1 Ach, město tak lidné, jakť jest samotné zůstalo, a učiněno jako vdova! Nejznamenitější mezi národy, přední mezi krajinami pod plat uvedeno. 2 Ustavičně pláče v noci, a slzy jeho na lících jeho, ze všech milovníků svých nemá žádného potěšitele; všickni přátelé jeho nevěrně se k němu mají, obrátili se mu v nepřátely. 3 Zastěhoval se Juda, proto že byl trápen a u veliké porobě, však osadiv se mezi pohany, nenalézá odpočinutí; všickni, kteříž jej honí, postihají jej v těsně. 4 Cesty Siona kvílí, že žádný nepřichází k slavnosti. Všecky brány jeho zpustly, kněží jeho vzdychají, panny jeho smutné jsou, on pak sám pln jest hořkosti. 5 Nepřátelé jeho jsou hlavou, odpůrcům jeho šťastně se vede; nebo jej Hospodin zarmoutil pro množství přestoupení jeho. Maličcí jeho odešli do zajetí před oblíčejem nepřítele. 6 A tak odňata od dcery Sionské všecka okrasa její. Knížata její jsou podobná jelenům, kteříž nenalézají pastvy, a ucházejí bez moci před tím, kdož je honí. 7 Rozpomínáť se dcera Jeruzalémská ve dnech trápení svého a kvílení svého na všecka svá utěšení, kteráž mívala ode dnů starodávních, když padá lid její od ruky nepřítele, nemajíc žádného, kdo by ji retoval. Protivníciť se jí dívajíce, posmívají se klesnutí jejímu. 8 Těžce hřešila dcera Jeruzalémská, protož jako nečistá odloučena jest. Všickni, kteříž ji v poctivosti mívali, neváží jí sobě, proto že vidí nahotu její; ona pak vzdychá, obrácena jsuci zpět. 9 Nečistota její na podolcích jejích; nepamatovala na skončení své, protož patrně klesá, nemajíc žádného, kdo by ji potěšil. Popatřiž, Hospodine, na trápení mé, neboť se vyvýšil nepřítel. 10 Sáhl rukou svou nepřítel na všecky drahé věci její; nebo musí se dívati pohanům, an chodí do svatyně její, o čemž jsi byl přikázal, aby tobě nevcházeli do shromáždění. 11 Všecken lid její vzdychajíce, hledají chleba, vynakládají nejdražší věci své za pokrm k očerstvení života. Vzezřiž, Hospodine, a popatřiž, neboť jsem v nevážnosti. 12 Nic-liž vám do toho, ó všickni, kteříž tudyto jdete? Pohleďte a vizte, jest-li bolest podobná bolesti mé, kteráž jest mi učiněna, jak mne zámutkem naplnil Hospodin v den prchlivosti hněvu svého. 13 Seslal s výsosti oheň do kostí mých, kterýž opanoval je; roztáhl sít nohám mým, obrátil mne zpět, obrátil mne v pustinu, celý den neduživá jsem. 14 Tuze svázáno jest rukou jeho jho přestoupení mých, tuze spletené houžve připadly na hrdlo mé, porazilo sílu mou; vydal mne Pán v ruku nepřátel, nemohuť povstati. 15 Pošlapal Pán všecky mé silné u prostřed mne, svolal proti mně zástupy, aby potřel mládence mé, tlačil Pán presem pannu dceru Judskou. 16 Pro tyť věci já pláči, z očí mých, z očí mých tekou vody, a že jest vzdálen ode mne potěšitel, kterýž by očerstvil duši mou; synové moji jsou pohubeni, nebo ssilil se nepřítel. 17 Rozprostírá dcera Sionská ruce své, nemá žádného, kdo by ji potěšil; vzbudiltě Hospodin proti Jákobovi všudy vůkol něho nepřátely jeho, mezi nimiž jest dcera Jeruzalémská jako pro nečistotu oddělená. 18 Spravedlivý jest Hospodin, neboť jsem na odpor činila ústům jeho. Slyšte medle všickni lidé, a vizte bolest mou; panny mé i mládenci moji odebrali se do zajetí. 19 Volala jsem na milovníky své, oni oklamali mne; kněží moji a starci moji v městě pomřeli, hledajíce pokrmu, aby posilnili života svého. 20 Popatřiž, ó Hospodine, neboť mi úzko; vnitřnosti mé zkormouceny jsou, srdce mé svadne ve mně, proto že jsem na odpor velice činila. Vně meč na sirobu přivodí, v domě pouhá smrt. 21 Slýchajíť, že já vzdychám, ale není žádného, kdo by mne potěšil. Všickni nepřátelé moji slyšíce o mých bídách, radují se, že jsi to učinil, a přivedl den předohlášený, ale budouť mně podobní. 22 Nechť přijde všecka nešlechetnost jejich před oblíčej tvůj, a učiň jim, jakož jsi učinil mně pro všecka přestoupení má; neboť jsou mnohá úpění má, a srdce mé neduživé.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
Nenorocirile Ierusalimului
1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!
