1 Assim, na verdade,

ó Jó, ouve as minhas razões,

e dá ouvidos a todas as minhas palavras.

2 Eis que já abri a minha boca;

já falou a minha língua debaixo do meu paladar.

3 As minhas razões provam a sinceridade do meu coração,

e os meus lábios proferem o puro saber.

4 O Espírito de Deus me fez;

e a inspiração do Todo-Poderoso me deu vida.

5 Se podes, responde-me,

põe em ordem as tuas razões diante de mim,

e apresenta-te.

6 Eis que vim de Deus,

como tu;

do barro também eu fui formado.

7 Eis que não te perturbará o meu terror,

nem será pesada

sobre ti a minha mão.

8 Na verdade tu falaste aos meus ouvidos;

e eu ouvi a voz das tuas palavras. Dizias:

9 Limpo estou, sem transgressão;

puro sou, e não tenho iniquidade.

10 Eis que procura pretexto

contra mim,

e me considera como seu inimigo.

11 Põe no tronco os meus pés,

e observa todas as minhas veredas.

12 Eis que nisso não tens razão;

eu te respondo;

porque maior é Deus do que o homem.

13 Por que razão contendes com ele,

sendo que não responde acerca de todos os seus feitos?

14 Antes Deus fala uma

e duas vezes;

porém ninguém atenta

para isso.

15 Em sonho ou em visão noturna,

quando cai sono profundo

sobre os homens,

e adormecem na cama.

16 Então o revela ao ouvido dos homens,

e lhes sela a sua instrução,

17 Para apartar o homem daquilo que faz,

e esconder do homem a soberba.

18 Para desviar a sua alma da cova,

e a sua vida de passar pela espada.

19 Também na sua cama é castigado

com dores;

e com incessante contenda nos seus ossos;

20 De modo que a sua vida abomina até o pão,

e a sua alma a comida apetitosa.

21 Desaparece a sua carne a olhos vistos,

e os seus ossos,

que não se viam,

agora aparecem.

22 E a sua alma se vai chegando à cova,

e a sua vida aos

que trazem a morte.

23 Se com ele, pois,

houver um mensageiro,

um intérprete, um

entre milhares,

para declarar ao homem a sua retidão,

24 Então terá misericórdia dele,

e lhe dirá:

Livra-o,

para que não desça à cova;

já achei resgate.

25 Sua carne se reverdecerá mais do que era na mocidade,

e tornará aos dias da sua juventude.

26 Deveras orará a Deus,

o qual se agradará dele,

e verá a sua face com júbilo,

e restituirá ao homem a sua justiça.

27 Olhará para os homens,

e se algum disser: Pequei,

e perverti o direito,

o que de nada me aproveitou.

28 Porém Deus livrou a minha alma de ir

para a cova,

e a minha vida verá a luz.

29 Eis que tudo isto é obra de Deus,

duas e três vezes

para com o homem,

30 Para desviar a sua alma da perdição,

e o iluminar

com a luz dos viventes.

31 Escuta, pois, ó Jó,

ouve-me;

cala-te, e eu falarei.

32 Se tens alguma coisa

que dizer,

responde-me;

fala, porque desejo justificar-te.

33 Se não, escuta-me tu; cala-te,

e ensinar-te-ei a sabedoria.

1 Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele,

ia aminte la toate cuvintele mele!

2 Iată, deschid gura

și mi se mișcă limba în cerul gurii.

3 Cu curăție de inimă voi vorbi,

buzele mele vor spune adevărul curat:

4 Duhul*Gen. 2:7. lui Dumnezeu m-a făcut

și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.

5 Dacă poți, răspunde-mi,

apără-ți pricina, fii gata!

6 Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul*Cap. 9:34,35;13:20,21;31:35. tău

și eu, ca și tine, am fost făcut din noroi.

7 Astfel, frica de mine*Cap. 9:34;13:21. nu te va tulbura

și greutatea mea nu te va copleși.

8 Dar tu ai spus în auzul meu

și am auzit sunetul cuvintelor tale:

9 ‘Sunt curat*Cap. 9:17;10:7;11:4;16:17;23:10,11;27:5;29:14;31:1., sunt fără păcat,

sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.

10 Și Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea,

mă socotește*Cap. 13:24;16:9;19:11. vrăjmaș al Lui;

11 îmi pune*Cap. 13:27;14:16;31:4. picioarele în butuci,

îmi pândește toate mișcările.’

12 Îți voi răspunde că aici n-ai dreptate,

căci Dumnezeu este mai mare decât omul.

13 Vrei dar să te cerți*Is. 45:9. cu El

pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?

14 Dumnezeu vorbește însă când într-un fel*Cap. 40:5.Ps. 62:11., când într-altul,

dar omul nu ia seama.

15 El vorbește prin vise*Num. 12:6. Cap. 4:13., prin vedenii de noapte,

când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor.

16 Atunci, El le dă înștiințări*Cap. 36:10,15.

și le întipărește învățăturile Lui,

17 ca să abată pe om de la rău

și să-l ferească de mândrie,

18 ca să-i păzească sufletul de groapă

și viața de loviturile sabiei.

19 Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui,

când o luptă necurmată îi frământă oasele.

20 Atunci îi este greață*Ps. 107:18. de pâine,

chiar și de bucatele cele mai alese.

21 Carnea i se prăpădește și piere,

oasele care nu i se vedeau rămân goale;

22 sufletul i se apropie de groapă

și viața, de vestitorii morții.

23 Dar, dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el,

unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,

24 Dumnezeu Se îndură de el și zice îngerului:

‘Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă;

am găsit un preț de răscumpărare pentru el!’

25 Și atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie,

se întoarce la zilele tinereții lui.

26 Se roagă lui Dumnezeu, și Dumnezeu îi este binevoitor,

îl lasă să-I vadă Fața cu bucurie

și-i dă înapoi nevinovăția.

27 Atunci, el cântă înaintea oamenilor și*2 Sam. 12:13.Prov. 28:13.Luca 15:21.1 Ioan 1:9. zice:

‘Am păcătuit, am călcat dreptatea

și n-am fost*Rom. 6:21. pedepsit după faptele mele;

28 Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul*Is. 38:17. ca să nu intre în groapă

și viața mea vede lumina!’

29 Iată, acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori omului,

30 ca să-l ridice*Vers. 28.Ps. 56:13. din groapă,

ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

31 Ia aminte, Iov, și ascultă-mă!

Taci, și voi vorbi!

32 Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi!

Vorbește, căci aș vrea să-ți dau dreptate.

33 Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă*Ps. 34:11.!

Taci, și te voi învăța înțelepciunea."