1 Now on the first day of the week cometh Mary Magdalene early, while it was yet dark, unto the tomb, and seeth the stone taken away from the tomb. 2 She runneth therefore, and cometh to Simon Peter, and to the other disciple whom Jesus loved, and saith unto them, They have taken away the Lord out of the tomb, and we know not where they have laid him. 3 Peter therefore went forth, and the other disciple, and they went toward the tomb. 4 And they ran both together: and the other disciple outran Peter, and came first to the tomb; 5 and stooping and looking in, he seeth the linen cloths lying; yet entered he not in. 6 Simon Peter therefore also cometh, following him, and entered into the tomb; and he beholdeth the linen cloths lying, 7 and the napkin, that was upon his head, not lying with the linen cloths, but rolled up in a place by itself. 8 Then entered in therefore the other disciple also, who came first to the tomb, and he saw, and believed. 9 For as yet they knew not the scripture, that he must rise again from the dead. 10 So the disciples went away again unto their own home.

11 But Mary was standing without at the tomb weeping: so, as she wept, she stooped and looked into the tomb; 12 and she beholdeth two angels in white sitting, one at the head, and one at the feet, where the body of Jesus had lain. 13 And they say unto her, Woman, why weepest thou? She saith unto them, Because they have taken away my Lord, and I know not where they have laid him. 14 When she had thus said, she turned herself back, and beholdeth Jesus standing, and knew not that it was Jesus. 15 Jesus saith unto her, Woman, why weepest thou? whom seekest thou? She, supposing him to be the gardener, saith unto him, Sir, if thou hast borne him hence, tell me where thou hast laid him, and I will take him away. 16 Jesus saith unto her, Mary. She turneth herself, and saith unto him in Hebrew, Rabboni; which is to say, Teacher. 17 Jesus saith to her, Touch me not; for I am not yet ascended unto the Father: but go unto my brethren, and say to them, I ascend unto my Father and your Father, and my God and your God. 18 Mary Magdalene cometh and telleth the disciples, I have seen the Lord; and that he had said these things unto her.

19 When therefore it was evening, on that day, the first day of the week, and when the doors were shut where the disciples were, for fear of the Jews, Jesus came and stood in the midst, and saith unto them, Peace be unto you. 20 And when he had said this, he showed unto them his hands and his side. The disciples therefore were glad, when they saw the Lord. 21 Jesus therefore said to them again, Peace be unto you: as the Father hath sent me, even so send I you. 22 And when he had said this, he breathed on them, and saith unto them, Receive ye the Holy Spirit: 23 whose soever sins ye forgive, they are forgiven unto them; whose soever sins ye retain, they are retained.

24 But Thomas, one of the twelve, called Didymus, was not with them when Jesus came. 25 The other disciples therefore said unto him, We have seen the Lord. But he said unto them, Except I shall see in his hands the print of the nails, and put my finger into the print of the nails, and put my hand into his side, I will not believe.

26 And after eight days again his disciples were within, and Thomas with them. Jesus cometh, the doors being shut, and stood in the midst, and said, Peace be unto you. 27 Then saith he to Thomas, Reach hither thy finger, and see my hands; and reach hither thy hand, and put it into my side: and be not faithless, but believing. 28 Thomas answered and said unto him, My Lord and my God. 29 Jesus saith unto him, Because thou hast seen me, thou hast believed: blessed are they that have not seen, and yet have believed.

30 Many other signs therefore did Jesus in the presence of the disciples, which are not written in this book: 31 but these are written, that ye may believe that Jesus is the Christ, the Son of God; and that believing ye may have life in his name.

1 În ziua*Mat. 28:1.Marcu 16:1.Luca 24:1. dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2 A alergat la Simon Petru și la celălalt*Cap. 13:23;19:26;21:7,20,24. ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus." 3 Petru*Luca 24:12. și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt. 4 Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 S-a plecat și s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile*Cap. 19:40. de pânză jos, dar n-a intrat. 6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos. 7 Iar ștergarul*Cap. 11:44., care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc, singur. 8 Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut și a crezut. 9 Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură*Ps. 16:10.Fapte 2:25-31;13:34,35., Isus trebuia să învieze din morți. 10 Apoi, ucenicii s-au întors acasă.

11 Dar*Marcu 16:5. Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. 12 Și a văzut doi îngeri în alb șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare. 13 „Femeie", i-au zis ei, „pentru ce plângi?" Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus." 14 După ce*Mat. 28:9.Marcu 16:9. a zis aceste vorbe, s-a întors și a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus. 15 „Femeie", i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?" Ea a crezut că este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau." 16 Isus i-a zis: „Marie!" Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!", adică „Învățătorule!" 17 „Nu Mă ține", i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la frații*Luca 24:16,31. Cap. 21:4.Mei și spune-le că Mă*Ps. 22:22.Mat. 28:10.Rom. 8:29.Evr. 2:11.sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul*Cap. 16:28.Meu și Dumnezeul vostru."18 Maria Magdalena s-a*Efes. 1:17. dus și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.

19 În*Mat. 28:10.Luca 24:10. seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!"20 Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii*Marcu 16:14.Luca 24:36.1 Cor. 15:5. s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 21 Isus*Cap. 16:22. le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum*Mat. 28:18. Cap. 17:18,19.2 Tim. 2:2.Evr. 3:1.M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi."22 După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!23 Celor ce*Mat. 16:19;18:18.le veți ierta păcatele vor fi iertate și celor ce le veți ține vor fi ținute."

24 Toma, zis*Cap. 11:16. Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!" Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede." 26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!"27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți*1 Ioan 1:1.degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios."28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!" 29 „Tomo", i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice*2 Cor. 5:7.1 Pet. 1:8.de cei ce n-au văzut, și au crezut."

30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe*Cap. 21:25. alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar*Luca 1:4. lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și*Cap. 8:15,16;5:24.1 Pet. 1:8,9., crezând, să aveți viața în Numele Lui.