 5:24. la robul Meu Iov și aduceți o ardere-de-tot pentru voi! Robul Meu Iov să se roage*Gen. 20:17.Iac. 5:15,16.1 Ioan 5:16. pentru voi, și numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-ați vorbit așa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov." 9 Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naama s-au dus și au făcut cum le spusese Domnul. Și Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. 10 Domnul*Ps. 14:7;126:1. a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Și Domnul i-a dat înapoi îndoit*Is. 40:2. decât tot ce avusese. 11 Frații*Cap. 19:13., surorile și vechii prieteni ai lui Iov au venit toți să-l vadă și au mâncat cu el în casă. L-au plâns și l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, și fiecare i-a dat un chesita și un inel de aur. 12 În cei din urmă ani*Cap. 8:7.Iac. 5:11. ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii*Cap. 1:3. de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe. 13 A avut șapte*Cap. 1:2. fii și trei fete; 14 celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheția și celei de a treia Cheren-Hapuc. 15 În toată țara nu erau femei așa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moștenire printre frații lor. 16 Iov a mai trăit*Cap. 5:26.Prov. 3:16. după aceea o sută patruzeci de ani și a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam. 17 Și Iov a murit bătrân și sătul*Gen. 25:8. de zile.