1 Porventura não tem o homem guerra

sobre a terra?

E não são os seus dias

como os dias do assalariado?

2 Como o servo

que suspira pela sombra,

e como o assalariado

que espera pela sua paga,

3 Assim me deram por herança meses de vaidade;

e noites de trabalho me prepararam.

4 Deitando-me a dormir,

então digo:

Quando me levantarei?

Mas comprida é a noite,

e farto-me de me revolver na cama até à alva.

5 A minha carne se tem vestido de vermes

e de torrões de pó;

a minha pele está gretada,

e se fez abominável.

6 Os meus dias são mais velozes do que a lançadeira do tecelão,

e acabam-se,

sem esperança.

7 Lembra-te de que a minha vida é

como o vento;

os meus olhos não tornarão a ver o bem.

8 Os olhos dos que agora me veem não me verão mais; os teus olhos estarão

sobre mim,

porém não serei mais.

9 Assim como a nuvem se desfaz e passa,

assim aquele

que desce à sepultura nunca tornará a subir.

10 Nunca mais tornará à sua casa,

nem o seu lugar jamais o conhecerá.

11 Por isso não reprimirei a minha boca;

falarei na angústia do meu espírito;

queixar-me-ei na amargura da minha alma.

12 Sou eu porventura o mar,

ou a baleia,

para que me ponhas uma guarda?

13 Dizendo eu:

Consolar-me-á a minha cama;

meu leito aliviará a minha ânsia;

14 Então me espantas com sonhos,

e com visões me assombras;

15 Assim a minha alma escolheria antes a estrangulação;

e antes a morte do que a vida.

16 A minha vida abomino,

pois não viveria

para sempre;

retira-te de mim;

pois vaidade são os meus dias.

17 Que é o homem,

para que tanto o engrandeças,

e ponhas nele o teu coração,

18 E cada manhã o visites,

e cada momento o proves?

19 Até quando não apartarás de mim,

nem me largarás,

até que engula a minha saliva?

20 Se pequei,

que te farei,

ó Guarda dos homens?

Por que fizeste de mim um alvo para ti,

para que a mim mesmo me seja pesado?

21 E por que não perdoas a minha transgressão,

e não tiras a minha iniquidade?

Porque agora me deitarei no pó,

e de madrugada me buscarás,

e não existirei mais.

1 Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș*Cap. 14:5,13,14.Ps. 39:4.

și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.

2 Cum suspină robul după umbră,

cum își așteaptă muncitorul plata,

3 așa am eu parte de luni de durere*Cap. 29:2.,

și partea mea sunt nopți de suferință.

4 Mă culc și zic:

‘Când mă voi scula*Deut. 28:67. Cap. 17:12.?

Când se va sfârși noaptea?’

Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.

5 Trupul mi se acoperă*Is. 14:11. cu viermi și cu o coajă pământoasă,

pielea-mi crapă și se desface.

6 Zilele mele*Cap. 9:25;16:22;17:11.Ps. 90:6;102:11;103:15;144:4.Is. 38:12;40:6.Iac. 4:14. zboară mai iuți decât suveica țesătorului,

se duc și nu mai am nicio nădejde!

7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea*Ps. 78:39;89:47. este doar o suflare!

Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8 Ochiul*Cap. 20:9. care mă privește nu mă va mai privi;

ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.

9 Cum se risipește norul și trece,

așa nu se va mai ridica cel ce se*2 Sam. 12:23. coboară în Locuința morților!

10 Nu se va mai întoarce în casa lui

și nu-și va mai cunoaște locul*Cap. 8:18;20:9.Ps. 103:16. în care locuia.

11 De aceea nu-mi*Ps. 39:1,9;40:9. voi ține gura,

ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,

mă voi tângui*1 Sam. 1:10. Cap. 10:1. în amărăciunea sufletului meu.

12 Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,

de-ai pus strajă în jurul meu?

13 Când*Cap. 9:27. zic: ‘Patul mă va ușura,

culcușul îmi va alina durerile’,

14 atunci mă înspăimânți prin vise,

mă îngrozești prin vedenii.

15 Ah, aș vrea mai bine gâtuirea,

mai bine moartea decât aceste oase!

16 Le disprețuiesc*Cap. 10:1.!… Nu voi trăi în veci…

Lasă-mă*Cap. 10:20;14:6.Ps. 39:13., căci doar o suflare mi-i viața*Ps. 62:9.!

17 Ce este*Ps. 8:4;144:3.Evr. 2:6. omul ca să-Ți pese atât de mult de el,

ca să iei seama la el,

18 să-l cercetezi în toate diminețile

și să-l încerci în toate clipele?

19 Când vei înceta odată să mă privești?

Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

20 Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, Păzitorul*Ps. 36:6. oamenilor?

Pentru ce m-ai pus*Cap. 16:12.Ps. 21:12.Plâng. 3:12. țintă săgeților Tale,

de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

21 Pentru ce nu-mi ierți păcatul

și pentru ce nu-mi uiți fărădelegea?

Căci voi adormi în țărână

și, când mă vei căuta, nu voi mai fi!"