1 And it came to pass after this, that Nahash the king of the children of Ammon died, and his son reigned in his stead. 2 And David said, I will show kindness unto Hanun the son of Nahash, because his father showed kindness to me. So David sent messengers to comfort him concerning his father. And David’s servants came into the land of the children of Ammon to Hanun, to comfort him. 3 But the princes of the children of Ammon said to Hanun, Thinkest thou that David doth honor thy father, in that he hath sent comforters unto thee? are not his servants come unto thee to search, and to overthrow, and to spy out the land? 4 So Hanun took David’s servants, and shaved them, and cut off their garments in the middle, even to their buttocks, and sent them away. 5 Then there went certain persons, and told David how the men were served. And he sent to meet them; for the men were greatly ashamed. And the king said, Tarry at Jericho until your beards be grown, and then return.

6 And when the children of Ammon saw that they had made themselves odious to David, Hanun and the children of Ammon sent a thousand talents of silver to hire them chariots and horsemen out of Mesopotamia, and out of Aram-maacah, and out of Zobah. 7 So they hired them thirty and two thousand chariots, and the king of Maacah and his people, who came and encamped before Medeba. And the children of Ammon gathered themselves together from their cities, and came to battle. 8 And when David heard of it, he sent Joab, and all the host of the mighty men. 9 And the children of Ammon came out, and put the battle in array at the gate of the city: and the kings that were come were by themselves in the field.

10 Now when Joab saw that the battle was set against him before and behind, he chose of all the choice men of Israel, and put them in array against the Syrians. 11 And the rest of the people he committed into the hand of Abishai his brother; and they put themselves in array against the children of Ammon. 12 And he said, If the Syrians be too strong for me, then thou shalt help me; but if the children of Ammon be too strong for thee, then I will help thee. 13 Be of good courage, and let us play the man for our people, and for the cities of our God: and Jehovah do that which seemeth him good. 14 So Joab and the people that were with him drew nigh before the Syrians unto the battle; and they fled before him. 15 And when the children of Ammon saw that the Syrians were fled, they likewise fled before Abishai his brother, and entered into the city. Then Joab came to Jerusalem.

16 And when the Syrians saw that they were put to the worse before Israel, they sent messengers, and drew forth the Syrians that were beyond the River, with Shophach the captain of the host of Hadarezer at their head. 17 And it was told David; and he gathered all Israel together, and passed over the Jordan, and came upon them, and set the battle in array against them. So when David had put the battle in array against the Syrians, they fought with him. 18 And the Syrians fled before Israel; and David slew of the Syrians the men of seven thousand chariots, and forty thousand footmen, and killed Shophach the captain of the host. 19 And when the servants of Hadarezer saw that they were put to the worse before Israel, they made peace with David, and served him: neither would the Syrians help the children of Ammon any more.

1 După aceea*2 Sam. 10:1., Nahaș, împăratul fiilor lui Amon, a murit, și în locul lui a domnit fiul său. 2 David a zis: „Voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, căci tatăl lui a arătat bunăvoință față de mine." Și David a trimis soli să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să-l mângâie, 3 căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: „Crezi că David îți trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Oare n-au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea și s-o nimicească, și ca să iscodească țara?" 4 Atunci, Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să-i radă și să le taie hainele pe la mijloc, până la brâu. Apoi le-a dat drumul. 5 David, căruia au venit și i-au dat de știre despre cele întâmplate cu oamenii aceștia, a trimis niște oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare rușine și împăratul a trimis să le spună: „Rămâneți la Ierihon până vă va crește barba și apoi să vă întoarceți." 6 Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urâți lui David și Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți de argint să tocmească în slujba lor care și călăreți de la sirienii din Mesopotamia și de la sirienii din Maaca și din Țoba*Cap. 18:5,9.. 7 Au tocmit treizeci și două de mii de care și pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, care au venit și au tăbărât înaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strâns din cetățile lor și au mers la luptă. 8 La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea de oameni viteji. 9 Fiii lui Amon au ieșit și s-au înșirat în linie de bătaie la intrarea cetății; împărații care veniseră au tăbărât deosebit pe câmp. 10 Ioab a văzut că avea de luptat și înainte, și înapoi. A ales atunci din toți voinicii de frunte ai lui Israel o ceată pe care a așezat-o împotriva sirienilor 11 și a pus sub porunca fratelui său Abișai cealaltă parte a poporului, ca să țină piept fiilor lui Amon. 12 El a zis: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor și dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, îți voi veni eu în ajutor. 13 Fii tare și să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru și Domnul să facă ce va crede!" 14 Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, și ei au fugit dinaintea lui. 15 Și, când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit și ei dinaintea lui Abișai, fratele lui Ioab, și s-au întors în cetate. Și Ioab s-a întors la Ierusalim. 16 Sirienii, văzând că fuseseră bătuți de Israel, au trimis și au adus pe sirienii care erau de cealaltă parte a râului și Șofah, căpetenia oștirii lui Hadarezer, era în fruntea lor. 17 Au dat de știre lui David, care a strâns pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers împotriva lor și s-a pregătit de luptă împotriva lor. David s-a înșiruit în linie de bătaie împotriva sirienilor. Dar sirienii, după ce se bătuseră cu el, 18 au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis oamenii de la șapte mii de care și patruzeci de mii de pedestrași și a omorât pe Șofah, căpetenia oștirii. 19 Slujitorii lui Hadarezer, văzându-se bătuți de Israel, au făcut pace cu David și i s-au supus. Și sirienii n-au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon.