1 E, levantando-se dali, foi para os termos da Judeia, além do Jordão, e a multidão outra vez se reuniu em torno dele; e tornou a ensiná-los, como tinha por costume.

2 E, aproximando-se dele os fariseus, perguntaram-lhe, tentando-o: É lícito ao homem repudiar sua mulher?

3 Mas ele, respondendo, disse-lhes: Que vos mandou Moisés?

4 E eles disseram: Moisés permitiu escrever carta de divórcio e repudiar.

5 E Jesus, respondendo, disse-lhes: Pela dureza dos vossos corações vos deixou ele escrito esse mandamento;

6 Porém, desde o princípio da criação, Deus os fez macho e fêmea. 7 Por isso deixará o homem a seu pai e a sua mãe, e unir-se-á a sua mulher, 8 E serão os dois uma carne; e assim já não serão dois, mas uma carne. 9 Portanto, o que Deus ajuntou não o separe o homem.

10 E em casa tornaram os discípulos a interrogá-lo acerca disto mesmo. 11 E ele lhes disse: Qualquer que deixar a sua mulher e casar com outra, adultera contra ela.

12 E, se a mulher deixar a seu marido, e casar com outro, adultera.

13 E traziam-lhe meninos para que lhes tocasse, mas os discípulos repreendiam aos que lhos traziam. 14 Jesus, porém, vendo isto, indignou-se, e disse-lhes: Deixai vir os meninos a mim, e não os impeçais; porque dos tais é o reino de Deus.

15 Em verdade vos digo que qualquer que não receber o reino de Deus como menino, de maneira nenhuma entrará nele.

16 E, tomando-os nos seus braços, e impondo-lhes as mãos, os abençoou.

17 E, pondo-se a caminho, correu para ele um homem, o qual se ajoelhou diante dele, e lhe perguntou: Bom Mestre, que farei para herdar a vida eterna?

18 E Jesus lhe disse: Por que me chamas bom? Ninguém há bom senão um, que é Deus.

19 Tu sabes os mandamentos: Não adulterarás; não matarás; não furtarás; não dirás falso testemunho; não defraudarás alguém; honra a teu pai e a tua mãe.

20 Ele, porém, respondendo, lhe disse: Mestre, tudo isso tenho guardado desde a minha mocidade.

21 E Jesus, olhando para ele, o amou e lhe disse: Falta-te uma coisa: vai, vende tudo quanto tens, e dá-o aos pobres, e terás um tesouro no céu; e vem, toma a cruz, e segue-me.

22 Mas ele, pesaroso desta palavra, retirou-se triste; porque possuía muitas propriedades.

23 Então Jesus, olhando em redor, disse aos seus discípulos: Quão dificilmente entrarão no reino de Deus os que têm riquezas!

24 E os discípulos se admiraram destas suas palavras; mas Jesus, tornando a falar, disse-lhes: Filhos, quão difícil é, para os que confiam nas riquezas, entrar no reino de Deus!

25 É mais fácil passar um camelo pelo fundo de uma agulha, do que entrar um rico no reino de Deus.

26 E eles se admiravam ainda mais, dizendo entre si: Quem poderá, pois, salvar-se?

27 Jesus, porém, olhando para eles, disse: Para os homens é impossível, mas não para Deus, porque para Deus todas as coisas são possíveis.

28 E Pedro começou a dizer-lhe: Eis que nós tudo deixamos, e te seguimos.

29 E Jesus, respondendo, disse: Em verdade vos digo que ninguém há, que tenha deixado casa, ou irmãos, ou irmãs, ou pai, ou mãe, ou mulher, ou filhos, ou campos, por amor de mim e do evangelho,

30 Que não receba cem vezes tanto, já neste tempo, em casas, e irmãos, e irmãs, e mães, e filhos, e campos, com perseguições; e no século futuro a vida eterna. 31 Porém muitos primeiros serão derradeiros, e muitos derradeiros, primeiros.

32 E iam no caminho, subindo para Jerusalém; e Jesus ia adiante deles. E eles maravilhavam-se, e seguiam-no atemorizados. E, tornando a tomar consigo os doze, começou a dizer-lhes as coisas que lhe deviam sobrevir,

33 Dizendo: Eis que nós subimos a Jerusalém, e o Filho do homem será entregue aos principais sacerdotes, e aos escribas, e o condenarão à morte, e o entregarão aos gentios. 34 E o escarnecerão, e açoitarão, e cuspirão nele, e o matarão; e, ao terceiro dia, ressuscitará.

35 E aproximaram-se dele Tiago e João, filhos de Zebedeu, dizendo: Mestre, queremos que nos faças o que te pedirmos.

36 E ele lhes disse: Que quereis que vos faça?

37 E eles lhe disseram: Concede-nos que na tua glória nos assentemos, um à tua direita, e outro à tua esquerda.

38 Mas Jesus lhes disse: Não sabeis o que pedis; podeis vós beber o cálice que eu bebo, e ser batizados com o batismo com que eu sou batizado?

39 E eles lhe disseram: Podemos. Jesus, porém, disse-lhes: Em verdade, vós bebereis o cálice que eu beber, e sereis batizados com o batismo com que eu sou batizado;

40 Mas, o assentar-se à minha direita, ou à minha esquerda, não me pertence a mim concedê-lo, mas isso é para aqueles a quem está reservado.

