1 Tendo Jesus saído de casa, naquele dia, estava assentado junto ao mar; 2 E ajuntou-se muita gente a ele, de sorte que, entrando num barco, se assentou; e toda a multidão estava em pé na praia. 3 E falou-lhe de muitas coisas por parábolas, dizendo: Eis que o semeador saiu a semear.

4 E, quando semeava, uma parte da semente caiu junto ao caminho, e vieram as aves, e comeram-na; 5 E outra parte caiu em pedregais, onde não havia terra bastante, e logo nasceu, porque não tinha terra funda; 6 Mas, vindo o sol, queimou-se, e secou-se, porque não tinha raiz. 7 E outra caiu entre espinhos, e os espinhos cresceram e sufocaram-na. 8 E outra caiu em boa terra, e deu fruto: um a cem, outro a sessenta e outro a trinta. 9 Quem tem ouvidos para ouvir, ouça.

10 E, acercando-se dele os discípulos, disseram-lhe: Por que lhes falas por parábolas?

11 Ele, respondendo, disse-lhes: Porque a vós é dado conhecer os mistérios do reino dos céus, mas a eles não lhes é dado;

12 Porque àquele que tem, se dará, e terá em abundância; mas àquele que não tem, até aquilo que tem lhe será tirado. 13 Por isso lhes falo por parábolas; porque eles, vendo, não veem; e, ouvindo, não ouvem nem compreendem. 14 E neles se cumpre a profecia de Isaías, que diz: Ouvindo, ouvireis, mas não compreendereis, e, vendo, vereis, mas não percebereis.

15 Porque o coração deste povo está endurecido, e ouviram de mau grado com seus ouvidos, e fecharam seus olhos; para que não vejam com os olhos, e ouçam com os ouvidos, e compreendam com o coração, e se convertam, e eu os cure.

16 Mas, bem-aventurados os vossos olhos, porque veem, e os vossos ouvidos, porque ouvem. 17 Porque em verdade vos digo que muitos profetas e justos desejaram ver o que vós vedes, e não o viram; e ouvir o que vós ouvis, e não o ouviram.

18 Escutai vós, pois, a parábola do semeador. 19 Ouvindo alguém a palavra do reino, e não a entendendo, vem o maligno, e arrebata o que foi semeado no seu coração; este é o que foi semeado junto ao caminho. 20 O que foi semeado em pedregais é o que ouve a palavra, e logo a recebe com alegria; 21 Mas não tem raiz em si mesmo, antes é de pouca duração; e, chegada a angústia e a perseguição, por causa da palavra, logo se ofende; 22 E o que foi semeado entre espinhos é o que ouve a palavra, mas os cuidados deste mundo, e a sedução das riquezas sufocam a palavra, e fica infrutífera; 23 Mas, o que foi semeado em boa terra é o que ouve e compreende a palavra; e dá fruto, e um produz cem, outro sessenta, e outro trinta.

24 Propôs-lhes outra parábola, dizendo: O reino dos céus é semelhante ao homem que semeia a boa semente no seu campo;

25 Mas, dormindo os homens, veio o seu inimigo, e semeou joio no meio do trigo, e retirou-se. 26 E, quando a erva cresceu e frutificou, apareceu também o joio. 27 E os servos do pai de família, indo ter com ele, disseram-lhe: Senhor, não semeaste tu, no teu campo, boa semente? Por que tem, então, joio? 28 E ele lhes disse: Um inimigo é quem fez isso. E os servos lhe disseram: Queres pois que vamos arrancá-lo? 29 Ele, porém, lhes disse: Não; para que, ao colher o joio, não arranqueis também o trigo com ele. 30 Deixai crescer ambos juntos até à ceifa; e, por ocasião da ceifa, direi aos ceifeiros: Colhei primeiro o joio, e atai-o em molhos para o queimar; mas, o trigo, ajuntai-o no meu celeiro.

