1 Sobre isto também treme o meu coração,

e salta do seu lugar.

2 Atentamente ouvi a indignação da sua voz,

e o sonido

que sai da sua boca.

3 Ele o envia por debaixo de todos os céus,

e a sua luz

até aos confins da terra.

4 Depois disto ruge uma voz;

ele troveja

com a sua voz majestosa;

e ele não os detém

quando a sua voz é ouvida.

5 Com a sua voz troveja Deus maravilhosamente;

faz grandes coisas,

que nós não podemos compreender.

6 Porque à neve diz:

Cai sobre a terra;

como também à garoa

e à sua forte chuva.

7 Ele sela as mãos de todo o homem,

para que conheçam todos os homens a sua obra.

8 E as feras entram nos seus esconderijos

e ficam nas suas cavernas.

9 Da recâmara do sul sai o tufão,

e do norte o frio.

10 Pelo sopro de Deus se dá a geada,

e as largas águas se congelam.

11 Também de umidade carrega as grossas nuvens,

e espalha as nuvens

com a sua luz.

12 Então elas,

segundo o seu prudente conselho,

se espalham em redor,

para que façam tudo quanto lhes ordena

sobre a superfície do mundo na terra.

13 Seja que por vara,

ou para a sua terra,

ou por misericórdia as faz vir.

14 A isto, ó Jó, inclina os teus ouvidos;

para, e considera as maravilhas de Deus.

15 Porventura sabes tu

como Deus as opera,

e faz resplandecer a luz da sua nuvem?

16 Tens tu notícia do equilíbrio das grossas nuvens

e das maravilhas daquele

que é perfeito nos conhecimentos?

17 Ou de como as tuas roupas aquecem,

quando do sul há calma

sobre a terra?

18 Ou estendeste

com ele os céus,

que estão firmes

como espelho fundido?

19 Ensina-nos o que lhe diremos:

porque nós nada poderemos pôr em boa ordem,

por causa das trevas.

20 Contar-lhe-ia alguém o que tenho falado?

Ou desejaria um homem

que ele fosse devorado?

21 E agora não se pode olhar para o sol,

que resplandece nas nuvens,

quando o vento,

tendo passado,

o deixa limpo.

22 O esplendor de ouro vem do norte;

pois, em Deus há uma tremenda majestade.

23 Ao Todo-Poderoso não podemos alcançar;

grande é em poder;

porém a ninguém oprime em juízo

e grandeza de justiça.

24 Por isso o temem os homens;

ele não respeita os que se julgam sábios de coração.

1 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot

și sare din locul ei.

2 Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său,

bubuitul care iese din gura Lui!

3 Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor

și fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.

4 Apoi se aude un bubuit*Ps. 29:3;68:33., tună cu glasul Lui măreț,

și nu mai oprește fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.

5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;

face lucruri*Cap. 5:9;9:10;36:26.Apoc. 15:3. mari pe care noi nu le înțelegem.

6 El zice zăpezii*Ps. 147:16,17.: ‘Cazi pe pământ!’

Zice același lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi.

7 Pecetluiește mâna tuturor oamenilor,

pentru ca toți să se recunoască*Ps. 109:27. de făpturi ale Lui.

8 Fiara sălbatică se*Ps. 104:22. trage într-o peșteră

și se culcă în vizuina ei.

9 Vijelia vine de la miazăzi

și frigul, din vânturile de la miazănoapte.

10 Dumnezeu, prin suflarea*Cap. 38:29,30.Ps. 147:17,18. Lui, face gheața

și micșorează locul apelor mari.

11 Încarcă norii cu aburi

și-i risipește scânteietori;

12 mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,

pentru împlinirea*Ps. 148:8. a tot ce le poruncește El pe fața pământului locuit.

13 Îi face să pară ca o nuia*Exod 9:18,23.1 Sam. 12:18,19.Ezra 10:9. Cap. 36:31.

cu care lovește pământul*Cap. 38:26,27.

sau ca un semn al*2 Sam. 21:10.1 Împ. 18:45. dragostei Lui.

14 Iov, ia aminte la aceste lucruri!

Privește*Ps. 111:2. liniștit minunile lui Dumnezeu!

15 Știi cum cârmuiește Dumnezeu norii

și cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

16 Înțelegi*Cap. 36:29. tu plutirea norilor,

minunile Aceluia a cărui știință este*Cap. 36:4. desăvârșită?

17 Știi pentru ce ți se încălzesc veșmintele

când se odihnește pământul de vântul de miazăzi?

18 Poți tu să întinzi*Gen. 1:6.Is. 44:24. cerurile ca El,

tari ca o oglindă turnată?

19 Arată-ne ce trebuie să-I spunem.

Căci suntem prea neștiutori ca să-I putem vorbi.

20 Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?

Dar care este omul care-și dorește pierderea?

21 Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui care strălucește în dosul norilor,

dar va trece un vânt și-l va curăți.

22 De la miazănoapte ne vine aurora

și ce înfricoșată este măreția care înconjoară pe Dumnezeu!

23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge*1 Tim. 6:16.,

căci este mare în*Cap. 36:5. tărie,

dar dreptul și dreptatea deplină El nu le frânge.

24 De aceea, oamenii trebuie să se teamă*Mat. 10:28. de El;

El nu-Și îndreaptă privirile spre cei ce se cred*Mat. 11:25.1 Cor. 1:26. înțelepți."