41 E os dez, tendo ouvido isto, começaram a indignar-se contra Tiago e João. 42 Mas Jesus, chamando-os a si, disse-lhes: Sabeis que os que julgam ser príncipes dos gentios, deles se assenhoreiam, e os seus grandes usam de autoridade sobre eles;

43 Mas entre vós não será assim; antes, qualquer que entre vós quiser ser grande, será vosso serviçal; 44 E qualquer que dentre vós quiser ser o primeiro, será servo de todos. 45 Porque o Filho do homem também não veio para ser servido, mas para servir e dar a sua vida em resgate de muitos.

46 E vieram para Jericó. E, saindo ele de Jericó com seus discípulos e uma grande multidão, Bartimeu, o cego, filho de Timeu, estava assentado junto do caminho, mendigando. 47 E, ouvindo que era Jesus de Nazaré, começou a clamar, e a dizer: Jesus, filho de Davi, tem misericórdia de mim.

48 E muitos o repreendiam, para que se calasse; mas ele clamava cada vez mais: Filho de Davi! Tem misericórdia de mim.

49 E Jesus, parando, disse que o chamassem; e chamaram o cego, dizendo-lhe: Tem bom ânimo; levanta-te, que ele te chama.

50 E ele, lançando de si a sua capa, levantou-se, e foi ter com Jesus. 51 E Jesus, falando, disse-lhe: Que queres que te faça? E o cego lhe disse: Mestre, que eu tenha vista.

52 E Jesus lhe disse: Vai, a tua fé te salvou. E logo viu, e seguiu a Jesus pelo caminho.

1 Isus a plecat*Mat. 19:1.Ioan 10:40;11:7. de acolo și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să le învețe. 2 Au*Mat. 13:3. venit la El fariseii și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta. 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?"4 „Moise*Deut. 24:1.Mat. 5:31;19:7.", au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire și s-o lase." 5 Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.6 Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a*Gen. 1:27;5:2.făcut parte bărbătească și parte femeiască.7 De aceea*Gen. 2:24.Efes. 5:31.va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa.8 Și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.9 Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă."10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși asupra celor de mai sus. 11 El le-a zis: „Oricine*Mat. 5:32;19:9.Luca 16:18.Rom. 7:3.1 Cor. 7:10,11.își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește față de ea12 și dacă o nevastă își lasă bărbatul și ia pe altul de bărbat preacurvește."

13 I-au*Mat. 19:13.Luca 18:15. adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. 14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor*1 Cor. 14:20.1 Pet. 2:2.ca ei.15 Adevărat vă spun că oricine*Mat. 18:3.nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!"16 Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.

17 Tocmai*Mat. 19:16.Luca 18:18. când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?" 18 „Pentru ce Mă numești bun?", i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu.19 Cunoști poruncile: ‘Să*Exod 20:1.Rom. 13:9.nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’"20 El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea." 21 Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară*Mat. 6:19,20;19:21.Luca 12:33;16:9.în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă."22 Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuții. 23 Isus S-a uitat*Mat. 19:23.Luca 18:24. împrejurul Lui și a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!"24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce*Iov 31:24.Ps. 52:7;62:10.1 Tim. 6:17.se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!"26 Ucenicii au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții: „Cine poate atunci să fie mântuit?" 27 Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putință la*Ier. 32:17.Mat. 19:26.Luca 1:1,37.Dumnezeu."

28 Petru*Mat. 19:27.Luca 18:28. a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat." 29 Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie30 și să*2 Cron. 9:9,25.Luca 18:30.nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică.31 Mulți*Mat. 19:30;20:16.Luca 13:30.din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți din cei de pe urmă vor fi cei dintâi."

32 Ei*Mat. 20:17.Luca 18:31. erau pe drum și se suiau la Ierusalim, și Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburați și mergeau îngroziți după El. Isus a luat*Cap. 8:31;9:31.Luca 9:22;18:31. iarăși la El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. 33 „Iată", a zis El, „ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile neamurilor,34 care își vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa și-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia."

35 Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit*Mat. 20:20. la Isus și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să ne faci ce-Ți vom cere." 36 El le-a zis: „Ce voiți să vă fac?"37 „Dă-ne", I-au zis ei, „să ședem unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta." 38 Isus le-a răspuns: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?"39 „Putem", au zis ei. Și Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veți bea și cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veți fi botezați,40 dar cinstea de a ședea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită."41 Cei zece, când au auzit*Mat. 20:24. lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42 Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți*Luca 22:25.că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.43 Dar*Mat. 20:26,28. Cap. 9:35.Luca 9:48.între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru44 și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.45 Căci Fiul*Ioan 13:14.Filip. 2:7.omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și*Mat. 20:28.1 Tim. 2:6.Tit 2:14.dea viața răscumpărare pentru mulți!"

46 Au*Mat. 20:29.Luca 18:35. ajuns la Ierihon. Și, pe când ieșea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea jos, lângă drum, și cerea de milă. 47 El a auzit că trece Isus din Nazaret și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 48 Mulți îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!" 49 Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!" Au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă." 50 Orbul și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus. 51 Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Ce vrei să-ți fac?" „Rabuni", I-a răspuns orbul, „să capăt vederea." 52 Și Isus i-a zis: „Du-te, credința*Mat. 9:22.ta te-a mântuit." Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după Isus.