31 Outra parábola lhes propôs, dizendo: O reino dos céus é semelhante ao grão de mostarda que o homem, pegando nele, semeou no seu campo;

32 O qual é, realmente, a menor de todas as sementes; mas, crescendo, é a maior das plantas, e faz-se uma árvore, de sorte que vêm as aves do céu, e se aninham nos seus ramos.

33 Outra parábola lhes disse: O reino dos céus é semelhante ao fermento, que uma mulher toma e introduz em três medidas de farinha, até que tudo esteja levedado.

34 Tudo isto disse Jesus, por parábolas à multidão, e nada lhes falava sem parábolas; 35 Para que se cumprisse o que fora dito pelo profeta, que disse: Abrirei em parábolas a minha boca; publicarei coisas ocultas desde a fundação do mundo.

36 Então, tendo despedido a multidão, foi Jesus para casa. E chegaram a ele os seus discípulos, dizendo: Explica-nos a parábola do joio do campo.

37 E ele, respondendo, disse-lhes: O que semeia a boa semente, é o Filho do homem;

38 O campo é o mundo; e a boa semente são os filhos do reino; e o joio são os filhos do maligno; 39 O inimigo, que o semeou, é o diabo; e a ceifa é o fim do mundo; e os ceifeiros são os anjos. 40 Assim como o joio é colhido e queimado no fogo, assim será na consumação deste mundo. 41 Mandará o Filho do homem os seus anjos, e eles colherão do seu reino tudo o que causa escândalo, e os que cometem iniquidade. 42 E lançá-los-ão na fornalha de fogo; ali haverá pranto e ranger de dentes. 43 Então os justos resplandecerão como o sol, no reino de seu Pai. Quem tem ouvidos para ouvir, ouça.

44 Também o reino dos céus é semelhante a um tesouro escondido num campo, que um homem achou e escondeu; e, pelo gozo dele, vai, vende tudo quanto tem, e compra aquele campo.

45 Outrossim, o reino dos céus é semelhante ao homem, negociante, que busca boas pérolas; 46 E, encontrando uma pérola de grande valor, foi, vendeu tudo quanto tinha, e comprou-a.

47 Igualmente o reino dos céus é semelhante a uma rede lançada ao mar, e que apanha toda a qualidade de peixes. 48 E, estando cheia, a puxam para a praia; e, assentando-se, apanham para os cestos os bons; os ruins, porém, lançam fora. 49 Assim será na consumação do mundo: virão os anjos, e separarão os maus de entre os justos, 50 E lançá-los-ão na fornalha de fogo; ali haverá pranto e ranger de dentes.

51 E disse-lhes Jesus: Entendestes todas estas coisas? Disseram-lhe eles: Sim, Senhor.

52 E ele disse-lhes: Por isso, todo o escriba instruído acerca do reino dos céus é semelhante a um pai de família, que tira do seu tesouro coisas novas e velhas.

53 E aconteceu que Jesus, concluindo estas parábolas, se retirou dali. 54 E, chegando à sua pátria, ensinava-os na sinagoga deles, de sorte que se maravilhavam, e diziam: De onde veio a este a sabedoria, e estas maravilhas?

55 Não é este o filho do carpinteiro? E não se chama sua mãe Maria, e seus irmãos Tiago, e José, e Simão, e Judas? 56 E não estão entre nós todas as suas irmãs? De onde lhe veio, pois, tudo isto?

