1 Naqueles dias, havendo uma grande multidão, e não tendo o que comer, Jesus chamou a si os seus discípulos, e disse-lhes:

2 Tenho compaixão da multidão, porque há já três dias que estão comigo, e não têm o que comer. 3 E, se os deixar ir em jejum, para suas casas, desfalecerão no caminho, porque alguns deles vieram de longe.

4 E os seus discípulos responderam-lhe: De onde poderá alguém satisfazê-los de pão aqui no deserto?

5 E perguntou-lhes: Quantos pães tendes? E disseram-lhe: Sete.

6 E ordenou à multidão que se assentasse no chão. E, tomando os sete pães, e tendo dado graças, partiu-os, e deu-os aos seus discípulos, para que os pusessem diante deles, e puseram-nos diante da multidão. 7 Tinham também alguns peixinhos; e, tendo dado graças, ordenou que também lhos pusessem diante. 8 E comeram, e saciaram-se; e dos pedaços que sobejaram levantaram sete cestos. 9 E os que comeram eram quase quatro mil; e despediu-os. 10 E, entrando logo no barco, com os seus discípulos, foi para as partes de Dalmanuta.

11 E saíram os fariseus, e começaram a disputar com ele, pedindo-lhe, para o tentarem, um sinal do céu. 12 E, suspirando profundamente em seu espírito, disse: Por que pede esta geração um sinal? Em verdade vos digo que a esta geração não se dará sinal algum.

13 E, deixando-os, tornou a entrar no barco, e foi para o outro lado.

14 E eles se esqueceram de levar pão e, no barco, não tinham consigo senão um pão. 15 E ordenou-lhes, dizendo: Olhai, guardai-vos do fermento dos fariseus e do fermento de Herodes.

16 E arrazoavam entre si, dizendo: É porque não temos pão.

17 E Jesus, conhecendo isto, disse-lhes: Para que arrazoais, que não tendes pão? Não considerastes, nem compreendestes ainda? Tendes ainda o vosso coração endurecido?

18 Tendo olhos, não vedes? E tendo ouvidos, não ouvis? E não vos lembrais, 19 Quando parti os cinco pães entre os cinco mil, quantos cestos cheios de pedaços levantastes? Disseram-lhe: Doze.

20 E, quando parti os sete entre os quatro mil, quantos cestos cheios de pedaços levantastes? E disseram-lhe: Sete.

21 E ele lhes disse: Como não entendeis ainda?

22 E chegou a Betsaida; e trouxeram-lhe um cego, e rogaram-lhe que o tocasse. 23 E, tomando o cego pela mão, levou-o para fora da aldeia; e, cuspindo-lhe nos olhos, e impondo-lhe as mãos, perguntou-lhe se via alguma coisa.

24 E, levantando ele os olhos, disse: Vejo os homens; pois os vejo como árvores que andam.

25 Depois disto, tornou a pôr-lhe as mãos sobre os olhos, e o fez olhar para cima: e ele ficou restaurado, e viu a todos claramente. 26 E mandou-o para sua casa, dizendo: Nem entres na aldeia, nem o digas a ninguém na aldeia.

27 E saiu Jesus, e os seus discípulos, para as aldeias de Cesareia de Filipe; e no caminho perguntou aos seus discípulos, dizendo: Quem dizem os homens que eu sou?

28 E eles responderam: João o Batista; e outros: Elias; mas outros: Um dos profetas.

29 E ele lhes disse: Mas vós, quem dizeis que eu sou? E, respondendo Pedro, lhe disse: Tu és o Cristo.

30 E admoestou-os, para que a ninguém dissessem aquilo dele.

31 E começou a ensinar-lhes que importava que o Filho do homem padecesse muito, e que fosse rejeitado pelos anciãos e principais sacerdotes, e pelos escribas, e que fosse morto, mas que depois de três dias ressuscitaria. 32 E dizia abertamente estas palavras. E Pedro o tomou à parte, e começou a repreendê-lo. 33 Mas ele, virando-se, e olhando para os seus discípulos, repreendeu a Pedro, dizendo: Retira-te de diante de mim, Satanás; porque não compreendes as coisas que são de Deus, mas as que são dos homens.

34 E chamando a si a multidão, com os seus discípulos, disse-lhes: Se alguém quiser vir após mim, negue-se a si mesmo, e tome a sua cruz, e siga-me.

35 Porque qualquer que quiser salvar a sua vida, perdê-la-á, mas, qualquer que perder a sua vida por amor de mim e do evangelho, esse a salvará. 36 Pois, que aproveitaria ao homem ganhar todo o mundo e perder a sua alma? 37 Ou, que daria o homem pelo resgate da sua alma? 38 Porquanto, qualquer que, entre esta geração adúltera e pecadora, se envergonhar de mim e das minhas palavras, também o Filho do homem se envergonhará dele, quando vier na glória de seu Pai, com os santos anjos.

1 În zilele acelea, fiindcă*Mat. 15:32. se strânsese din nou mult norod și n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: 2 „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca.3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe."4 Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia aici, într-un loc pustiu?" 5 „Câte pâini aveți?", i-a întrebat*Mat. 15:34. Cap. 6:38. Isus. „Șapte", I-au răspuns ei. 6 Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, și ei le-au împărțit norodului. 7 Mai aveau și câțiva peștișori, și Isus, după ce i-a binecuvântat*Mat. 14:19. Cap. 6:41., a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8 Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. 9 Erau aproape patru mii de inși. În urmă, Isus le-a dat drumul.

10 Isus a intrat îndată*Mat. 15:33. în corabie cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11 Fariseii au venit deodată*Mat. 12:38;16:1.Ioan 6:30. și au început o ceartă de vorbe cu Isus. Și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. 12 Isus a suspinat adânc în duhul Său și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn."13 Apoi i-a lăsat și a intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14 Ucenicii*Mat. 16:5. uitaseră să ia pâini; cu ei, în corabie, n-aveau decât o pâine. 15 Isus le dădea în grijă*Mat. 16:6.Luca 12:11. și le zicea: „Luați seama, să vă păziți bine de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!"16 Ucenicii se gândeau și ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini*Mat. 16:7.." 17 Isus a înțeles lucrul acesta și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot*Cap. 6:52.nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?18 Aveți ochi și nu vedeți? Aveți urechi și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc?19 Când*Mat. 14:20. Cap. 6:43.Luca 9:17.Ioan 6:13.am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?" „Douăsprezece", I-au răspuns ei. 20 „Și când*Mat. 15:37. Vers. 8.am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?" „Șapte", I-au răspuns ei. 21 Și El le-a zis: „Tot nu*Cap. 6:52. Vers. 17.înțelegeți?"

22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat*Cap. 7:33. pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?"24 El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci." 25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. 26 Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Să nu intri în sat și nici*Mat. 8:4. Cap. 5:43.să nu spui cuiva în sat."

27 Isus*Mat. 16:13.Luca 9:18. a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?"28 Ei I-au răspuns: „Ioan*Mat. 14:2. Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din proroci." 29 „Dar voi", i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt Eu?" „Tu*Mat. 16:16.Ioan 6:69;11:27. ești Hristosul!" I-a răspuns Petru. 30 Isus*Mat. 16:20. le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

31 Atunci a*Mat. 16:21;17:22.Luca 9:22. început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învieze. 32 Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. 33 Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor."34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cineva*Mat. 10:38;16:24.Luca 9:23;14:27.să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze.35 Căci oricine*Ioan 12:25.va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui.36 Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?38 Pentru că*Mat. 10:33.Luca 9:26;12:9.de oricine se*Rom. 1:16.2 Tim. 1:8;2:12.va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri."