1 Královská 2

1 Když se pak čas smrti Davidovy přiblížil, dával přikázaní Šalomounovi synu svému, řka: 2 Jáť již odcházím podlé způsobu všech lidí. Proto posilniž se a měj se zmužile, 3 A ostříhej přikázaní Hospodina Boha svého, chodě po cestách jeho, a zachovávaje ustanovení jeho, rozkázaní jeho, i soudy jeho i svědectví jeho, jakož psáno jest v zákoně Mojžíšově, ať by se šťastně vedlo, což bys koli činil, i všecko, k čemuž bys se obrátil, 4 A aby naplnil Hospodin slovo své, kteréž mi zaslíbil, mluvě: Budou-li ostříhati synové tvoji cesty své, chodíce přede mnou v pravdě z celého srdce svého a z celé duše své, tak mluvě: Že nebude vypléněn po tobě muž z stolice Izraelské. 5 Také i tom víš, co jest mi učinil Joáb syn Sarvie, totiž, co učinil dvěma hejtmanům vojsk Izraelských, Abnerovi synu Ner, a Amazovi synu Jeter, že je zamordoval, dopustiv se vraždy lstivé v čas pokoje, a zmazal krví zrádně vylitou pás svůj rytířský, kterýž měl na bedrách svých, a obuv svou, kterouž měl na nohách svých. 6 Protož zachováš se podlé moudrosti své, a nedáš sstoupiti šedinám jeho v pokoji do hrobu. 7 S syny pak Barzillai Galádského učiníš milosrdenství, tak aby jídali spolu s jinými při stole tvém; nebo tak podobně ke mně přišli, když jsem utíkal před Absolonem bratrem tvým. 8 Hle, máš také v moci své Semei syna Gery Beniaminského z Bahurim, kterýž mi zlořečil zlořečením velikým v ten den, když jsem šel do Mahanaim, ačkoli potom vyšel mi vstříc k Jordánu, jemuž jsem přisáhl skrze Hospodina, řka: Nezabiji tě mečem. 9 Nyní však neodpouštěj jemu. A poněvadž jsi muž opatrný, víš, jak bys k němu přistoupiti měl, abys uvedl šediny jeho se krví do hrobu. 10 A tak usnul David s otci svými, a pohřben jest v městě Davidově. 11 Dnů pak, v nichž kraloval David nad Izraelem, bylo čtyřidceti let. V Hebronu kraloval sedm let, a v Jeruzalémě kraloval třidceti a tři léta. 12 I dosedl Šalomoun na stolici Davida otce svého, a utvrzeno jest království jeho velmi. 13 Tedy přišel Adoniáš syn Haggity k Betsabé matce Šalomounově. Kterážto řekla: Pokojný-li jest příchod tvůj? I odpověděl: Pokojný. 14 Řekl dále: Mám k tobě řeč. I řekla: Mluv. 15 Tedy řekl: Ty víš, že mé bylo království, a na mne obrátili všickni Izraelští tvář svou, abych kraloval, ale přeneseno jest království na bratra mého, nebo od Hospodina usouzeno mu bylo. 16 Nyní pak jediné věci žádám od tebe, nechť nejsem oslyšán. Kteráž řekla jemu: Mluv. 17 A on řekl: Rci, prosím, Šalomounovi králi, (neboť neoslyší tebe), ať mi dá Abizag Sunamitskou za manželku. 18 Odpověděla Betsabé: Dobře, jáť budu mluviti o tebe s králem. 19 Protož vešla Betsabé k králi Šalomounovi, aby mluvila s ním o Adoniáše. I povstal král proti ní, a pokloniv se jí, posadil se na stolici své; rozkázal také postaviti stolici matce své. I posadila se po pravici jeho, 20 A řekla: Jediné věci neveliké já žádám od tebe, nechť nejsem oslyšána. I řekl jí král: Žádej, matko má, neboť neoslyším tebe. 21 Kteráž řekla: Nechť jest dána Abizag Sunamitská Adoniášovi bratru tvému za manželku. 22 A odpovídaje král Šalomoun, řekl matce své: Proč ty jen žádáš za Abizag Sunamitskou Adoniášovi? Žádej jemu království, poněvadž on jest bratr můj starší nežli já, a má po sobě Abiatara kněze a Joába syna Sarvie. 23 I přisáhl král Šalomoun skrze Hospodina, řka: Toto ať mi učiní Bůh a toto přidá, že sám proti sobě mluvil Adoniáš řeč tuto. 24 Protož nyní, živť jest Hospodin, kterýž mne utvrdil, a posadil na stolici Davida otce mého, a kterýž mi vzdělal dům, jakož byl mluvil, že dnes umříti musí Adoniáš. 