1 E começou a falar-lhes por parábolas: Um homem plantou uma vinha, e cercou-a de um valado, e fundou nela um lagar, e edificou uma torre, e arrendou-a a uns lavradores, e partiu para fora da terra.

2 E, chegado o tempo, mandou um servo aos lavradores para que recebesse, dos lavradores, do fruto da vinha. 3 Mas estes, apoderando-se dele, o feriram e o mandaram embora vazio. 4 E tornou a enviar-lhes outro servo; e eles, apedrejando-o, o feriram na cabeça, e o mandaram embora, tendo-o afrontado. 5 E tornou a enviar-lhes outro, e a este mataram; e a outros muitos, dos quais a uns feriram e a outros mataram.

6 Tendo ele, pois, ainda um seu filho amado, enviou-o também a estes por derradeiro, dizendo: Ao menos terão respeito ao meu filho. 7 Mas aqueles lavradores disseram entre si: Este é o herdeiro; vamos, matemo-lo, e a herança será nossa. 8 E, pegando dele, o mataram, e o lançaram fora da vinha.

9 Que fará, pois, o senhor da vinha? Virá, e destruirá os lavradores, e dará a vinha a outros. 10 Ainda não lestes esta Escritura: A pedra, que os edificadores rejeitaram, esta foi posta por cabeça de esquina;

11 Isto foi feito pelo Senhor e é coisa maravilhosa aos nossos olhos?

12 E buscavam prendê-lo, mas temiam a multidão; porque entendiam que contra eles dizia esta parábola; e, deixando-o, foram-se.

13 E enviaram-lhe alguns dos fariseus e dos herodianos, para que o apanhassem nalguma palavra. 14 E, chegando eles, disseram-lhe: Mestre, sabemos que és homem de verdade, e de ninguém se te dá, porque não olhas à aparência dos homens, antes com verdade ensinas o caminho de Deus; é lícito dar o tributo a César, ou não? Daremos, ou não daremos?

15 Então ele, conhecendo a sua hipocrisia, disse-lhes: Por que me tentais? Trazei-me uma moeda, para que a veja.

16 E eles lha trouxeram. E disse-lhes: De quem é esta imagem e inscrição? E eles lhe disseram: De César.

17 E Jesus, respondendo, disse-lhes: Dai pois a César o que é de César, e a Deus o que é de Deus. E maravilharam-se dele.

18 Então os saduceus, que dizem que não há ressurreição, aproximaram-se dele, e perguntaram-lhe, dizendo:

19 Mestre, Moisés nos escreveu que, se morresse o irmão de alguém, e deixasse a mulher e não deixasse filhos, seu irmão tomasse a mulher dele, e suscitasse descendência a seu irmão. 20 Ora, havia sete irmãos, e o primeiro tomou a mulher, e morreu sem deixar descendência; 21 E o segundo também a tomou e morreu, e nem este deixou descendência; e o terceiro da mesma maneira. 22 E tomaram-na os sete, sem, contudo, terem deixado descendência. Finalmente, depois de todos, morreu também a mulher. 23 Na ressurreição, pois, quando ressuscitarem, de qual destes será a mulher? Porque os sete a tiveram por mulher.

24 E Jesus, respondendo, disse-lhes: Porventura não errais vós em razão de não saberdes as Escrituras nem o poder de Deus?

25 Porquanto, quando ressuscitarem dentre os mortos, nem casarão, nem se darão em casamento, mas serão como os anjos que estão nos céus. 26 E, acerca dos mortos que houverem de ressuscitar, não tendes lido no livro de Moisés como Deus lhe falou na sarça, dizendo: Eu sou o Deus de Abraão, e o Deus de Isaque, e o Deus de Jacó? 27 Ele não é o Deus de mortos, mas Deus de vivos. Por isso vós errais muito.

28 E aproximando-se um dos escribas que os tinha ouvido disputar, sabendo que lhes tinha respondido bem, perguntou-lhe: Qual é o primeiro de todos os mandamentos?

29 E Jesus respondeu-lhe: O primeiro de todos os mandamentos é: Ouve, Israel, o Senhor nosso Deus é o único Senhor.

30 Amarás, pois, ao Senhor teu Deus de todo o teu coração, e de toda a tua alma, e de todo o teu entendimento, e de todas as tuas forças; este é o primeiro mandamento. 31 E o segundo, semelhante a este, é: Amarás o teu próximo como a ti mesmo. Não há outro mandamento maior do que estes.

32 E o escriba lhe disse: Muito bem, Mestre, e com verdade disseste que há um só Deus, e que não há outro além dele;

33 E que amá-lo de todo o coração, e de todo o entendimento, e de toda a alma, e de todas as forças, e amar o próximo como a si mesmo, é mais do que todos os holocaustos e sacrifícios.

34 E Jesus, vendo que havia respondido sabiamente, disse-lhe: Não estás longe do reino de Deus. E já ninguém ousava perguntar-lhe mais nada.

