1 Korintským 14

1 Následujtež tedy lásky, horlivě žádejte duchovních věcí, nejvíce však, abyste prorokovali. 2 Nebo ten, jenž mluví cizím jazykem, ne lidem mluví, ale Bohu; nebo žádný neposlouchá, ale duchem vypravuje tajemství. 3 Kdož pak prorokuje, lidem mluví vzdělání, i napomínání, i potěšení. 4 Kdož mluví cizím jazykem, sám sebe vzdělává, ale kdož prorokuje, tenť církev vzdělává. 5 Chtělť bych pak, abyste všickni jazyky rozličnými mluvili, ale však raději, abyste prorokovali. Nebo větší jest ten, jenž prorokuje, nežli ten, kdož jazyky cizími mluví, leč by také to, což mluví, vykládal, aby se vzdělávala církev. 6 A protož, bratří, přišel-li bych k vám, jazyky cizími mluvě, což vám prospěji, nebudu-liť vám mluviti, buď v zjevení neb v umění, buď v proroctví neb v učení? 7 Podobně jako i bezdušné věci, vydávající zvuk, jako píšťalka nebo harfa, kdyby rozdílného zvuku nevydávaly, kterak by vědíno bylo, co se píská, anebo na harfu hrá? 8 Ano trouba vydala-li by nejistý hlas, kdož se bude strojiti k boji? 9 Tak i vy, nevydali-li byste jazykem svým srozumitelných slov, kterak bude rozumíno, co se mluví? Budete jen u vítr mluviti. 10 Tak mnoho, (jakž vidíme,) rozdílů hlasů jest na světě, a nic není bez hlasu. 11 Protož nebudu-liť znáti moci hlasu, budu tomu, kterýž mluví, cizozemec, a ten, jenž mluví, bude mi také cizozemec. 12 Tak i vy, poněvadž jste horliví milovníci duchovních věcí, toho hledejte, abyste se k vzdělání církve rozhojnili. 13 A protož, kdož mluví jazykem cizím, modl se, aby mohl vykládati. 14 Nebo budu-li se modliti cizím jazykem, duch můj se toliko modlí, ale mysl má bez užitku jest. 15 Což tedy jest? Modliti se budu duchem, a modliti se budu i myslí; plésati budu duchem a plésati budu i myslí. 16 Nebo kdybys ty dobrořečil Bohu duchem, kterakž ten, jenž prostý člověk jest, k tvému dobrořečení řekne Amen, poněvadž neví, co pravíš? 17 Nebo ač ty dobře díky činíš, ale jiný se nevzdělává. 18 Děkuji Bohu svému, že více nežli vy všickni jazyky cizími mluvím. 19 Ale v sboru raději bych chtěl pět slov srozumitelně promluviti, abych také jiných poučil, nežli deset tisíců slov jazykem neznámým. 20 Bratří, nebuďte děti v smyslu, ale zlostí buďte děti, smyslem pak buďte dospělí. 21 Psáno jest v Zákoně: Že rozličnými jazyky a cizími rty budu mluviti lidu tomuto, a anižť tak mne slyšeti budou, praví Pán. 22 A tak jazykové jsou za div ne těm, jenž věří, ale nevěřícím, proroctví pak ne nevěřícím, ale věřícím. 23 A protož když by se sešla všecka církev spolu, a všickni by jazyky cizími mluvili, a vešli by tam i neučení neb nevěřící, zdaliž neřeknou, že blázníte? 24 Ale kdyby všickni prorokovali, a všel by tam mezi ně někdo nevěřící nebo neučený, přemáhán by byl ode všech a souzen ode všech. 25 A tak tajnosti srdce jeho zjeveny budou, a on padna na tvář, klaněti se bude Bohu, vyznávaje, že jistě Bůh jest mezi vámi. 26 Což tedy bratří? Když se scházíte, jeden každý z vás píseň má, učení má, cizí jazyk má, zjevení má, vykládání má, všecko to budiž k vzdělání. 27 Buďto že by kdo jazykem cizím mluvil, ať se to děje skrze dva neb nejvíce tři, a to jeden po druhém, a jeden ať vykládá. 28 Pakli by nebylo vykladače, nechať mlčí v shromáždění, než sobě sám nechažť mluví a Bohu. 29 Proroci pak dva nebo tři ať mluví, a jiní nechť rozsuzují. 30 Pakliť by jinému tu přísedícímu zjeveno bylo, první mlč. 31 Nebo můžete všickni, jeden po druhém, prorokovati, aby se všickni učili a všickni se potěšovali. 32 Duchovéť pak proroků prorokům poddáni jsou. 33 Nebo neníť Bůh původ různice, ale pokoje, jakož i ve všech shromážděních svatých učím. 34 Ženy vaše v shromážděních ať mlčí, nebo nedopouští se jim mluviti, ale aby poddány byly, jakž i Zákon praví. 35 Pakli se chtí čemu naučiti, doma mužů svých nechať se ptají. Nebo mrzká věc jest ženám mluviti v shromáždění. 36 Zdaliž jest od vás slovo Boží pošlo? Zdali k samým vám přišlo? 37 Zdá-li se sobě kdo býti prorokem nebo duchovním, nechažť pozná, co vám píši, žeť jsou přikázání Páně. 38 Pakli kdo neví, nevěz. 39 A takž, bratří, o to se snažte, abyste prorokovali, a jazyky cizími mluviti nezbraňujte. 40 Všecko slušně a podle řádu ať se děje.