25 A tak poslal král Šalomoun Banaiáše syna Joiadova, kterýž udeřil na něj, tak že umřel. 26 Abiatarovi knězi také řekl král: Jdi do Anatot k rolí své, nebo jsi hoden smrti. Ale nyní nezabiji tebe, poněvadž jsi nosil truhlu Hospodinovu před Davidem otcem mým, a snášel jsi všecka ta ssoužení, kteráž snášel otec můj. 27 I svrhl Šalomoun Abiatara s kněžství Hospodinova, aby naplnil řeč Hospodinovu, kterouž byl mluvil proti domu Elí v Sílo. 28 Donesla se pak pověst ta Joába, (nebo Joáb postoupil po Adoniášovi, ačkoli po Absolonovi byl nepostoupil). Protož utekl Joáb k stánku Hospodinovu, a chytil se rohů oltáře. 29 I oznámeno králi Šalomounovi, že utekl Joáb k stánku Hospodinovu, a že jest u oltáře. Tedy poslal Šalomoun Banaiáše syna Joiadova, řka: Jdi, oboř se na něj. 30 A když přišel Banaiáš k stánku Hospodinovu a řekl jemu: Takto praví král: Vyjdi, odpověděl jemu: Nikoli, ale tuto umru. V tom oznámil zase Banaiáš králi řeč tu, řka: Takto mluvil Joáb, a tak mi odpověděl. 31 Na to řekl jemu král: Učiň, jakž mluvil, a udeř na něj, a pochovej jej, a odejmeš krev nevinnou, kterouž vylil Joáb, ode mne i od domu otce mého. 32 A navrátí Hospodin krev jeho na hlavu jeho; nebo obořiv se na dva muže spravedlivější a lepší, než jest sám, zamordoval je mečem bez vědomí otce mého Davida, Abnera syna Ner, hejtmana vojska Izraelského, a Amazu syna Jeter, hejtmana vojska Judského. 33 A tak navrátí se krev jejich na hlavu Joábovu, a na hlavu semene jeho na věky, Davidovi pak a semeni jeho, domu jeho a stolici jeho buď pokoj až na věky od Hospodina. 34 A protož vyšed Banaiáš syn Joiadův, obořil se na něj, a zabil jej. A pochován jest v domě svém na poušti. 35 I ustanovil král Banaiáše syna Joiadova místo něho nad vojskem, a Sádocha kněze ustanovil král místo Abiatara. 36 Zatím poslav král, povolal Semei, a řekl jemu: Ustavěj sobě dům v Jeruzalémě, a tu zůstávej a nevycházej odtud ani sem ani tam. 37 Nebo v kterýkoli den vyjdeš, a přejdeš přes potok Cedron, věz jistotně, že umřeš; krev tvá bude na hlavu tvou. 38 I dí Semei k králi: Dobráť jest ta řeč. Jakož mluvil pán můj král, takť učiní služebník tvůj. A tak bydlil Semei v Jeruzalémě po mnohé dny. 39 Stalo se pak po třech letech, že utekli dva služebníci Semei k Achisovi synu Maachy, králi Gát. I pověděli to Semei, řkouce: Hle, služebníci tvoji jsou v Gát. 40 Pročež vstav Semei, osedlal osla svého, a jel do Gát k Achisovi, aby hledal služebníků svých. I navrátil se Semei, a přivedl zase služebníky své z Gát. 41 Povědíno pak Šalomounovi, že odšel Semei z Jeruzaléma do Gát, a že se navrátil. 42 Tedy poslav král, povolal Semei a řekl jemu: Zdaliž jsem tě přísahou nezavázal skrze Hospodina, a osvědčil jsem proti tobě, řka: V kterýkoli den vyjdeš, a sem i tam choditi budeš, věz jistotně, že smrtí umřeš? A řekl jsi mi: Dobrá jest ta řeč, kterouž jsem slyšel. 43 Pročež jsi tedy neostříhal přísahy Hospodinovy a přikázaní, kteréž jsem přikázal tobě? 44 Řekl také král k Semei: Ty víš všecko zlé, kteréhož povědomo jest srdce tvé, co jsi učinil Davidovi otci mému, ale Hospodin uvedl zase to tvé zlé na hlavu tvou. 45 Král pak Šalomoun bude požehnaný, a stolice Davidova stálá před Hospodinem až na věky. 46 I přikázal král Banaiášovi synu Joiadovu, kterýž vyšed, obořil se na něj, tak že umřel. A tak utvrzeno jest království v ruce Šalomounově.

