2 Korintským 7

1 Taková tedy majíce zaslíbení, nejmilejší, očišťujmež se od všeliké poskvrny těla i ducha, konajíce posvěcení naše v bázni Boží. 2 Přijmětež nás. Žádnémuť jsme neublížili, žádnému neuškodili, žádného neoklamali. 3 Nepravím toho ku potupě vaší, poněvadž jsem napřed pověděl, že v srdcích našich jste, tak abychom hotovi byli spolu s vámi zemříti i spolu živi býti. 4 Mnohéť jsem k vám důvěrnosti, mnohoť se vámi chlubím; naplněn jsem potěšením, a rozhojňujiť se v radosti ve všelikém soužení našem. 5 Nebo i když jsme byli přišli do Macedonie, žádného odpočinutí nemělo tělo naše, ale ve všem souženi jsme byli; měli jsme zevnitř boje, vnitř strachy. 6 Ale ten, jenž těší ponížené, potěšil nás, Bůh, skrze Titův příchod. 7 A netoliko příchodem jeho, ale také i potěšením tím, kteréž on měl z vás, vypravovav nám o vaší veliké žádosti nás, o vašem kvílení, a vaší ke mně horlivé milosti, takže jsem se velmi zradoval. 8 A ačkoli zarmoutil jsem vás listem, nelituji toho, ač jsem byl litoval. Nebo vidím, že ten list, ačkoli na čas, zarmoutil vás. 9 Ale nyní raduji se, ne že jste zarmouceni byli, ale že jste se ku pokání zarmoutili. Zarmoutili jste se zajisté podle Boha, takže jste k žádné škodě nepřišli skrze nás. 10 Nebo zámutek, kterýž jest podle Boha, ten pokání k spasení působí takové, jehož nikdy líto nebude, ale zámutek světa způsobuje smrt. 11 Ano hle, to samo, že jste podlé Boha zarmouceni byli, kterakou v vás způsobilo snažnost, nýbrž jakou omluvu, nýbrž zažhnutí hněvu, nýbrž bázeň, nýbrž žádost vroucí, nýbrž horlivost, anobrž pomstu? A Všelijak ukázali jste se nevinni býti v té příhodě. 12 A ač psal jsem vám, však ne pro toho jsem psal, kterýž tu nepravost spáchal, ani pro toho, komuž se křivda stala, ale aby vám zjevena byla pilnost naše o vás před obličejem Božím. 13 Protož potěšeniť jsme z potěšení vašeho. Ale mnohem hojněji zradovali jsme se z radosti Titovy, že poočerstven jest duch jeho ode všech vás, 14 A že chlubil-li jsem se v čem vámi před ním, nebyl jsem zahanben, ale jakož všecko mluvili jsme vám v pravdě, tak i chlouba naše, kteráž byla před Titem, pravá jest shledána. 15 A hojněji i srdce jeho jest k vám obráceno, nebo rozpomíná se na poslušenství všech vás, a kterak jste ho s bázní a s strachem přijali. 16 Raduji se pak, že ve všem mám o vás doufání.

1 Deci*Cap. 6:17,18.1 Ioan 3:3., fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Bucuria lui Pavel

2 Înțelegeți-ne bine! N-am nedreptățit pe*Fapte 20:33. Cap. 12:17. nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înșelat pe nimeni. 3 Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci*Cap. 6:11,12. am spus mai înainte că sunteți în inimile noastre pe viață și pe moarte. 4 Am o mare*Cap. 3:12. încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin*1 Cor. 1:4. Cap. 1:14. de mângâiere*Cap. 1:4.Filip. 2:17.Col. 1:24., îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. 5 Căci și după venirea*Cap. 2:13. noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am*Cap. 4:8. fost necăjiți în toate chipurile: de*Deut. 32:25. afară lupte, dinăuntru temeri. 6 Dar Dumnezeu*Cap. 1:4., care mângâie pe cei smeriți, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. 7 Și nu numai prin venirea*Cap. 2:13. lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat și el de voi. El ne-a istorisit despre dorința voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare. 8 Măcar*Cap. 2:4. că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău și chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puțină vreme) – 9 totuși acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăință. Căci ați fost întristați*2 Sam. 12:13.Mat. 26:75. după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți nicio pagubă din partea noastră. 10 În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată, pe când*Prov. 17:22. întristarea lumii aduce moartea. 11 Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta. 12 Așa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci*Cap. 2:4. ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. 13 De aceea am fost mângâiați. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a*Rom. 15:32. fost răcorit de voi toți. 14 Și dacă m-am lăudat puțin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de rușine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot așa și lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit. 15 El are o și mai mare dragoste pentru voi, când își aduce aminte de ascultarea*Cap. 2:9.Filip. 2:12. voastră a tuturor și de primirea pe care i-ați făcut-o, cu frică și cutremur. 16 Mă bucur că mă pot încrede în voi în*2 Tes. 3:4.Filim. 8,21. toate privințele.