1 Então respondeu Elifaz o temanita, e disse:

2 Porventura proferirá o sábio vã sabedoria?

E encherá do vento oriental o seu ventre,

3 Arguindo com palavras

que de nada servem,

e com razões,

de que nada aproveita?

4 E tu tens feito vão o temor,

e diminuis os rogos diante de Deus.

5 Porque a tua boca declara a tua iniquidade;

e tu escolhes a língua dos astutos.

6 A tua boca te condena,

e não eu,

e os teus lábios testificam

contra ti.

7 És tu porventura o primeiro homem

que nasceu?

Ou foste formado

antes dos outeiros?

8 Ou ouviste o secreto conselho de Deus

e a ti só limitaste a sabedoria?

9 Que sabes tu,

que nós não saibamos?

Que entendes,

que não haja em nós?

10 Também há

entre nós encanecidos

e idosos,

muito mais idosos do que teu pai.

11 Porventura fazes pouco caso das consolações de Deus,

e da suave palavra

que te dirigimos?

12 Por que te arrebata o teu coração,

e por que piscam os teus olhos?

13 Para virares

contra Deus o teu espírito,

e deixares sair tais palavras da tua boca?

14 Que é o homem,

para que seja puro?

E o que nasce da mulher,

para ser justo?

15 Eis que ele não confia nos seus santos,

e nem os céus são puros aos seus olhos.

16 Quanto mais abominável

e corrupto é o homem

que bebe a iniquidade

como a água?

17 Escuta-me, mostrar-te-ei;

e o que tenho visto te contarei

18 (O que os sábios anunciaram,

ouvindo-o de seus pais,

e o não ocultaram;

19 Aos quais somente se dera a terra,

e nenhum estranho passou por

entre eles):

20 Todos os dias o ímpio é atormentado,

e se reserva,

para o tirano,

um certo número de anos.

21 O sonido dos horrores está nos seus ouvidos;

até na paz lhe sobrevém o assolador.

22 Não crê que tornará das trevas,

mas que o espera a espada.

23 Anda vagueando por pão,

dizendo:

Onde está?

Bem sabe que já o dia das trevas lhe está preparado, à mão.

24 Assombram-no a angústia

e a tribulação;

prevalecem contra ele,

como o rei preparado

para a peleja;

25 Porque estendeu a sua mão

contra Deus,

e contra o Todo-Poderoso se embraveceu.

26 Arremete contra ele

com a dura cerviz,

e contra os pontos grossos dos seus escudos.

27 Porquanto cobriu o seu rosto

com a sua gordura,

e criou gordura nos lombos.

28 E habitou em cidades assoladas,

em casas em

que ninguém morava,

que estavam a ponto de fazer-se montões de ruínas.

29 Não se enriquecerá,

nem subsistirá a sua fazenda,

nem se estenderão pela terra as suas possessões.

30 Não escapará das trevas;

a chama do fogo secará os seus renovos,

e ao sopro da sua boca desaparecerá.

31 Não confie,

pois, na vaidade,

enganando-se a si mesmo,

porque a vaidade será a sua recompensa.

32 Antes do seu dia ela se consumará;

e o seu ramo não reverdecerá.

33 Sacudirá as suas uvas verdes,

como as da vide,

e deixará cair a sua flor

como a oliveira,

34 Porque a congregação dos hipócritas se fará estéril,

e o fogo consumirá as tendas do suborno.

35 Concebem a malícia,

e dão à luz a iniquidade,

e o seu ventre prepara enganos.

1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

2 „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă?

Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?

3 Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic

și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?

4 Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,

nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.

5 Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura

și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.

6 Nu eu, ci gura*Luca 19:22. ta te osândește,

buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7 Tu ești omul care s-a născut întâi?

Te-ai născut*Ps. 90:2.Prov. 8:25. tu înaintea dealurilor?

8 Ai fost tu*Rom. 11:34.1 Cor. 2:11. la sfaturile lui Dumnezeu

și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?

9 Ce*Cap. 13:2. știi tu și să nu știm și noi?

Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?

10 Între*Cap. 32:6,7. noi sunt peri albi, bătrâni,

oameni mai înziliți decât tatăl tău.

11 Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine

și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând…?

12 Încotro te trage inima

și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?

13 Ce, împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia

și-ți ies din gură cuvinte ca acestea?

14 Ce*1 Împ. 8:46.1 Cron. 6:36. Cap. 14:4.Ps. 14:3.Prov. 20:9.Ecl. 7:20.1 Ioan 1:8,10. este omul, ca să fie curat?

Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții*Cap. 4:18;25:5. Săi,

dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,

16 cu cât*Cap. 4:19.Ps. 14:3;53:3. mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul,

care*Cap. 34:7.Prov. 19:28. bea nelegiuirea ca apa!

17 Vreau să te învăț, ascultă-mă!

Voi istorisi ce am văzut,

18 ce au arătat înțelepții,

ce au descoperit ei, auzind de la părinții*Cap. 8:8. lor,

19 cărora singuri li se dăduse țara

și printre care niciun străin*Ioel 3:17. nu venise încă.

20 Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții,

toți*Ps. 90:12. anii de care are parte cel nelegiuit.

21 Țipete de spaimă răsună la urechile lui:

În mijlocul fericirii*1 Tes. 5:3. lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

22 El nu trage nădejde să scape de întuneric,

vede sabia care-l amenință;

23 aleargă*Ps. 59:15;109:10. încoace și încolo să caute pâine,

știe că-l așteaptă ziua întunericului*Cap. 18:12..

24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă

și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,

s-a împotrivit Celui Atotputernic

26 și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui

cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27 Avea fața acoperită cu grăsime,

coapsele încărcate cu osânză

28 și locuia în cetăți nimicite,

în case părăsite,

sortite să fie dărâmate.

29 Nu se va mai îmbogăți,

averea nu-i va crește

și avuția nu se va mai întinde pe pământ.

30 Nu va putea ieși din întuneric,

flacăra îi va arde mlădițele,

și Dumnezeu îl va pierde*Cap. 4:9. cu suflarea gurii Lui.

31 Dacă se încrede*Is. 59:4. în rău, se înșală,

căci răul îi va fi răsplata.

32 Ea va veni înainte*Cap. 22:16.Ps. 55:23. de capătul zilelor lui,

și ramura lui nu va mai înverzi.

33 Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi,

ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă

și cortul omului stricat îl va mânca focul.

35 El zămislește*Ps. 7:14.Is. 59:4.Osea 10:13. răul și naște răul;

în sânul lui coace roade care-l înșală."