Învățăturile date lui Solomon la moarte

1 David se apropia de clipa*Gen. 47:29.Deut. 31:14. morții și a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: 2 „Eu*Ios. 23:14. plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te*Deut. 17:19,20. și fii om! 3 Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învățăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești*Deut. 29:9.Ios. 1:7.1 Cron. 22:12,13. în tot ce vei face și oriîncotro te vei întoarce 4 și pentru ca Domnul să împlinească*2 Sam. 7:25. următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă*Ps. 132:12. fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând*2 Împ. 20:3. cu credincioșie înaintea Mea din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit*2 Sam. 7:12,13. Cap. 8:25. niciodată de un urmaș pe scaunul de domnie al lui Israel.’ 5 Știi ce mi-a făcut*2 Sam. 3:39;18:5,12,14;19:5-7. Ioab, fiul Țeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oștirii lui Israel, lui Abner*2 Sam. 3:27., fiul lui Ner, și lui Amasa*2 Sam. 20:10., fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război și a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc și pe încălțămintea din picioare. 6 Fă după înțelepciunea*Vers. 9.Prov. 20:26. ta și să nu lași ca perii lui cei albi să se coboare în pace în Locuința morților. 7 Să te porți cu bunăvoință cu fiii lui Barzilai*2 Sam. 19:31,38., Galaaditul, și ei să mănânce*2 Sam. 9:7,10;19:28. la masă cu tine, căci tot așa s-au purtat și ei*2 Sam. 17:27. cu mine, ieșindu-mi înainte când fugeam de fratele tău Absalom. 8 Iată că ai lângă tine pe Șimei*2 Sam. 16:5., fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua când mă duceam la Mahanaim. Dar s-a coborât înaintea*2 Sam. 19:18. mea la Iordan și i-am jurat*2 Sam. 19:23. pe Domnul zicând: ‘Nu te voi omorî cu sabia.’ 9 Acum, tu să nu-l lași nepedepsit*Exod 20:7.Iov 9:28., căci ești un om înțelept și știi cum trebuie să te porți cu el. Să-i cobori perii albi însângerați*Gen. 42:38;44:31. în Locuința morților." 10 David a adormit*Cap. 1:21.Fapte 2:29;13:36. cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea*2 Sam. 5:7. lui David. 11 Vremea cât a împărățit*2 Sam. 5:4.1 Cron. 29:26,27. David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărățit șapte ani, iar la Ierusalim a împărățit treizeci și trei de ani. 12 Solomon a șezut*1 Cron. 29:23.2 Cron. 1:1. pe scaunul de domnie al tatălui său David, și împărăția lui s-a întărit foarte mult.

Solomon omoară pe Adonia

13 Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Șeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii*1 Sam. 16:4,5. cu gânduri pașnice?" El a răspuns: „Da." 14 Și a adăugat: „Am să-ți spun o vorbă." Ea a zis: „Vorbește!" 15 Și el a zis: „Știi că împărăția era*Cap. 1:5. a mea și că tot Israelul își îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împărăția s-a întors și a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a*1 Cron. 22:9,10;28:5-7.Prov. 21:30.Dan. 2:21. dat-o. 16 Acum îți cer un lucru: nu-ți întoarce fața!" Ea i-a răspuns: „Vorbește!" 17 Și el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe*Cap. 1:3,4. Abișag, Sunamita." 18 Bat-Șeba a zis: „Bine! Voi vorbi împăratului pentru tine." 19 Bat-Șeba s-a dus la împăratul Solomon să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s-a sculat s-o întâmpine, s-a închinat*Exod 20:12. înaintea ei și a șezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului și ea a șezut*Ps. 45:9. la dreapta lui. 20 Apoi a zis: „Am să-ți fac o mică rugăminte: să mă asculți!" Și împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta." 21 Ea a zis: „Abișag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia." 22 Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentru ce ceri numai pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine – pentru el, pentru preotul Abiatar*Cap. 1:7. și pentru Ioab, fiul Țeruiei." 23 Atunci, împăratul a jurat pe Domnul zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată*Rut 1:17. asprimea dacă nu-l vor costa viața pe Adonia cuvintele acestea! 24 Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David și care mi-a făcut o casă după făgăduința*2 Sam. 7:11,13.1 Cron. 22:10. Lui, că astăzi va muri Adonia!" 25 Și împăratul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit, și Adonia a murit.

