2 Korintským 10

1 Já pak sám Pavel prosím vás skrze tichost a dobrotivost Kristovu, kterýžto v přítomnosti u vás jsem pokorný, ale v nepřítomnosti směle dověrný jsem k vám. 2 Prosím pak vás za to, abych přítomen jsa, nemusil doufanlivý býti tou smělostí, kterouž jsem jmín, že bych smělý byl proti některým, kteříž za to mají, že bychom my podle těla chodili. 3 V těle zajisté chodíce, ne podle těla rytěřujeme, 4 Nebo odění rytěřování našeho není tělesné, ale mocné v Bohu k vyvrácení ohrad, 5 Jímžto podvracíme rady, i všelikou vysokost, povyšující se proti umění Božímu, jímajíce všelikou mysl v poddanost Kristu, 6 A nahotově majíce pomstu proti každému neposlušenství, když naplněno bude vaše poslušenství. 7 A což toliko na to, co před očima jest, hledíte? Má-li kdo tu naději o sobě, že by Kristův byl, pomysliž také na to sám u sebe, že jakož on jest Kristův, tak i my Kristovi jsme. 8 Nebo bychť se pak i ještě hojněji chlubil mocí naší, kterouž nám dal Pán vzdělání a ne k zkažení vašemu, nebuduť zahanben; 9 Abych se nezdál listy strašiti vás. 10 Nebo listové jeho (dí někdo) jsou těžcí a mocní, ale přítomnost osobná jest mdlá, a řeč chaterná. 11 Toto nechať myslí takový, že jacíž jsme v slovu skrze psání, vzdáleni jsouce od vás, takoví také budeme i v skutku, přijdouce k vám. 12 Neboť my se neodvažujeme přimísiti aneb přirovnati k některým, kteříž sami sebe chválí. Ale ti nerozumějí, že sami sebou sebe měří a přirovnávají sebe sobě. 13 My pak nebudeme se nad to, což nám není odměřeno, chlubiti, ale podle míry pravidla, kteroužto míru odměřil nám Bůh, chlubiti se budeme, totiž že jsme dosáhli až k vám. 14 Nebo ne jako bychom nedosáhli až k vám, rozšiřujeme se nad míru. Až i k vám zajisté přišli jsme v evangelium Kristovu. 15 Protož my se nad to, což nám není odměřeno, nechlubíme, totiž cizími pracemi, ale naději máme, když víra vaše růsti bude v vás, že my se rozšíříme dále podle toho, jakž nám odměřeno, 16 Totiž, abych ještě i na těch místech, kteráž jsou za vámi dále, kázal evangelium, a ne abych v tom, což jinému odměřeno jest, a již jest hotové, se chlubil. 17 Ale kdo se chlubí, v Pánu se chlub. 18 Nebo ne ten, kdož se sám chválí, zkušený jest, ale ten, kohož Pán chválí.

Pavel își apără slujba lui

1 Eu*Rom. 12:1., Pavel, vă rog, prin blândețea și bunătatea lui Hristos – eu, cel*Vers. 10. Cap. 12:5,7,9. „smerit când sunt de față în mijlocul vostru și plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe" – 2 vă rog dar să nu mă faceți ca, atunci când voi fi de față, să*1 Cor. 4:21. Cap. 13:2,10. alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuințez împotriva unora care își închipuie că noi suntem mânați de firea pământească. 3 Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. 4 Căci*Efes. 6:13.1 Tes. 5:8. armele cu care ne luptăm*1 Tim. 1:18.2 Tim. 2:3. noi nu sunt supuse firii pământești, ci*Fapte 7:22.1 Cor. 2:5. Cap. 6:7;13:3,4. sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să*Ier. 1:10. surpe întăriturile. 5 Noi răsturnăm*1 Cor. 1:19;3:19. izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. 6 Îndată*Cap. 13:2,10. ce se va săvârși*Cap. 2:9;7:15. ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. 7 La*Ioan 7:24. Cap. 5:12;11:18. înfățișare vă uitați? Dacă*1 Cor. 14:37.Ioan 4:6. cineva crede că „este al lui Hristos", să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi*1 Cor. 3:23;9:1. Cap. 11:23.. 8 Și chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu*Cap. 13:10. stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu*Cap. 7:14;12:6. mi-ar fi rușine. 9 Zic așa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele. 10 „De fapt", zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar*1 Cor. 2:3,4. Vers. 1. Cap. 12:5,7,9.Gal. 4:13. când este de față el însuși, este moale, și cuvântul*1 Cor. 1:17;2:1,4. Cap. 11:6. lui n-are nicio greutate." 11 Cine judecă așa să fie încredințat că, așa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de față, tot așa vom fi și în faptă, când vom fi de față!

Pavel și potrivnicii lui

12 Negreșit*Cap. 3:1;5:12., n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere. 13 Noi*Vers. 15. însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi. 14 Nu ne întindem prea mult, ca și când n-am fi ajuns până la voi, căci*1 Cor. 3:3,5,10;4:15;9:1., în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos. 15 Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu*Rom. 15:20. ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credința voastră crește, va crește și câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră. 16 Așa că vom putea propovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata. 17 Ci „oricine*Is. 65:16.Ier. 9:24.1 Cor. 1:31. se laudă să se laude în Domnul". 18 Pentru că nu*Prov. 27:2. cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe*Rom. 2:29.1 Cor. 4:5. care Domnul îl laudă.