1 Então aqueles três homens cessaram de responder a Jó; porque era justo aos seus próprios olhos. 2 E acendeu-se a ira de Eliú, filho de Baraquel, o buzita, da família de Rão; contra Jó se acendeu a sua ira, porque se justificava a si mesmo, mais do que a Deus. 3 Também a sua ira se acendeu contra os seus três amigos, porque, não achando que responder, todavia condenavam a Jó. 4 Eliú, porém, esperou para falar a Jó, porquanto tinham mais idade do que ele. 5 Vendo, pois, Eliú que já não havia resposta na boca daqueles três homens, a sua ira se acendeu.

6 E respondeu Eliú, filho de Baraquel, o buzita, dizendo: Eu sou de menos idade, e vós sois idosos; receei-me e temi de vos declarar a minha opinião.

7 Dizia eu:

Falem os dias,

e a multidão dos anos ensine a sabedoria.

8 Na verdade,

há um espírito no homem,

e a inspiração do Todo-Poderoso o faz entendido.

9 Os grandes não são os sábios,

nem os velhos entendem o que é direito.

10 Assim digo:

Dai-me ouvidos,

e também eu declararei a minha opinião.

11 Eis que aguardei as vossas palavras,

e dei ouvidos às vossas considerações,

até que buscásseis razões.

12 Atentando,

pois, para vós,

eis que nenhum de vós há

que possa convencer a Jó,

nem que responda às suas razões;

13 Para que não digais:

Achamos a sabedoria;

Deus o derrubou,

e não homem algum.

14 Ora ele não dirigiu

contra mim palavra alguma,

nem lhe responderei

com as vossas palavras.

15 Estão pasmados,

não respondem mais,

faltam-lhes as palavras.

16 Esperei, pois,

mas não falam;

porque já pararam,

e não respondem mais.

17 Também eu responderei pela minha parte;

também eu declararei a minha opinião.

18 Porque estou cheio de palavras;

o meu espírito me constrange.

19 Eis que dentro de mim sou

como o mosto,

sem respiradouro,

prestes a arrebentar,

como odres novos.

20 Falarei, para que ache alívio;

abrirei os meus lábios,

e responderei.

21 Que não faça eu acepção de pessoas,

nem use de palavras lisonjeiras

com o homem!

22 Porque não sei usar de lisonjas;

em breve me levaria o meu Criador.

1 Acești trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea*Cap. 33:9. fără vină. 2 Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz*Gen. 22:21., din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu. 3 Și s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns, și totuși osândeau pe Iov. 4 Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu așteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov. 5 Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.

6 Și Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul și a zis: „Eu sunt tânăr, și*Cap. 15:10. voi sunteți bătrâni,

de aceea m-am temut

și m-am ferit să vă arăt gândul meu.

7 Eu îmi ziceam: ‘Să vorbească bătrânețea,

marele număr de ani să învețe pe alții înțelepciunea.’

8 Dar, de fapt, în om, duhul,

suflarea*1 Împ. 3:12;4:29. Cap. 35:11.Prov. 2:6.Ecl. 2:26.Dan. 1:17;2:21.Mat. 11:25.Iac. 1:5. Celui Atotputernic, dă priceperea.

9 Nu vârsta*1 Cor. 1:26. aduce înțelepciunea,

nu bătrânețea te face în stare să judeci.

10 Iată de ce zic: ‘Ascultați-mă!’

Îmi voi spune și eu părerea.

11 Am așteptat sfârșitul cuvântărilor voastre,

v-am urmărit dovezile,

cercetarea pe care ați făcut-o cuvintelor lui Iov.

12 V-am dat toată luarea aminte;

și iată că niciunul din voi nu l-a încredințat,

niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.

13 Să*Ier. 9:23.1 Cor. 1:29. nu ziceți însă: ‘În el noi am găsit înțelepciunea –

numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!’

14 Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul,

de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.

15 Ei se tem, nu mai răspund!

Li s-a tăiat cuvântul!

16 Am așteptat până și-au sfârșit cuvântările,

până s-au oprit și n-au știut ce să mai răspundă.

17 Vreau să răspund și eu la rândul meu,

vreau să spun și eu ce gândesc.

18 Căci sunt plin de cuvinte,

îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;

19 lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,

ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.

20 Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie,

îmi voi deschide buzele și voi răspunde.

21 Nu voi căuta la înfățișare*Lev. 19:15.Deut. 1:17;16:19.Prov. 24:23.Mat. 22:16.,

nu voi linguși pe nimeni,

22 căci nu știu să lingușesc,

altfel într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu.