1 Now concerning the things whereof ye wrote: It is good for a man not to touch a woman. 2 But, because of fornications, let each man have his own wife, and let each woman have her own husband. 3 Let the husband render unto the wife her due: and likewise also the wife unto the husband. 4 The wife hath not power over her own body, but the husband: and likewise also the husband hath not power over his own body, but the wife. 5 Defraud ye not one the other, except it be by consent for a season, that ye may give yourselves unto prayer, and may be together again, that Satan tempt you not because of your incontinency. 6 But this I say by way of concession, not of commandment. 7 Yet I would that all men were even as I myself. Howbeit each man hath his own gift from God, one after this manner, and another after that.

8 But I say to the unmarried and to widows, It is good for them if they abide even as I. 9 But if they have not continency, let them marry: for it is better to marry than to burn. 10 But unto the married I give charge, yea not I, but the Lord, That the wife depart not from her husband 11 (but should she depart, let her remain unmarried, or else be reconciled to her husband); and that the husband leave not his wife. 12 But to the rest say I, not the Lord: If any brother hath an unbelieving wife, and she is content to dwell with him, let him not leave her. 13 And the woman that hath an unbelieving husband, and he is content to dwell with her, let her not leave her husband. 14 For the unbelieving husband is sanctified in the wife, and the unbelieving wife is sanctified in the brother: else were your children unclean; but now are they holy. 15 Yet if the unbelieving departeth, let him depart: the brother or the sister is not under bondage in such cases: but God hath called us in peace. 16 For how knowest thou, O wife, whether thou shalt save thy husband? or how knowest thou, O husband, whether thou shalt save thy wife? 17 Only, as the Lord hath distributed to each man, as God hath called each, so let him walk. And so ordain I in all the churches. 18 Was any man called being circumcised? let him not become uncircumcised. Hath any been called in uncircumcision? let him not be circumcised. 19 Circumcision is nothing, and uncircumcision is nothing; but the keeping of the commandments of God. 20 Let each man abide in that calling wherein he was called. 21 Wast thou called being a bondservant? care not for it: nay, even if thou canst become free, use it rather. 22 For he that was called in the Lord being a bondservant, is the Lord’s freedman: likewise he that was called being free, is Christ’s bondservant. 23 Ye were bought with a price; become not bondservants of men. 24 Brethren, let each man, wherein he was called, therein abide with God.

25 Now concerning virgins I have no commandment of the Lord: but I give my judgment, as one that hath obtained mercy of the Lord to be trustworthy. 26 I think therefore that this is good by reason of the distress that is upon us, namely, that it is good for a man to be as he is. 27 Art thou bound unto a wife? seek not to be loosed. Art thou loosed from a wife? seek not a wife. 28 But shouldest thou marry, thou hast not sinned; and if a virgin marry, she hath not sinned. Yet such shall have tribulation in the flesh: and I would spare you. 29 But this I say, brethren, the time is shortened, that henceforth both those that have wives may be as though they had none; 30 and those that weep, as though they wept not; and those that rejoice, as though they rejoiced not; and those that buy, as though they possessed not; 31 and those that use the world, as not using it to the full: for the fashion of this world passeth away. 32 But I would have you to be free from cares. He that is unmarried is careful for the things of the Lord, how he may please the Lord: 33 but he that is married is careful for the things of the world, how he may please his wife, 34 and is divided. So also the woman that is unmarried and the virgin is careful for the things of the Lord, that she may be holy both in body and in spirit: but she that is married is careful for the things of the world, how she may please her husband. 35 And this I say for your own profit; not that I may cast a snare upon you, but for that which is seemly, and that ye may attend upon the Lord without distraction. 36 But if any man thinketh that he behaveth himself unseemly toward his virgin daughter, if she be past the flower of her age, and if need so requireth, let him do what he will; he sinneth not; let them marry. 37 But he that standeth stedfast in his heart, having no necessity, but hath power as touching his own will, and hath determined this in his own heart, to keep his own virgin daughter, shall do well. 38 So then both he that giveth his own virgin daughter in marriage doeth well; and he that giveth her not in marriage shall do better. 39 A wife is bound for so long time as her husband liveth; but if the husband be dead, she is free to be married to whom she will; only in the Lord. 40 But she is happier if she abide as she is, after my judgment: and I think that I also have the Spirit of God.

