1 Korintským 2

1 I já přišed k vám, bratří, nepřišel jsem s důstojností řeči nebo moudrostí, zvěstuje vám svědectví Boží. 2 Nebo tak jsem usoudil nic jiného neuměti mezi vámi, nežli Ježíše Krista, a to ještě toho ukřižovaného. 3 A byl jsem já u vás v mdlobě, a v bázni, i v strachu mnohém. 4 A řeč má a kázaní mé nebylo v slibných lidské moudrosti řečech, ale v dokázání Ducha svatého a moci, 5 Aby víra vaše nebyla založena v moudrosti lidské, ale v moci Boží. 6 Moudrost pak mluvíme mezi dokonalými, ale moudrost ne tohoto světa, ani knížat světa tohoto, jenž hynou. 7 Ale mluvíme moudrost Boží v tajemství, kterážto skryta jest, kterouž Bůh předuložil před věky k slávě naší, 8 Jížto žádný z knížat světa tohoto nepoznal. Nebo kdyby byli poznali, nebyliť by Pána slávy ukřižovali. 9 Ale kážeme, jakož psáno jest: Èehož oko nevídalo, ani ucho slýchalo, ani na srdce lidské vstoupilo, co jest připravil Bůh těm, kteříž jej milují. 10 Nám pak Bůh zjevil skrze Ducha svého. Nebo Duch zpytuje všecky věci, i hlubokosti Božské. 11 Nebo kdo z lidí ví, co jest v člověku, jediné duch člověka, kterýž jest v něm? Takť i Božích věcí nezná žádný, jediné Duch Boží. 12 My pak nepřijali jsme ducha světa, ale Ducha toho, kterýž jest z Boha, abychom věděli, které věci od Boha darovány jsou nám. 13 O nichž i mluvíme ne těmi slovy, jimž lidská moudrost učí, ale kterýmž vyučuje Duch svatý, duchovním to, což duchovního jest, přivlastňujíce. 14 Ale tělesný člověk nechápá těch věcí, kteréž jsou Ducha Božího; nebo jsou jemu bláznovství, aniž jich může poznati, protože ony duchovně mají rozsuzovány býti. 15 Ale duchovní člověk rozsuzujeť všecko, sám pak od žádného nebývá souzen. 16 Nebo kdo jest poznal mysl Páně? A kdo jej bude učiti? My pak mysl Kristovu máme.

Propovăduirea lui Pavel

1 Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am*Cap. 1:17;2:4,13.2 Cor. 10:10;11:6. venit să vă vestesc taina*Cap. 1:6. lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. 2 Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât*Gal. 6:14.Filip. 3:8. pe Isus Hristos, și pe El răstignit. 3 Eu însumi, când am*Fapte 18:1,6,12. venit în mijlocul vostru, am*2 Cor. 4:7;10:1,10;11:30;12:5,9.Gal. 4:13. fost slab, fricos și plin de cutremur. 4 Și învățătura și propovăduirea mea nu*Vers. 1. Cap. 1:17.2 Pet. 1:16. stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci*Rom. 15:19.1 Tes. 1:5. într-o dovadă dată de Duhul și de putere, 5 pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea*2 Cor. 4:7;6:7. lui Dumnezeu.

Înțelepciunea creștină

6 Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei*Cap. 14:20.Efes. 4:13.Filip. 3:15.Evr. 5:14. desăvârșiți este o înțelepciune*Cap. 1:20;3:19. Vers. 1,13.2 Cor. 1:12.Iac. 3:15., dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care*Cap. 1:28. vor fi nimiciți. 7 Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care*Rom. 16:25,26.Efes. 3:5,9.Col. 1:26.2 Tim. 1:9. o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8 și pe care*Mat. 11:25.Ioan 7:48.Fapte 13:27.2 Cor. 3:14. n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă*Luca 23:34.Ioan 16:3.Fapte 3:17. ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Dar, după cum este scris: „Lucruri*Is. 64:4. pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." 10 Nouă însă Dumnezeu ni*Mat. 13:11;16:17.Ioan 14:26;16:13.1 Ioan 2:27. le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară*Prov. 20:27;27:19.Ier. 17:9. de duhul omului, care este în el? Tot așa*Rom. 11:33,34., nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul*Rom. 8:15. care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 13 Și vorbim*2 Pet. 1:16. Cap. 1:17;2:4. despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. 14 Dar*Mat. 16:23. omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci*Cap. 1:18,23. pentru el sunt o nebunie, și*Rom. 8:5-7.Iuda 19. nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. 15 Omul duhovnicesc*Prov. 28:5.1 Tes. 5:21.1 Ioan 4:1., dimpotrivă, poate să judece totul și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci*Iov 15:8.Is. 40:13.Ier. 23:18.Rom. 11:34. „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură?" Noi*Ioan 15:15. însă avem gândul lui Hristos.