A rămasIs. 47:7,8. ca o văduvă!
Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașăEzra 4:20. printre țări,
a ajuns roabă astăzi!
2 Plânge amarnic noapteaIer. 13:17. și-i curg lacrimiIov 7:3.Ps. 6:6. pe obraji.
NiciunulIer. 4:30;30:14. Vers. 19. din toțiVers. 9,16,17,21. cei ce o iubeau n-o mângâie;
toți prietenii ei au părăsit-o
și i s-au făcut vrăjmași.
3 Iuda a plecatIer. 52:27. în pribegie din pricina apăsării și muncilor grele.
LocuieșteDeut. 28:64,65. Cap. 2:9. în mijlocul neamurilor și nu găsește odihnă!
Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
4 Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători,
toate porțile lui sunt pustii, preoții lui oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.
5 AsupritoriiDeut. 28:43,44. lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulțumiți.
Căci Domnul l-a smerit din pricina mulțimiiIer. 30:14,15.Dan. 9:7,16. păcatelor lui;
copiiiIer. 52:28. lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6 S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune
și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7 În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte
de toate bunătățile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.
8 Greu a păcătuit1 Împ. 8:46. Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.
Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzându-i goliciuneaIer. 13:22,26.Ezec. 16:37;23:29.Osea 2:10.,
și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.
9 Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui
și nu se gândeaDeut. 32:29.Is. 47:7. la sfârșitul său.
A căzut greu de tot. NimeniVers. 2,17,21. nu-l mângâie.
„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!"
10 Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el maiVers. 7. scump;
ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intratIer. 51:51. neamurile,
cărora Tu le porunciseși să nu intreDeut. 23:3.Neem. 13:1. în adunarea Ta!
11 Tot poporul lui cautăIer. 38:9;52:6. Cap. 2:12;4:4. pâine suspinând;
și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața.
„Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!"
12 „O, voi, care treceți pe lângă mine,
priviți și vedeți dacăDan. 9:12. este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins unEzec. 12:13;17:20. laț sub picioare și m-a dat înapoi.
M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!
14 Mâna Lui a legat jugulDeut. 28:48. nelegiuirilor mele,
care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.
Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
15 Domnul a trântit la pământ pe toți vitejii din mijlocul meu;
a strâns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcatIs. 63:3.Apoc. 14:19,20;19:15. Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16 De aceea plâng, îmi varsă lacrimiIer. 13:17;14:17. Cap. 2:18. ochii,
căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să măVers. 2,9. mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața;
fiii mei sunt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit."
17 SionulIer. 4:31. întinde mâinile rugător, și nimeniVers. 2,9. nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
18 „Domnul este dreptNeem. 9:33.Dan. 9:7,14., căci m-am răzvrătit1 Sam. 12:14,15. împotriva poruncilor Lui.
Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea!
Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.
19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelatVers. 2.Ier. 30:14.,
preoții și bătrânii mei au murit în cetate,
căutândVers. 11. hrană ca să-și țină viața.
20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meuIov 30:27.Is. 16:11.Ier. 4:19;48:36. Cap. 2:11.Osea 11:8. fierbe,
mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară, sabia m-aDeut. 32:25.Ezec. 7:15. lăsat fără copii; în casă, moartea.
21 M-au auzit suspinând, dar nimeniVers. 2. nu m-a mângâiat.
Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vestiIs. 13.Ier. 46. ziua când și ei vor fi ca mine.
22 Adu toată răutatea lor înainteaPs. 109:15. Ta
și fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele!
Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi esteCap. 5:17. bolnavă."
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)