1 Královská 13

1 A aj, muž Boží přišel z Judstva s slovem Hospodinovým do Bethel, tehdáž když Jeroboám, stoje u oltáře, kadil. 2 I zvolal proti oltáři slovem Hospodinovým, řka: Oltáři, oltáři, toto praví Hospodin: Hle, syn narodí se domu Davidovu, jménem Joziáš, kterýž obětovati bude na tobě kněží výsostí, jenž zapalují kadidlo na tobě; i kosti lidské páliti budou na tobě. 3 I dal téhož dne znamení, řka: Totoť jest znamení, že mluvil Hospodin: Aj, oltář roztrhne se a vysype se popel, kterýž jest na něm. 4 V tom uslyšev král Jeroboám slovo muže Božího, že zvolal proti oltáři v Bethel, vztáhl ruku svou od oltáře a řekl: Jměte ho. I uschla ruka jeho, kterouž vztáhl proti němu, a nemohl ji zase přitáhnouti k sobě. 5 Oltář také se roztrhl, a vysypal se popel z oltáře podlé znamení, kteréž byl předpověděl muž Boží slovem Hospodinovým. 6 Protož mluvil král a řekl tomu muži Božímu: Pomodl se medle Hospodinu Bohu svému a pros za mne, abych mohl přitáhnouti ruku svou k sobě. I modlil se muž Boží Hospodinu, a přitáhl král ruku zase k sobě, a byla jako prvé. 7 Tedy řekl král muži Božímu: Poď se mnou domů a posilň se, a dámť dar. 8 I řekl muž Boží králi: Bys mi dal polovici domu svého, nešel bych s tebou, aniž bych jedl chleba, aniž bych pil vody na místě tomto. 9 Nebo tak mi přikázal slovem svým Hospodin, řka: Nebudeš jísti chleba, ani píti vody, aniž se navrátíš tou cestou, kterouž jsi přišel. 10 A tak odšel jinou cestou, a nenavrátil se tou cestou, kterouž byl přišel do Bethel. 11 Prorok pak jeden starý bydlil v Bethel, jehož syn přišed, vypravoval mu všecky věci, kteréž učinil muž Boží toho dne v Bethel; i slova, kteráž mluvil králi, vypravovali otci svému. 12 Tedy řekl jim otec jejich: Kterou cestou šel? I ukázali mu synové jeho cestu, kterouž šel ten muž Boží, kterýž byl z Judstva přišel. 13 Zatím řekl synům svým: Osedlejte mi osla. Kteříž osedlali mu osla, a on vsedl na něj. 14 A jel za mužem Božím a nalezl jej, an sedí pod dubem. I řekl jemu: Ty-li jsi ten muž Boží, kterýž jsi přišel z Judstva? A on odpověděl: Jsem. 15 Kterýž řekl jemu: Poď se mnou domů, a pojíš chleba. 16 Ale on odpověděl: Nemohuť se navrátiti, ani jíti s tebou, aniž budu jísti chleba, ani píti vody s tebou na místě tomto. 17 Nebo stala se ke mně řeč slovem Hospodinovým: Nebudeš tam jísti chleba, ani píti vody; nenavrátíš se, jda touž cestou, kterouž jsi šel. 18 Jemuž odpověděl: Takéť já prorok jsem jako i ty, a mluvil ke mně anděl slovem Hospodinovým, řka: Navrať ho s sebou do domu svého, ať pojí chleba a napije se vody. To pak sklamal jemu. 19 Takž se navrátil s ním, a jedl chléb v domě jeho a pil vodu. 20 Když pak oni seděli za stolem, stalo se slovo Hospodinovo k proroku tomu, kterýž onoho byl zase navrátil. 21 A zvolal na muže Božího, kterýž byl přišel z Judstva, řka: Toto praví Hospodin: Proto že jsi na odpor učinil řeči Hospodinově, a neostříhal jsi přikázaní, kteréžť vydal Hospodin Bůh tvůj, 22 Ale navrátils se a jedls chléb, a pils vodu na místě, o kterémžť řekl: Nebudeš jísti chleba, ani píti vody: nebudeť pochováno tělo tvé v hrobě otců tvých. 23 Tedy když pojedl chleba a napil se, osedlal mu osla, totiž tomu proroku, kteréhož byl navrátil. 24 A když odšel, trefil na něj lev na cestě a udávil jej. I leželo tělo jeho na cestě, a osel stál podlé něho; lev také stál vedlé těla mrtvého. 25 A aj, muži někteří jdouce tudy, uzřeli tělo mrtvé ležící na cestě, a lva, an stojí vedlé něho. Kteříž přišedše, pověděli v městě, v kterémž ten starý prorok bydlil. 26 Což když uslyšel ten prorok, kterýž ho byl navrátil s cesty, řekl: Muž Boží jest, kterýž na odpor učinil řeči Hospodinově; protož vydal jej Hospodin lvu, kterýž potřev ho, udávil jej vedlé řeči Hospodinovy, kterouž mluvil jemu. 27 Zatím mluvě k synům svým, řekl: Osedlejte mi osla. I osedlali. 28 A odjev, nalezl mrtvé tělo jeho ležící na cestě, a osla i lva, an stojí u toho těla; a nejedl lev těla toho, aniž co uškodil oslu. 29 Protož vzav prorok tělo muže Božího, vložil je na osla, a přinesl je. I přišel do města svého, aby ho plakal a pochoval. 30 Položil pak tělo jeho v hrobě svém, a plakali ho: Ach, bratře můj. 31 A pochovav ho, mluvil k synům svým, řka: Když já umru, pochovejte mne v témž hrobě, v němž muž Boží jest pochován, vedlé kostí jeho položte kosti mé. 32 Neboť se jistě stane to, což ohlásil slovem Hospodinovým proti oltáři, kterýž jest v Bethel, a proti všechněm domům výsostí, kteréž jsou v městech Samařských. 33 Po těchto příbězích neodvrátil se Jeroboám od cesty své zlé, ale opět nadělal z lidu obecného kněží výsostí. Kdo jen chtěl, posvětil ruky jeho, a ten byl knězem výsostí. 34 I byla ta věc domu Jeroboámovu příčinou k hřešení, aby vypléněn a vyhlazen byl se svrchku země.