Darul limbilor și al prorociei

1 Urmăriți*Cap. 12:31. dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești, dar*Num. 11:25,29. mai ales să prorociți. 2 În adevăr, cine vorbește*Fapte 2:4;10:46. în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înțelege și, cu duhul, el spune taine. 3 Cine prorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. 4 Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește sufletește Biserica. 5 Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. 6 În adevăr, fraților, de ce folos v-aș fi eu dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi și dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire*Vers. 26., nici cunoștință, nici prorocie, nici învățătură? 7 Chiar și lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? 8 Și dacă trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? 9 Tot așa și voi, dacă nu rostiți cu limba o vorbă înțeleasă, cum se va pricepe ce spuneți? Atunci parcă ați vorbi în vânt. 10 Sunt multe feluri de limbi în lume, totuși niciuna din ele nu este fără sunete înțelese. 11 Dar, dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. 12 Tot așa și voi, fiindcă râvniți după daruri duhovnicești, să căutați să le aveți din belșug, în vederea zidirii sufletești a Bisericii. 13 De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească. 14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi*Efes. 5:19.Col. 3:16. cânta cu duhul, dar voi cânta și cu*Ps. 47:7. mintea. 16 Altminteri, dacă aduci mulțumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin" la*Cap. 11:24. mulțumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu știe ce spui? 17 Negreșit, tu mulțumești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește. 18 Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți. 19 Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să învăț și pe alții, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. 20 Fraților*Ps. 131:2.Mat. 11:25;18:3;19:14.Rom. 6:19. Cap. 3:1.Efes. 4:14.Evr. 5:12,13., nu fiți copii la minte, ci, la răutate, fiți*Mat. 18:3.1 Pet. 2:2. prunci, iar la minte, fiți oameni mari. 21 În*Ioan 10:34. Lege este scris*Is. 28:11,12.: „‘Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta’, zice Domnul." 22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23 Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc și toți ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar*Fapte 2:13. zice ei că sunteți nebuni? 24 Dar dacă toți prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți. 25 Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că*Is. 45:14.Zah. 8:23., în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. 26 Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură*Vers. 6. Cap. 12:8-10., altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate*Cap. 12:7.2 Cor. 12:19.Efes. 4:12. să se facă spre zidirea sufletească. 27 Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească. 28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29 Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și*Cap. 12:10. ceilalți să judece. 30 Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel*1 Tes. 5:19,20. dintâi să tacă. 31 Fiindcă puteți să prorociți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să capete învățătură și toți să fie îmbărbătați. 32 Duhurile*1 Ioan 4:1. prorocilor sunt supuse prorocilor, 33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca*Cap. 11:16. în toate Bisericile sfinților. 34 Femeile*1 Tim. 2:11,12. să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să*Cap. 11:3.Efes. 5:22.Col. 3:18.Tit 2:5.1 Pet. 3:1. fie supuse, cum zice și Legea*Gen. 3:16.. 35 Dacă voiesc să capete învățătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică. 36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? 37 Dacă*2 Cor. 10:7.1 Ioan 4:6. crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. 38 Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă! 39 Astfel, deci, fraților, râvniți*Cap. 12:31.1 Tes. 5:20. după prorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi. 40 Dar toate*Vers. 33. să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.