Pláč 4

1 Jak tě zašlo zlato, změnilo se ryzí zlato nejvýbornější, rozmetáno jest kamení svaté sem i tam po všech ulicích. 2 Synové Sionští nejdražší, kteříž ceněni býti měli za zlato nejčištší, jakť jsou počteni za nádoby hliněné, dílo rukou hrnčíře! 3 An draci vynímajíce prsy, krmí mladé své, dcera pak lidu mého příčinou ukrutníka podobná jest sovám na poušti. 4 Jazyk prsí požívajícího přilnul žízní k dásním jeho; děti prosí za chléb, ale není žádného, kdo by lámal jim. 5 Ti, kteříž jídali rozkošné krmě, hynou na ulicích; kteříž chováni byli v šarlatě, octli se v hnoji. 6 Větší jest trestání dcery lidu mého, než pomsta Sodomy, kteráž podvrácena jest jako v okamžení, aniž trvaly při ní rány. 7 Èistší byli Nazareové její než sníh, bělejší než mléko, rděla se těla jejich více než drahé kamení, jako by z zafiru vytesáni byli. 8 Ale již vzezření jejich temnější jest než černost, nemohou poznáni býti na ulicích; přischla kůže jejich k kostem jejich, prahne, jest jako dřevo. 9 Lépe se stalo těm, jenž zbiti jsou mečem, nežli kteříž mrou hladem, (oni zajisté zhynuli, probodeni byvše), pro nedostatek úrod polních. 10 Ruce žen lítostivých vařily syny své, aby jim byli za pokrm v potření dcery lidu mého. 11 Všelijak vypustil Hospodin prchlivost svou, vylévá zůřivost hněvu svého, a zapálil oheň na Sionu, kterýž sežral základy jeho. 12 Králové země i všickni obyvatelé okršlku světa nikoli by neuvěřili, by měl byl vjíti protivník a nepřítel do bran Jeruzalémských, 13 Pro hříchy proroků jeho a nepravosti kněží jeho, vylévajících u prostřed něho krev spravedlivých. 14 Toulali se jako slepí po ulicích, kálejíce se ve krvi, kteréž nemohli se než dotýkati oděvy svými. 15 Volali na ně: Ustupujte nečistí, ustupujte, ustupujte, nedotýkejte se. Právěť jsou ustoupili, anobrž sem i tam se rozlezli, až mezi národy říkají: Nebudouť více míti vlastního bydlení. 16 Tvář hněvivá Hospodinova rozptýlila je, aniž na ně více popatří; nepřátelé kněží nešanují, starcům milosti nečiní. 17 A vždy ještě až do ustání očí svých hledíme o pomoc sobě neprospěšnou, zření majíce k národu, nemohoucímu vysvoboditi. 18 Šlakují kroky naše, tak že ani po ulicích našich choditi nemůžeme; přiblížilo se skončení naše, doplnili se dnové naši, přišlo zajisté skončení naše. 19 Rychlejší jsou ti, kteříž nás stihají, než orlice nebeské; po horách stihají nás, na poušti zálohy nám zdělali. 20 Dýchání chřípí našich, totiž pomazaný Hospodinův, lapen jest v jamách jejich, o němž jsme říkali: V stínu jeho živi budeme mezi národy. 21 Raduj se a vesel se, dcero Idumejská, kteráž jsi se usadila v zemi Uz. Takéť k tobě přijde kalich, opiješ se a obnažíš se. 22 Ó dcero Sionská, když vykonána bude kázeň nepravosti tvé, nenechá tě déle v zajetí tvém. Ale tvou nepravost, ó dcero Idumejská, trestati bude a odkryje hříchy tvé.

Plângere asupra sorții poporului

1 Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!

Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurile*Cap. 2:19. ulițelor!

2 Cum sunt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată,

cum sunt priviți acum, vai! Ca niște vase*Is. 30:14.Ier. 19:11.2 Cor. 4:7. de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!

3 Chiar și șacalii își apleacă țâța și dau să sugă puilor lor,

dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții*Iov 39:14,16. din pustie.

4 Limba*Ps. 22:15. sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;

copiii cer*Cap. 2:11,12. pâine, dar nimeni nu le-o dă.

5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe ulițe.

Cei ce fuseseră crescuți în purpură se bucură*Iov 24:8. acum de o grămadă de gunoi!

6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,

care a fost nimicită*Gen. 19:25. într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.

7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;

trupul le era mai roșu decât mărgeanul; fața le era ca safirul.

8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă*Cap. 5:10.Ioel 2:6.Naum 2:10. decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe,

pielea le este*Ps. 102:5. lipită de oase, uscată ca lemnul.

9 Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei ce pier de foame,

care cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor câmpului!

10 Femeile*Cap. 2:20., cu toată mila*Is. 49:15. lor, își fierb copiii,

care le slujesc ca*Deut. 28:57.2 Împ. 6:29. hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

11 Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsat*Ier. 7:20. mânia aprinsă;

a aprins*Deut. 32:22.Ier. 21:14. în Sion un foc care-i mistuie temeliile.

12 Împărații pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut

că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porțile Ierusalimului.

13 Iată rodul păcatelor*Ier. 5:31;6:13;14:14;23:11,21.Ezec. 22:26,28.Ţef. 3:4. prorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,

care*Mat. 23:31,37. au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniți!

14 Rătăceau ca orbii pe ulițe, mânjiți*Ier. 2:34. de sânge,

așa că nimeni nu putea*Num. 19:16. să se atingă de hainele lor.

15 „Depărtați-vă, necuraților*Lev. 13:45.", li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!"

Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!"

16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!

Vrăjmașul n-a căutat*Cap. 5:12. la fața preoților, nici n-a avut milă de cei bătrâni.

17 Și acolo ni se sfârșeau ochii*2 Împ. 24:7.Is. 20:5;30:6,7.Ier. 37:7.Ezec. 29:16. și așteptam zadarnic ajutor!

Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.

18 Ne pândeau pașii*2 Împ. 25:4,5., ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;

ni se apropia sfârșitul*Ezec. 7:2,3,6.Amos 8:2., ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!

19 Prigonitorii noștri erau mai iuți*Deut. 28:49.Ier. 4:13. decât vulturii cerului.

Ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustie.

20 Suflarea*Gen. 2:7. Cap. 2:9. vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins*Ier. 52:6.Ezec. 12:13;19:4,8. în gropile lor, el,

despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri."

21 Bucură-te*Ecl. 11:9. și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în țara Uț!

Dar și la tine va trece potirul*Ier. 25:15,16,21.Obad. 10. și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!

22 Fiica Sionului, nelegiuirea*Is. 40:2. îți este ispășită:

El nu te va mai trimite în robie.

Dar ție, fiica Edomului, îți va*Ps. 137:7. pedepsi nelegiuirea

și îți va da pe față păcatele.