Un om al lui Dumnezeu vorbește împotriva altarului

1 Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit*2 Împ. 23:17. din Iuda la Betel, trimis de cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea*Cap. 12:32,33. Ieroboam la altar să ardă tămâie. 2 El a strigat împotriva altarului, după cuvântul Domnului, și a zis: „Altarule! Altarule! Așa vorbește Domnul: ‘Iată că se va naște un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia*2 Împ. 23:15,16.; el va înjunghia pe tine pe preoții înălțimilor care ard tămâie pe tine, și pe tine se vor arde oseminte omenești!’" 3 Și în aceeași zi a dat un*Is. 7:14.Ioan 2:18.1 Cor. 1:22. semn zicând: „Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: Altarul se va despica și cenușa de pe el se va vărsa." 4 Când a auzit împăratul cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: „Prindeți-l!" Și mâna pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui s-a uscat și n-a putut s-o întoarcă înapoi. 5 Altarul s-a despicat și cenușa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvântul Domnului. 6 Atunci, împăratul a luat cuvântul și a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te*Exod 8:8;9:28;10:17.Num. 21:7.Fapte 8:24.Iac. 5:16. Domnului Dumnezeului tău și cere-I să-mi pot trage mâna înapoi." Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului și împăratul a putut să-și tragă înapoi mâna, care s-a făcut sănătoasă ca mai înainte. 7 Împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă, să iei ceva de mâncare, și-ți voi da*1 Sam. 9:7.2 Împ. 5:15. un dar." 8 Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: „Jumătate*Num. 22:18;24:13. din casa ta să-mi dai, și n-aș intra cu tine. Nu voi mânca pâine și nu voi bea apă în locul acesta, 9 căci iată ce poruncă mi-a fost dată prin cuvântul Domnului: ‘Să*1 Cor. 5:11. nu mănânci pâine, nici să nu bei apă și nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.’" 10 El a plecat pe un alt drum și nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel.

