1 And Satan stood up against Israel, and moved David to number Israel. 2 And David said to Joab and to the princes of the people, Go, number Israel from Beer-sheba even to Dan; and bring me word, that I may know the sum of them. 3 And Joab said, Jehovah make his people a hundred times as many as they are: but, my lord the king, are they not all my lord’s servants? why doth my lord require this thing? why will he be a cause of guilt unto Israel? 4 Nevertheless the king’s word prevailed against Joab. Wherefore Joab departed, and went throughout all Israel, and came to Jerusalem. 5 And Joab gave up the sum of the numbering of the people unto David. And all they of Israel were a thousand thousand and a hundred thousand men that drew sword: and Judah was four hundred threescore and ten thousand men that drew sword. 6 But Levi and Benjamin counted he not among them; for the king’s word was abominable to Joab. 7 And God was displeased with this thing; therefore he smote Israel. 8 And David said unto God, I have sinned greatly, in that I have done this thing: but now, put away, I beseech thee, the iniquity of thy servant; for I have done very foolishly.

9 And Jehovah spake unto Gad, David’s seer, saying, 10 Go and speak unto David, saying, Thus saith Jehovah, I offer thee three things: choose thee one of them, that I may do it unto thee. 11 So Gad came to David, and said unto him, Thus saith Jehovah, Take which thou wilt: 12 either three years of famine; or three months to be consumed before thy foes, while the sword of thine enemies overtaketh thee; or else three days the sword of Jehovah, even pestilence in the land, and the angel of Jehovah destroying throughout all the borders of Israel. Now therefore consider what answer I shall return to him that sent me. 13 And David said unto Gad, I am in a great strait: let me fall, I pray, into the hand of Jehovah; for very great are his mercies: and let me not fall into the hand of man. 14 So Jehovah sent a pestilence upon Israel; and there fell of Israel seventy thousand men. 15 And God sent an angel unto Jerusalem to destroy it: and as he was about to destroy, Jehovah beheld, and he repented him of the evil, and said to the destroying angel, It is enough; now stay thy hand. And the angel of Jehovah was standing by the threshing-floor of Ornan the Jebusite. 16 And David lifted up his eyes, and saw the angel of Jehovah standing between earth and heaven, having a drawn sword in his hand stretched out over Jerusalem. Then David and the elders, clothed in sackcloth, fell upon their faces. 17 And David said unto God, Is it not I that commanded the people to be numbered? even I it is that have sinned and done very wickedly; but these sheep, what have they done? let thy hand, I pray thee, O Jehovah my God, be against me, and against my father’s house; but not against thy people, that they should be plagued.

18 Then the angel of Jehovah commanded Gad to say to David, that David should go up, and rear an altar unto Jehovah in the threshing-floor of Ornan the Jebusite. 19 And David went up at the saying of Gad, which he spake in the name of Jehovah. 20 And Ornan turned back, and saw the angel; and his four sons that were with him hid themselves. Now Ornan was threshing wheat. 21 And as David came to Ornan, Ornan looked and saw David, and went out of the threshing-floor, and bowed himself to David with his face to the ground. 22 Then David said to Ornan, Give me the place of this threshing-floor, that I may build thereon an altar unto Jehovah: for the full price shalt thou give it me, that the plague may be stayed from the people. 23 And Ornan said unto David, Take it to thee, and let my lord the king do that which is good in his eyes: lo, I give thee the oxen for burnt-offerings, and the threshing instruments for wood, and the wheat for the meal-offering; I give it all. 24 And king David said to Ornan, Nay; but I will verily buy it for the full price: for I will not take that which is thine for Jehovah, nor offer a burnt-offering without cost. 25 So David gave to Ornan for the place six hundred shekels of gold by weight. 26 And David built there an altar unto Jehovah, and offered burnt-offerings and peace-offerings, and called upon Jehovah; and he answered him from heaven by fire upon the altar of burnt-offering. 27 And Jehovah commanded the angel; and he put up his sword again into the sheath thereof.

