1 Sabes tu o tempo em

que as cabras montesas têm filhos,

ou observastes as cervas

quando dão suas crias?

2 Contarás os meses que cumprem,

ou sabes o tempo do seu parto?

3 Quando se encurvam,

produzem seus filhos,

e lançam de si as suas dores.

4 Seus filhos enrijam,

crescem com o trigo;

saem, e nunca mais tornam

para elas.

5 Quem despediu livre o jumento montês,

e quem soltou as prisões ao jumento bravo,

6 Ao qual dei o ermo por casa,

e a terra salgada por morada?

7 Ri-se do ruído da cidade;

não ouve os muitos gritos do condutor.

8 A região montanhosa é o seu pasto,

e anda buscando tudo

que está verde.

9 Ou, querer-te-á servir o boi selvagem?

Ou ficará no teu curral?

10 Ou com corda amarrarás,

no arado,

ao boi selvagem?

Ou escavará ele os vales após ti?

11 Ou confiarás nele,

por ser grande a sua força,

ou deixarás a seu cargo o teu trabalho?

12 Ou fiarás dele

que te torne o que semeaste

e o recolha na tua eira?

13 A avestruz bate alegremente as suas asas,

porém, são benignas as suas asas e penas?

14 Ela deixa os seus ovos na terra,

e os aquenta no pó,

15 E se esquece de que algum pé os pode pisar,

ou que os animais do campo os podem calcar.

16 Endurece-se para

com seus filhos,

como se não fossem seus;

em vão é seu trabalho,

mas ela está sem temor,

17 Porque Deus a privou de sabedoria,

e não lhe deu entendimento.

18 A seu tempo se levanta ao alto;

ri-se do cavalo,

e do que vai montado nele.

19 Ou darás tu força ao cavalo,

ou revestirás o seu pescoço

com crinas?

20 Ou espantá-lo-ás,

como ao gafanhoto?

Terrível é o fogoso respirar das suas ventas.

21 Escarva a terra,

e folga na sua força,

e sai ao encontro dos armados.

22 Ri-se do temor,

e não se espanta,

e não torna atrás por causa da espada.

23 Contra ele rangem a aljava,

o ferro flamante da lança e do dardo.

24 Agitando-se e indignando-se,

serve a terra,

e não faz caso do som da trombeta.

25 Ao soar das trombetas diz:

Eia! E cheira de longe a guerra,

e o trovão dos capitães,

e o alarido.

26 Ou voa o gavião pela tua inteligência,

e estende as suas asas

para o sul?

27 Ou se remonta a águia ao teu mandado,

e põe no alto o seu ninho?

28 Nas penhas mora

e habita;

no cume das penhas,

e nos lugares seguros.

29 Dali descobre a presa;

seus olhos a avistam de longe.

30 E seus filhos chupam o sangue, e onde há mortos, ali está ela.

1 Știi tu când își fac caprele sălbatice puii?

Vezi tu pe cerboaice*Ps. 29:9. când fată?

2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate

și cunoști tu vremea când nasc?

3 Ele se pleacă, fată puii

și scapă iute de durerile lor.

4 Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod;

pleacă și nu se mai întorc la ele.

5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,

izbăvindu-l de orice legătură?

6 I-am dat*Cap. 24:5.Ier. 2:14.Osea 8:9. ca locuință pustiul

și pământul sărac ca locaș.

7 El râde de zarva cetăților

și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.

8 Străbate munții ca să-și găsească hrana

și umblă după tot ce este verde.

9 Vrea bivolul sălbatic*Num. 23:22.Deut. 33:11. să fie în slujba ta?

Și stă el noaptea la ieslea ta?

10 Îl poți lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?

Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?

11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?

Și-i lași tu grija lucrărilor tale?

12 Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale,

ca să le strângă în aria ta?

13 Aripa struțului bate cu veselie,

de-ai zice că este aripa și penișul berzei.

14 Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle

și le lasă să se încălzească în nisip.

15 Ea uită că piciorul le poate strivi,

că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

16 Este aspră*Plâng. 4:3. cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.

Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune*Cap. 35:11.

și nu i-a făcut parte de pricepere.

18 Când se scoală și pornește,

râde de cal și de călărețul lui.

19 Tu dai putere calului

și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?

20 Tu-l faci să sară ca lăcusta?

Nechezatul lui puternic răspândește groaza.

21 Scurmă pământul și, mândru de puterea lui,

se aruncă*Ier. 8:6. asupra celor înarmați;

22 își bate joc de frică, nu se teme

și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23 Zăngănește tolba cu săgeți pe el,

sulița și lancea strălucesc,

24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul,

n-are astâmpăr când răsună trâmbița.

25 La sunetul trâmbiței parcă zice: ‘Înainte!’

De departe miroase bătălia,

glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.

26 Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul

și își întinde aripile spre miazăzi?

27 Oare din porunca ta se înalță vulturul

și își așază cuibul*Ier. 49:16.Obad. 4. pe înălțimi?

28 El locuiește în stânci,

acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.

29 De acolo descoperă el prada

și își cufundă privirile în depărtare după ea.

30 Puii lui îi beau sângele;

și acolo unde sunt hoituri*Mat. 24:38.Luca 17:37., acolo-i și vulturul."