1 Prosseguiu ainda Eliú, e disse:

2 Espera-me um pouco,

e mostrar-te-ei

que ainda há razões a favor de Deus.

3 De longe trarei o meu conhecimento;

e ao meu Criador atribuirei a justiça.

4 Porque na verdade,

as minhas palavras não serão falsas;

contigo está um

que tem perfeito conhecimento.

5 Eis que Deus é mui grande,

contudo a ninguém despreza;

grande é em força e sabedoria.

6 Ele não preserva a vida do ímpio,

e faz justiça aos aflitos.

7 Do justo não tira os seus olhos;

antes estão

com os reis no trono;

ali os assenta para sempre,

e assim são exaltados.

8 E se estão presos em grilhões,

amarrados com cordas de aflição,

9 Então lhes faz saber a obra deles,

e as suas transgressões,

porquanto prevaleceram nelas.

10 Abre-lhes também os seus ouvidos,

para sua disciplina,

e ordena-lhes

que se convertam da maldade.

11 Se o ouvirem,

e o servirem,

acabarão seus dias em bem,

e os seus anos em delícias.

12 Porém se não o ouvirem,

à espada serão passados,

e expirarão sem conhecimento.

13 E os hipócritas de coração amontoam para si a ira;

e amarrando-os ele,

não clamam por socorro.

14 A sua alma morre na mocidade,

e a sua vida perece

entre os impuros.

15 Ao aflito livra da sua aflição,

e na opressão se revela aos seus ouvidos.

16 Assim também te desviará da boca da angústia para um lugar espaçoso,

em que não há aperto,

e as iguarias da tua mesa serão cheias de gordura.

17 Mas tu estás cheio do juízo do ímpio;

o juízo e a justiça te sustentam.

18 Porquanto há furor,

guarda-te de que não sejas atingido pelo castigo violento,

pois nem com resgate algum te livrarias dele.

19 Estimaria ele tanto tuas riquezas?

Não, nem ouro,

nem todas as forças do poder.

20 Não suspires pela noite,

em que os povos sejam tomados do seu lugar.

21 Guarda-te,

e não declines para a iniquidade;

porquanto isso escolheste

antes que a aflição.

22 Eis que Deus é excelso em seu poder;

quem ensina como ele?

23 Quem lhe prescreveu o seu caminho?

Ou, quem lhe dirá:

Tu cometeste maldade?

24 Lembra-te de engrandecer a sua obra,

que os homens contemplam.

25 Todos os homens a veem,

e o homem a enxerga de longe.

26 Eis que Deus é grande,

e nós não o compreendemos,

e o número dos seus anos não se pode esquadrinhar.

27 Porque faz miúdas as gotas das águas que,

do seu vapor,

derramam a chuva,

28 A qual as nuvens destilam

e gotejam

sobre o homem abundantemente.

29 Porventura pode alguém entender as extensões das nuvens,

e os estalos da sua tenda?

30 Eis que estende

sobre elas a sua luz,

e encobre as profundezas do mar.

31 Porque por estas coisas julga os povos

e lhes dá mantimento em abundância.

32 Com as nuvens encobre a luz,

e ordena não brilhar, interpondo a nuvem.

33 O que nos dá a entender o seu pensamento,

como também ao gado,

acerca do temporal que sobe.

1 Elihu a urmat și a zis:

2 „Așteaptă puțin și voi urma,

căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3 Îmi voi lua temeiurile de departe

și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4 Fii încredințat, cuvântările mele nu sunt minciuni,

ci ai de-a face cu un om cu simțăminte curate.

5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni

și este puternic*Cap. 9:4;12:13,16;37:23.Ps. 99:4. prin tăria priceperii Lui.

6 El nu lasă pe cel rău să trăiască

și face dreptate celui nenorocit.

7 Nu-Și*Ps. 33:18;34:15. întoarce ochii de la cei fără prihană

și-i pune pe scaunul de domnie cu*Ps. 113:8. împărații,

îi așază pentru totdeauna ca să domnească.

8 Se întâmplă să cadă în lanțuri*Ps. 107:10.

și să fie prinși în legăturile nenorocirii?

9 Le pune înainte faptele lor,

fărădelegile lor, mândria lor.

10 Îi înștiințează*Cap. 33:16,23. ca să se îndrepte,

îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.

11 Dacă ascultă și se supun,

își sfârșesc*Cap. 21:13.Is. 1:19,20. zilele în fericire

și anii în bucurie.

12 Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie,

mor în orbirea lor.

13 Nelegiuiții se mânie*Rom. 2:5.,

nu strigă către Dumnezeu când îi înlănțuie;

14 își pierd viața în*Cap. 15:32;22:16.Ps. 55:23. tinerețe,

mor ca cei desfrânați.

15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui

și prin suferință îl înștiințează.

16 Și pe tine te va scoate din strâmtoare,

ca să te pună la loc*Ps. 18:19;31:8;118:5. larg, în slobozenie deplină,

și masa*Ps. 23:5. ta va fi încărcată cu bucate gustoase*Ps. 36:8..

17 Dar, dacă-ți aperi pricina ca un nelegiuit,

pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.

18 Supărarea să nu te împingă la batjocură

și mărimea*Ps. 49:7. prețului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19 Oare ar ajunge strigătele*Prov. 11:4. tale să te scoată din necaz

și chiar toate puterile pe care le-ai putea desfășura?

20 Nu suspina după noapte,

care ia popoarele din locul lor.

21 Ferește-te să faci*Ps. 66:18. rău,

căci suferința te îndeamnă*Evr. 11:25. la rău.

22 Dumnezeu este mare în puterea Lui;

cine ar putea să învețe*Is. 40:13,14.Rom. 11:34.1 Cor. 2:16. pe alții ca El?

23 Cine Îi cere socoteală*Cap. 34:13. de căile Lui

și cine îndrăznește să-I*Cap. 34:10. spună: ‘Faci rău’?

24 Nu uita să lauzi*Ps. 92:5.Apoc. 15:3. faptele Lui,

pe care toți oamenii trebuie să le mărească!

25 Orice om le privește,

fiecare muritor le vede de departe.

26 Iată ce mare e Dumnezeu!

Dar noi nu-L putem pricepe*1 Cor. 13:12.,

numărul anilor*Ps. 90:2;102:24,27.Evr. 1:12. Lui nimeni nu l-a pătruns.

27 Căci El trage*Ps. 147:8. la El picăturile de apă,

le preface în abur și dă ploaia,

28 pe care norii*Prov. 3:20. o strecoară

și o picură peste mulțimea oamenilor.

29 Și cine poate pricepe ruperea norului

și bubuitul cortului Său?

30 Iată, El Își întinde lumina*Cap. 37:3. în jurul Lui

și acoperă adâncimile mării.

31 Prin aceste mijloace*Cap. 37:13;38:23.,

El judecă popoarele

și dă*Ps. 136:25.Fapte 14:17. belșug de hrană.

32 Ia fulgerul în mână

și-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

33 Dă de veste că e de față printr-un*1 Împ. 18:41,45. bubuit

și până și turmele Îi simt apropierea.