35 E, falando Jesus, dizia, ensinando no templo: Como dizem os escribas que o Cristo é filho de Davi?

36 Porque o próprio Davi disse pelo Espírito Santo: O Senhor disse ao meu Senhor: Assenta-te à minha direita até que eu ponha os teus inimigos por escabelo dos teus pés.

37 Pois, se Davi mesmo lhe chama Senhor, como é logo seu filho? E a grande multidão o ouvia de boa vontade.

38 E dizia-lhes em sua doutrina: Guardai-vos dos escribas, que gostam de andar com vestes compridas, e das saudações nas praças,

39 E das primeiras cadeiras nas sinagogas, e dos primeiros assentos nas ceias; 40 Que devoram as casas das viúvas, e isso com pretexto de largas orações. Estes receberão mais grave condenação.

41 E, estando Jesus assentado defronte da arca do tesouro, observava a maneira como a multidão lançava o dinheiro na arca do tesouro; e muitos ricos deitavam muito. 42 Vindo, porém, uma pobre viúva, deitou duas pequenas moedas, que valiam meio centavo. 43 E, chamando os seus discípulos, disse-lhes: Em verdade vos digo que esta pobre viúva deitou mais do que todos os que deitaram na arca do tesouro;

44 Porque todos ali deitaram do que lhes sobejava, mas esta, da sua pobreza, deitou tudo o que tinha, todo o seu sustento.

1 Isus a*Mat. 21:33.Luca 20:9. început pe urmă să le vorbească în pilde.

„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri și a plecat din țară.2 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei.3 Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.4 A trimis iarăși la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap și l-au batjocorit.5 A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulți alții, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.6 Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis și pe el la ei. ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el.7 Dar vierii aceia au zis între ei: ‘Iată moștenitorul, veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră.’8 Și au pus mâna pe el, l-au omorât și i-au aruncat trupul afară din vie.9 Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia și via o va da altora.10 Oare n-ați citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra*Ps. 118:22.pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului;11 Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri’?"12 Ei*Mat. 21:45,46. Cap. 11:18.Ioan 7:25,30,44. căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Și L-au lăsat și au plecat.

13 Apoi*Mat. 22:15.Luca 20:20. au trimis la Isus pe unii din farisei și din irodieni ca să-L prindă cu vorba. 14 Aceștia au venit și I-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor și înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu? 15 Să plătim sau să nu plătim?" Isus le-a cunoscut fățărnicia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un ban*12:15 Grecește: dinar.ca să-l văd."16 I-au adus un ban, și Isus i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?" „Ale Cezarului", I-au răspuns ei. 17 Atunci, Isus le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." Și se mirau foarte mult de El.

18 Saducheii*Mat. 22:23.Luca 20:27., care*Fapte 23:8. zic că nu este înviere, au venit la Isus și I-au pus următoarea întrebare: 19 „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise*Deut. 25:5.: ‘Dacă moare fratele cuiva și-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 20 Erau dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără să lase urmaș. 21 Al doilea a luat de nevastă pe văduvă și a murit fără să lase urmaș. Tot așa și al treilea. 22 Și niciunul din cei șapte n-a lăsat urmaș. După ei toți, a murit și femeia. 23 La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de nevastă." 24 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din pricină că nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?25 Căci după ce vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor*1 Cor. 15:42,49,52.fi ca îngerii în ceruri.26 În ceea ce privește învierea morților, oare n-ați citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: ‘Eu*Exod 3:6.sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’?27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!"

28 Unul*Mat. 22:35. din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?" 29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă*Deut. 6:4.Luca 10:27., Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn’30 și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi.31 Iar a doua este următoarea: ‘Să*Lev. 19:18.Mat. 22:39.Rom. 13:9.Gal. 5:14.Iac. 2:8.iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea."32 Cărturarul I-a zis: „Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că*Deut. 4:39.Is. 45:6,14;46:9. nu este altul afară de El 33 și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine este*1 Sam. 15:22.Osea 6:6.Mica 6:6-8. mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele." 34 Isus a văzut că a răspuns cu pricepere și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu." Și*Mat. 22:46. nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

35 Pe când*Mat. 22:41.Luca 20:41. învăța pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?36 Însuși David, fiind insuflat de*2 Sam. 23:2.Duhul Sfânt, a zis:

‘Domnul a zis*Ps. 110:1.Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’

37 Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?" Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

38 În învățătura pe care le-o dădea, Isus le*Cap. 4:2. zicea: „Păziți-vă*Mat. 23:1.Luca 20:46.de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să le facă*Luca 11:43.lumea plecăciuni prin piețe.39 Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe;40 casele văduvelor le mănâncă*Mat. 23:14.și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei."

41 Isus*Luca 21:1. ședea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în*2 Împ. 12:9. vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. 42 A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți*12:42 Grecește: lepta., care fac un gologan*12:42 Grecește: codrantes = 1/64 dintr-un dinar.. 43 Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această*2 Cor. 8:12.văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie,44 căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot*Deut. 24:6.1 Ioan 3:17.ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască."