1 How is the gold become dim! how is the most pure gold changed!
The stones of the sanctuary are poured out at the head of every street.
2 The precious sons of Zion, comparable to fine gold,
How are they esteemed as earthen pitchers, the work of the hands of the potter!
3 Even the jackals draw out the breast, they give suck to their young ones:
The daughter of my people is become cruel, like the ostriches in the wilderness.
4 The tongue of the sucking child cleaveth to the roof of his mouth for thirst:
The young children ask bread, and no man breaketh it unto them.
5 They that did feed delicately are desolate in the streets:
They that were brought up in scarlet embrace dunghills.
6 For the iniquity of the daughter of my people is greater than the sin of Sodom,
That was overthrown as in a moment, and no hands were laid upon her.
7 Her nobles were purer than snow, they were whiter than milk;
They were more ruddy in body than rubies, their polishing was as of sapphire.
8 Their visage is blacker than a coal; they are not known in the streets:
Their skin cleaveth to their bones; it is withered, it is become like a stick.
9 They that are slain with the sword are better than they that are slain with hunger;
For these pine away, stricken through, for want of the fruits of the field.
10 The hands of the pitiful women have boiled their own children;
They were their food in the destruction of the daughter of my people.
11 Jehovah hath accomplished his wrath, he hath poured out his fierce anger;
And he hath kindled a fire in Zion, which hath devoured the foundations thereof.
12 The kings of the earth believed not, neither all the inhabitants of the world,
That the adversary and the enemy would enter into the gates of Jerusalem.
13 It is because of the sins of her prophets, and the iniquities of her priests,
That have shed the blood of the just in the midst of her.
14 They wander as blind men in the streets, they are polluted with blood,
So that men cannot touch their garments.
15 Depart ye, they cried unto them, Unclean! depart, depart, touch not!
When they fled away and wandered, men said among the nations, They shall no more sojourn here.
16 The anger of Jehovah hath scattered them; he will no more regard them:
They respected not the persons of the priests, they favored not the elders.
17 Our eyes do yet fail in looking for our vain help:
In our watching we have watched for a nation that could not save.
18 They hunt our steps, so that we cannot go in our streets:
Our end is near, our days are fulfilled; for our end is come.
19 Our pursuers were swifter than the eagles of the heavens:
They chased us upon the mountains, they laid wait for us in the wilderness.
20 The breath of our nostrils, the anointed of Jehovah, was taken in their pits;
Of whom we said, Under his shadow we shall live among the nations.
21 Rejoice and be glad, O daughter of Edom, that dwellest in the land of Uz:
The cup shall pass through unto thee also; thou shalt be drunken, and shalt make thyself naked.
22 The punishment of thine iniquity is accomplished, O daughter of Zion; he will no more carry thee away into captivity:
He will visit thine iniquity, O daughter of Edom; he will uncover thy sins.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!
Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurileCap. 2:19. ulițelor!
2 Cum sunt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată,
cum sunt priviți acum, vai! Ca niște vaseIs. 30:14.Ier. 19:11.2 Cor. 4:7. de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3 Chiar și șacalii își apleacă țâța și dau să sugă puilor lor,
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struțiiIov 39:14,16. din pustie.
4 LimbaPs. 22:15. sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cerCap. 2:11,12. pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe ulițe.
Cei ce fuseseră crescuți în purpură se bucurăIov 24:8. acum de o grămadă de gunoi!
6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost nimicităGen. 19:25. într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupul le era mai roșu decât mărgeanul; fața le era ca safirul.
8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasăCap. 5:10.Ioel 2:6.Naum 2:10. decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe,
pielea le estePs. 102:5. lipită de oase, uscată ca lemnul.
9 Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei ce pier de foame,
care cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
10 FemeileCap. 2:20., cu toată milaIs. 49:15. lor, își fierb copiii,
care le slujesc caDeut. 28:57.2 Împ. 6:29. hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11 Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsatIer. 7:20. mânia aprinsă;
a aprinsDeut. 32:22.Ier. 21:14. în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
12 Împărații pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porțile Ierusalimului.
13 Iată rodul păcatelorIer. 5:31;6:13;14:14;23:11,21.Ezec. 22:26,28.Ţef. 3:4. prorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,
careMat. 23:31,37. au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniți!
14 Rătăceau ca orbii pe ulițe, mânjițiIer. 2:34. de sânge,
așa că nimeni nu puteaNum. 19:16. să se atingă de hainele lor.
15 „Depărtați-vă, necurațilorLev. 13:45.", li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!"
Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!"
16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmașul n-a căutatCap. 5:12. la fața preoților, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17 Și acolo ni se sfârșeau ochii2 Împ. 24:7.Is. 20:5;30:6,7.Ier. 37:7.Ezec. 29:16. și așteptam zadarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.
18 Ne pândeau pașii2 Împ. 25:4,5., ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;
ni se apropia sfârșitulEzec. 7:2,3,6.Amos 8:2., ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!
19 Prigonitorii noștri erau mai iuțiDeut. 28:49.Ier. 4:13. decât vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustie.
20 SuflareaGen. 2:7. Cap. 2:9. vieții noastre, unsul Domnului, a fost prinsIer. 52:6.Ezec. 12:13;19:4,8. în gropile lor, el,
despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri."
21 Bucură-teEcl. 11:9. și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în țara Uț!
Dar și la tine va trece potirulIer. 25:15,16,21.Obad. 10. și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
22 Fiica Sionului, nelegiuireaIs. 40:2. îți este ispășită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ție, fiica Edomului, îți vaPs. 137:7. pedepsi nelegiuirea
și îți va da pe față păcatele.
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/qHG3xNP8jqR-HqIiucz0L)