1 Elihu konuşmasına şöyle devam etti:

2 ‹‹ ‹Tanrının önünde haklıyım› diyorsun. 2 Doğru buluyor musun bunu?

3 Ama hâlâ, ‹Günah işlemezsem 2 Yararım ne, kazancım ne?› diye soruyorsun.

4 ‹‹Ben yanıtlayayım seni 2 Ve arkadaşlarını.

5 Göklere bak da gör, 2 Üzerinde yükselen bulutlara göz gezdir.

6 Günah işlersen, Tanrıya ne zararı olur? 2 İsyanların çoksa ne olur Ona?

7 Doğruysan, Ona verdiğin nedir, 2 Ya da ne alır O senin elinden?

8 Kötülüğün ancak senin gibi birine zarar verir, 2 Doğruluğun ise yalnız insanoğlu içindir.

9 ‹‹İnsanlar ağır baskı altında feryat ediyor, 2 Güçlülere karşı yardım istiyor.

10 Ama kimse, ‹Nerede Yaratıcım Tanrı?› demiyor; 2 O Tanrı ki, gece bize ezgiler verir,

11 Yeryüzündeki hayvanlardan çok bize öğretir 2 Ve bizi gökteki kuşlardan daha bilge kılar.

12 Kötülerin gururu yüzünden insanlar feryat ediyor, 2 Ama yanıtlayan yok.

13 Gerçek şu ki, Tanrı boş feryadı dinlemez, 2 Her Şeye Gücü Yeten bunu önemsemez.

14 Onu görmediğini söylediğin zaman bile 2 Davan Onun önündedir, bekle;

15 Madem bu öfkeyle şimdi cezalandırmadı, 2 İsyana da pek aldırmaz diyorsun.

16 Bu yüzden Eyüp ağzını boş yere açıyor, 2 Bilgisizce konuştukça konuşuyor.››

1 Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

2 ,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,

3 cînd zici: ,La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?`

4 Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.

5 Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?

6 Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui?

7 Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta?

8 Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.

9 Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora;

10 dar niciunul nu zice: ,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,

11 care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului, şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?`

12 Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi.

13 Degeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

14 Măcarcă zici că nu -L vezi, totuş pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă -L!

15 Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

16 Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.``