57 E escandalizavam-se nele. Jesus, porém, lhes disse: Não há profeta sem honra, a não ser na sua pátria e na sua casa.

58 E não fez ali muitas maravilhas, por causa da incredulidade deles.

1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea*Marcu 4:1. lângă mare. 2 O mulțime de noroade s-au*Luca 8:4. strâns la El, așa că a trebuit să Se*Luca 5:3. suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe țărm. 3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.4 Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.6 Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.7 O altă*Luca 8:5.parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o.8 O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută*Gen. 26:12., altul, șaizeci și altul, treizeci.9 Cine*Cap. 11:15.Marcu 4:9.are urechi de auzit să audă."10 Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?" 11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă*Cap. 11:25;16:17.Marcu 4:11.1 Cor. 2:10.1 Ioan 2:27.v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.12 Căci*Cap. 25:29.Marcu 4:25.Luca 8:18;19:26.celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are.13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.14 Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veți*Is. 6:9.Ezec. 12:2.Marcu 4:12.Luca 8:10.Ioan 12:40.Fapte 28:26,27.Rom. 11:8.2 Cor. 3:14,15.auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri și nu veți vedea.15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns*Evr. 5:11.tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.’16 Dar ferice*Cap. 16:17.Luca 10:23,24.Ioan 20:29.de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud!17 Adevărat vă spun că mulți*Evr. 11:13.1 Pet. 1:10,11.proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit.18 Ascultați*Marcu 4:14.Luca 8:11.dar ce înseamnă pilda semănătorului.19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție*Cap. 4:23.și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânța căzută lângă drum.20 Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu*Is. 58:2.Ezec. 33:31,32.Ioan 5:35.bucurie,21 dar n-are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se*Cap. 11:6.2 Tim. 1:15.leapădă îndată de el.22 Sămânța*Cap. 19:23.Marcu 10:23.Luca 18:24.1 Tim. 6:9.2 Tim. 4:10.căzută între*Ier. 4:3.spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.23 Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci."

24 Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui.25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat.26 Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina.27 Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?’28 El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’29 ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul*Cap. 3:12.împreună cu ea.30 Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.»’"

31 Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția*Is. 2:2,3.Mica 4:1.Marcu 4:30.Luca 13:18,19.cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa.32 Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui."33 Le-a spus*Luca 13:20. o altă pildă, și anume: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala."34 Isus a spus noroadelor toate aceste*Marcu 4:33,34. lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi*Ps. 78:2. vorbi în pilde, voi*Rom. 16:25,26.1 Cor. 2:7.Efes. 3:9.Col. 1:26. spune lucruri ascunse de la facerea lumii."

36 Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină." 37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului.38 Țarina*Cap. 24:14;28:19.Marcu 16:15,20.Luca 24:47.Rom. 10:18.Col. 1:6.este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii*Gen. 3:15.Ioan 8:44.Fapte 13:10.1 Ioan 3:8.celui rău.39 Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul*Ioel 3:13.Apoc. 14:15.este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii.40 Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului.41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și*Cap. 18:7.2 Pet. 2:12.ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea42 și-i*Cap. 3:12.Apoc. 19:20;20:10.vor arunca în cuptorul aprins; acolo*Cap. 8:12;13:50.va fi plânsul și scrâșnirea dinților.43 Atunci*Dan. 12:3.1 Cor. 15:42,43,58., cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine*Vers. 9.are urechi de auzit să audă.

44 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde*Filip. 3:7,8.tot ce are și cumpără*Is. 55:1.Apoc. 3:18.țarina aceea.45 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.46 Și, când găsește un*Prov. 2:4;3:14,15;8:10,19.mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.

47 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde*Cap. 22:10.tot felul de pești.48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău.49 Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărți*Cap. 25:32.pe cei răi din mijlocul celor buni50 și-i*Vers. 42.vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților."51 „Ați înțeles voi toate aceste lucruri?", i-a întrebat Isus. „Da, Doamne", I-au răspuns ei. 52 Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi*Cânt. 7:13.și lucruri vechi."

53 După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54 A*Cap. 2:23.Marcu 6:1.Luca 4:16,23. venit în patria Sa și a început să învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau se mirau și ziceau: „De unde are El înțelepciunea și minunile acestea? 55 Oare*Is. 49:7.Marcu 6:3.Luca 3:23.Ioan 6:42. nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov*Marcu 15:40., Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei frații*Cap. 12:46. Lui? 56 Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?" 57 Și găseau astfel în El o pricină de poticnire*Cap. 11:6.Marcu 6:3,4.. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu*Luca 4:24.Ioan 4:44.este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui."58 Și n-a*Marcu 6:5,6. făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinței lor.