Abiatar, scos din slujbă

26 Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot*Ios. 21:18., la moșiile tale, căci ești vrednic de moarte, dar nu te voi omorî azi, pentru că ai purtat*1 Sam. 23:6.2 Sam. 15:24,29. chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David și pentru că ai luat*1 Sam. 22:20,23.2 Sam. 15:24. parte la toate suferințele tatălui meu." 27 Astfel, Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească*1 Sam. 2:31-35. cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.

Omorârea lui Ioab

28 Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, care luase partea*Cap. 1:7. lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului și s-a apucat*Cap. 1:50. de coarnele altarului. 29 Au dat de știre împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Și Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te și lovește-l!" 30 Benaia a ajuns la cortul Domnului și a zis lui Ioab: „Ieși, căci așa poruncește împăratul!" Dar el a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici." Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicând: „Așa a vorbit Ioab și așa mi-a răspuns." 31 Împăratul a zis lui Benaia: „Fă*Exod 21:14. cum a zis, lovește-l și îngroapă-l; și ia*Num. 35:33.Deut. 19:13;21:8,9. astfel de peste mine și de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei. 32 Domnul va face ca sângele lui să cadă*Jud. 9:24,57.Ps. 7:16. asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbați mai drepți și mai buni*2 Cron. 21:13. decât el și i-a ucis cu sabia, fără să fi știut tatăl meu David: pe Abner*2 Sam. 3:27., fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Israel, și pe Amasa*2 Sam. 20:10., fiul lui Ieter, căpetenia oștirii lui Iuda. 33 Sângele lor să cadă peste capul lui Ioab și peste capul urmașilor*2 Sam. 3:29. lui pentru totdeauna, dar David*Prov. 25:5., sămânța lui, casa lui și scaunul lui de domnie să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului." 34 Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, a lovit pe Ioab și l-a omorât. El a fost îngropat în casa lui, în pustie. 35 Împăratul a pus în fruntea oștirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar*Vers. 27. a pus pe preotul Țadoc*Num. 25:11-13.1 Sam. 2:35.1 Cron. 6:53;24:3..

Omorârea lui Șimei

36 Împăratul a chemat pe Șimei*2 Sam. 16:15. Vers. 8. și i-a zis: „Zidește-ți o casă la Ierusalim: să locuiești în ea și să nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta. 37 Să știi bine că, în ziua când vei ieși și vei trece pârâul*2 Sam. 15:23. Chedron, vei muri. Atunci, sângele*Lev. 20:9.Ios. 2:19.2 Sam. 1:16. tău va cădea asupra capului tău." 38 Șimei a răspuns împăratului: „Bine! Robul tău va face cum spune domnul meu împăratul." Și Șimei a locuit multă vreme la Ierusalim. 39 După trei ani, s-a întâmplat că doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș*1 Sam. 27:2., fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de știre lui Șimei zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat." 40 Șimei s-a sculat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achiș, să-și caute slujitorii. Șimei s-a dus și și-a adus înapoi slujitorii din Gat. 41 Au dat de veste lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s-a întors. 42 Împăratul a chemat pe Șimei și i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am spus eu hotărât: ‘Să știi că vei muri în ziua când vei ieși să te duci într-o parte sau alta’? Și nu mi-ai răspuns tu: ‘Bine, am înțeles’? 43 Pentru ce atunci n-ai ascultat de jurământul Domnului și de porunca pe care ți-o dădusem?" 44 Și împăratul a zis lui Șimei: „Știi înăuntrul inimii tale tot*2 Sam. 16:5.Ps. 7:16. răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul*Ezec. 17:19. a întors răutatea ta asupra capului tău. 45 Dar împăratul Solomon va fi binecuvântat și scaunul*Prov. 25:5. de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului." 46 Și împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieșit și a lovit pe Șimei, și Șimei a murit.

Astfel, împărăția*Vers. 12. s-a întărit în mâinile lui Solomon.