28 At that time, when David saw that Jehovah had answered him in the threshing-floor of Ornan the Jebusite, then he sacrificed there. 29 For the tabernacle of Jehovah, which Moses made in the wilderness, and the altar of burnt-offering, were at that time in the high place at Gibeon. 30 But David could not go before it to inquire of God; for he was afraid because of the sword of the angel of Jehovah.

1 Satana*2 Sam. 24:1. s-a sculat împotriva lui Israel și a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel. 2 Și David a zis lui Ioab și căpeteniilor poporului: „Duceți-vă de faceți numărătoarea lui Israel de la Beer-Șeba până la Dan și spuneți-mi, ca să știu la cât se ridică*Cap. 27:23. numărul poporului." 3 Ioab a răspuns: „Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atâta! Împărate, domnul meu, nu sunt ei toți slujitori ai domnului meu? Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?" 4 Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab. Și Ioab a plecat și a străbătut tot Israelul, apoi s-a întors la Ierusalim. 5 Ioab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii și o sută de mii de bărbați în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să scoată sabia. 6 Între ei n-a numărat și pe Levi și Beniamin*Cap. 27:24., căci porunca împăratului i se părea o urâciune.

7 Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel. 8 Și David a zis lui Dumnezeu: „Am săvârșit un mare păcat*2 Sam. 24:10. făcând lucrul acesta! Acum, iartă*2 Sam. 12:13. fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!" 9 Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul*1 Sam. 9:9. lui David: 10 „Du-te și spune lui David: ‘Așa vorbește Domnul: «Îți pun înainte trei urgii; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.»’" 11 Gad s-a dus la David și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Primește: 12 sau trei*2 Sam. 24:13. ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi și atins de sabia vrăjmașilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului și ciuma să fie în țară și îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ținutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.’" 13 David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!" 14 Domnul a trimis ciuma în Israel și au căzut șaptezeci de mii de oameni din Israel. 15 Dumnezeu a trimis un înger*2 Sam. 24:16. la Ierusalim ca să-l nimicească și, pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat și I-a părut*Gen. 6:6. rău de răul acesta, și a zis îngerului care nimicea: „Destul! Acum, trage-ți mâna înapoi!" Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan, Iebusitul. 16 David a ridicat ochii și a văzut*2 Cron. 3:1. pe îngerul Domnului stând între pământ și cer și ținând în mână sabia scoasă și întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci, David și bătrânii, înveliți cu saci, au căzut cu fața la pământ. 17 Și David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta, dar oile acestea ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna Ta să fie dar peste mine și peste casa tatălui meu și să nu piardă pe poporul Tău!" 18 Îngerul*2 Cron. 3:1. Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul. 19 David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului. 20 Ornan s-a întors și a văzut îngerul, și cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el: treiera grâul atunci. 21 Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat și a zărit pe David, apoi a ieșit din arie și s-a închinat înaintea lui David, cu fața la pământ. 22 David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint, ca să se depărteze urgia de deasupra poporului." 23 Ornan a răspuns lui David: „Ia-l și să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea-de-tot, carele în loc de lemne și grâul pentru darul de mâncare, toate le dau." 24 Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe prețul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău și nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic." 25 Și David a dat*2 Sam. 24:24. lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei. 26 David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. A chemat pe Domnul și Domnul i-a răspuns prin foc*Lev. 9:24.2 Cron. 8:1;7:1., care s-a coborât din cer pe altarul arderii-de-tot. 27 Atunci, Domnul a vorbit îngerului, care și-a vârât iarăși sabia în teacă. 28 Pe vremea aceasta, David, văzând că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo. 29 Dar locașul*Cap. 16:39. Domnului, făcut de Moise în pustie, și altarul arderilor-de-tot erau atunci pe înălțimea Gabaonului. 30 David*1 Împ. 3:4. Cap. 16:39.2 Cron. 1:3. nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia îngerului Domnului.