1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine*Vers. 8,26. ca omul să nu se atingă de femeie. 2 Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. 3 Bărbatul*Exod 21:10.1 Pet. 3:7. să-și împlinească față de nevastă datoria de soț și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. 4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. 5 Să*Exod 19:15.1 Sam. 21:4,5.Ioel 2:16.Zah. 7:3. nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să*1 Tes. 3:5. nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. 6 Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu*Vers. 12,25.2 Cor. 8:8.2 Cor. 11:17. fac din el o poruncă. 7 Eu aș*Fapte 26:29. vrea ca toți oamenii să fie ca*Cap. 9:5. mine, dar*Mat. 19:12. Cap. 12:11. fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. 8 Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine*Vers. 1,26. pentru ei să rămână ca mine. 9 Dar, dacă*1 Tim. 5:14. nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Celor căsătoriți, le poruncesc, nu*Vers. 12,25,40. eu, ci Domnul, ca nevasta*Mal. 2:14,16.Mat. 5:32.Mat. 19:6,9.Marcu 10:11,12.Luca 16:18. să nu se despartă de bărbat. 11 (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.

12 Celorlalți le zic eu, nu*Vers. 6. Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. 13 Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. 14 Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar*Mal. 2:15. fi necurați, pe când acum sunt sfinți. 15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în*Rom. 12:18;14:19. Cap. 14:33.Evr. 12:14. pace. 16 Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui*1 Pet. 3:1. bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta?

17 Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta*Cap. 4:17.2 Cor. 11:28. este rânduiala pe care am așezat-o în toate Bisericile. 18 Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur*Fapte 15:1,5,19,24,28.Gal. 5:2.. 19 Tăierea împrejur*Gal. 5:6;6:15. nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci*Ioan 15:14.1 Ioan 2:3;3:24. păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 21 Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta, dar, dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. 22 Căci robul chemat în Domnul este un*Ioan 8:36.Rom. 6:18,22.Filim. 16. slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod care a fost chemat este un rob*Cap. 9:21.Gal. 5:13.Efes. 6:6.1 Pet. 2:16. al lui Hristos. 23 Voi ați fost cumpărați cu*Cap. 6:20.1 Pet. 1:18,19.Lev. 25:42. un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor. 24 Fiecare*Vers. 20., fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

25 Cât despre fecioare, n-am*Vers. 6,10,40.2 Cor. 8:8,10. o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care*1 Tim. 1:16. am căpătat de la Domnul harul să fiu*Cap. 4:2.1 Tim. 1:12. vrednic de crezare. 26 Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este*Vers. 1,8. bine pentru fiecare să rămână așa cum este. 27 Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28 Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pământești, și eu aș vrea să vi le cruț. 29 Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta*Rom. 13:11.1 Pet. 4:7.2 Pet. 3:8,9. pentru ca cei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea; 30 cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; 31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar*Cap. 9:18. folosi de ea, căci*Ps. 39:6.Iac. 1:10;4:14.1 Pet. 1:24;1:7.Ioan 2:17. chipul lumii acesteia trece. 32 Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine*1 Tim. 5:5. nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. 33 Dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. 34 Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se*Luca 10:40. îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul, și cu duhul, iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. 35 Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să puteți sluji Domnului fără piedici. 36 Dacă crede cineva că este rușinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei și nevoia cere așa, să facă ce vrea: nu păcătuiește, să se mărite. 37 Dar cine a luat o hotărâre tare și nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, și a hotărât în inima lui să-și păstreze pe fiică-sa fecioară face bine. 38 Astfel*Evr. 13:4., cine își mărită fata bine face, și cine n-o mărită mai bine face. 39 O femeie*Rom. 7:2. măritată este legată de lege câtă vreme îi trăiește bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în*2 Cor. 6:14. Domnul. 40 Dar, după*Vers. 25. părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne așa cum este. Și cred*1 Tes. 4:8. că și eu am Duhul lui Dumnezeu.