1 E Zedequias, filho de Josias, a quem Nabucodonosor, rei de Babilônia, constituiu rei na terra de Judá, reinou em lugar de Conias, filho de Jeoiaquim. 2 Mas nem ele, nem os seus servos, nem o povo da terra deram ouvidos às palavras do Senhor que falou pelo ministério de Jeremias, o profeta.

3 Contudo mandou o rei Zedequias a Jucal, filho de Selemias, e a Sofonias, filho de Maaseias, o sacerdote, ao profeta Jeremias, para lhe dizer: Roga agora por nós ao Senhor nosso Deus.

4 E entrava e saía Jeremias entre o povo, porque não o tinham posto na prisão. 5 E o exército de Faraó saíra do Egito; e quando os caldeus, que tinham sitiado Jerusalém, ouviram esta notícia, retiraram-se de Jerusalém.

6 Então veio a Jeremias, o profeta, a palavra do Senhor, dizendo:

7 Assim diz o Senhor, Deus de Israel: Assim direis ao rei de Judá, que vos enviou a mim para me consultar: Eis que o exército de Faraó, que saiu em vosso socorro, voltará para a sua terra no Egito. 8 E voltarão os caldeus, e pelejarão contra esta cidade, e a tomarão, e a queimarão a fogo. 9 Assim diz o Senhor: Não enganeis as vossas almas, dizendo: Sem dúvida se retirarão os caldeus de nós, pois não se retirarão. 10 Porque ainda que ferísseis a todo o exército dos caldeus, que peleja contra vós, e só ficassem deles homens feridos, cada um levantar-se-ia na sua tenda, e queimaria a fogo esta cidade.

11 E sucedeu que, subindo de Jerusalém o exército dos caldeus, por causa do exército de Faraó, 12 Saiu Jeremias de Jerusalém, a fim de ir à terra de Benjamim, para dali se separar no meio do povo. 13 Mas, estando ele à porta de Benjamim, achava-se ali um capitão da guarda, cujo nome era Jerias, filho de Selemias, filho de Hananias, o qual prendeu a Jeremias, o profeta, dizendo: Tu foges para os caldeus.

14 E Jeremias disse: Isso é falso, não fujo para os caldeus. Mas ele não lhe deu ouvidos; e assim Jerias prendeu a Jeremias, e o levou aos príncipes.

15 E os príncipes se iraram muito contra Jeremias, e o feriram; e puseram-no na prisão, na casa de Jônatas, o escrivão; porque a tinham transformado em cárcere.

16 Entrando, pois, Jeremias nas celas do calabouço, ali ficou muitos dias. 17 E mandou o rei Zedequias soltá-lo; e o rei lhe perguntou em sua casa, em segredo, e disse: Há porventura alguma palavra do Senhor? E disse Jeremias: Há. E disse ainda: Na mão do rei de Babilônia serás entregue.

18 Disse mais Jeremias ao rei Zedequias: Em que tenho pecado contra ti, e contra os teus servos, e contra este povo, para que me pusésseis na prisão?

19 Onde estão agora os vossos profetas, que vos profetizavam, dizendo: O rei de Babilônia não virá contra vós nem contra esta terra? 20 Ora, pois, ouve agora, ó rei meu senhor: Seja aceita agora a minha súplica diante de ti, e não me deixes tornar à casa de Jônatas, o escriba, para que eu não venha a morrer ali.

21 Então ordenou o rei Zedequias que pusessem a Jeremias no átrio da guarda; e deram-lhe um pão cada dia, da rua dos padeiros, até que se acabou todo o pão da cidade; assim ficou Jeremias no átrio da guarda.

1 În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim, a început să domnească Zedechia*2 Împ. 24:17.2 Cron. 36:10. Cap. 22:24., fiul lui Iosia. El a fost pus împărat în țara lui Iuda de Nebucadnețar, împăratul Babilonului. 2 Dar*2 Cron. 36:12,14. nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din țară n-au ascultat cuvintele pe care le-a rostit Domnul prin prorocul Ieremia. 3 Împăratul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Șelemia, și pe Țefania*Cap. 21:1,2;29:25;52:24., fiul lui Maaseia, preotul, la prorocul Ieremia, să-i spună: „Mijlocește pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru!" 4 Pe atunci, Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră încă în temniță. 5 Oastea*2 Împ. 24:7.Ezec. 17:15. lui Faraon ieșise din Egipt, și haldeenii*Vers. 11. Cap. 34:21. care împresurau Ierusalimul, când auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim. 6 Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Ieremia astfel: 7 „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Iată ce să spuneți împăratului lui Iuda, care*Cap. 21:2. v-a trimis la Mine să Mă întrebați: «Iată că oastea lui Faraon, care pornise să vă ajute, se întoarce în țara ei, în Egipt; 8 iar*Cap. 34:22. haldeenii se vor întoarce, vor bate iarăși cetatea aceasta, o vor lua și o vor arde cu foc.»’ 9 Așa vorbește Domnul: ‘Nu vă înșelați zicând: «Haldeenii se vor depărta de la noi!» Căci nu se vor depărta! 10 Și chiar dacă*Cap. 21:4,5. ați bate toată oastea haldeenilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămâne din ei decât vreo câțiva oameni răniți, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui și ar arde cetatea aceasta cu foc.’" 11 Pe când se depărtase oastea*Vers. 5. haldeenilor de Ierusalim de frica oastei lui Faraon, 12 Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim, ca să se ducă în țara lui Beniamin și să scape din mijlocul poporului. 13 Când a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, era acolo și a pus mâna pe prorocul Ieremia, zicând: „Tu vrei să treci la haldeeni!" 14 Ieremia a răspuns: „Nu este adevărat! Nu vreau să trec la haldeeni!" Dar Ireia n-a vrut să-l creadă, ci l-a apucat pe Ieremia și l-a dus înaintea căpeteniilor. 15 Căpeteniile, mâniate pe Ieremia, l-au lovit și l-au aruncat în temniță*Cap. 38:26., în casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră în temniță. 16 Așa a intrat*Cap. 38:6. Ieremia în temniță și în gherlă, unde a stat multă vreme. 17 Împăratul Zedechia a trimis să-l aducă și l-a întrebat în taină la el acasă. El a zis: „Ai vreun cuvânt din partea Domnului?" Ieremia a răspuns: „Da." Și a adăugat: „Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului!" 18 Ieremia a mai spus împăratului Zedechia: „Cu ce am păcătuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului acestuia de m-ați aruncat în temniță? 19 Și unde sunt prorocii voștri care vă proroceau și ziceau: ‘Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva țării acesteia’? 20 Acum ascultă, te rog, împărate, domnul meu! Fie bine primite înaintea ta rugămințile mele! Nu mă trimite iarăși în casa logofătului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!" 21 Împăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea*Cap. 32:2;38:13,28. temniței și să-i dea în fiecare zi o pâine din ulița brutarilor, până*Cap. 38:9;52:6. s-a sfârșit toată pâinea din cetate. Astfel, Ieremia a rămas în curtea temniței.