Omul lui Dumnezeu, omorât de un leu

11 În Betel locuia un proroc bătrân. Fiii săi au venit și i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum și cuvintele pe care le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate, 12 el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?" Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu care venise din Iuda. 13 Și a zis fiilor săi: „Puneți-mi șaua pe măgar." I-au pus șaua pe măgar și a încălecat pe el. 14 S-a dus după omul lui Dumnezeu și l-a găsit stând sub un stejar. Și i-a zis: „Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?" El a răspuns: „Eu sunt." 15 Atunci, el i-a zis: „Vino cu mine acasă și să iei ceva să mănânci." 16 Dar el a răspuns: „Nu pot*Vers. 8,9. nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine și nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta, 17 căci mi s-a spus prin cuvântul*Cap. 20:35.1 Tes. 4:15. Domnului: ‘Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.’" 18 Și el i-a zis: „Și eu sunt proroc ca tine; și un înger mi-a vorbit din partea Domnului și mi-a zis: ‘Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă.’" Îl mințea. 19 Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el și a mâncat pâine și a băut apă în casa lui. 20 Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a vorbit prorocului care-l adusese înapoi. 21 Și el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Așa vorbește Domnul: ‘Pentru că n-ai ascultat porunca Domnului și n-ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul Dumnezeul tău, 22 pentru că te-ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care*Vers. 9. îți spusese: «Să nu mănânci pâine și să nu bei apă acolo», trupul tău mort nu va intra în mormântul părinților tăi.’" 23 Și, după ce a mâncat pâine și a băut apă prorocul pe care-l întorsese, i-a pus șaua pe măgar. 24 Omul lui Dumnezeu a plecat și a fost întâlnit pe drum de un leu*Cap. 20:36. care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el și leul stătea și el lângă trup. 25 Și niște oameni care treceau pe acolo au văzut trupul întins în drum și leul stând lângă trup și au spus lucrul acesta la venirea lor în cetatea în care locuia prorocul cel bătrân. 26 Când a auzit lucrul acesta, prorocul care întorsese de pe drum pe omul lui Dumnezeu a zis: „Este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de porunca Domnului, și Domnul l-a dat în ghearele leului, care l-a sfâșiat și l-a omorât după cuvântul pe care i-l spusese Domnul." 27 Apoi, îndreptându-se către fiii săi, a zis: „Puneți-mi șaua pe măgar." Au pus șaua pe măgar 28 și el a plecat. A găsit trupul întins în drum și măgarul și leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul și nu sfâșiase pe măgar. 29 Prorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar și l-a adus înapoi; și bătrânul proroc s-a întors în cetate să-l jelească și să-l îngroape. 30 I-a pus trupul în mormânt și l-a jelit zicând: „Vai*Ier. 22:18., frate!" 31 După ce l-a îngropat, a zis fiilor săi: „Când voi muri, să mă îngropați în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneți oasele*2 Împ. 23:17,18. lângă oasele lui. 32 Căci se*Vers. 2.2 Împ. 23:16,19. va împlini cuvântul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva altarului din Betel și împotriva tuturor capiștilor de înălțimi din cetățile*Cap. 16:24. Samariei."

Neascultarea lui Ieroboam

33 După întâmplarea*Cap. 12:31,32.2 Cron. 11:15;13:9. aceasta, Ieroboam nu s-a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăși preoți pentru înălțimi, luați din tot poporul – pe oricine dorea, îl sfințea preot al înălțimilor. 34 Și fapta aceasta a fost*Cap. 12:30. un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam și pentru aceasta a fost nimicită*Cap. 14:10. ea și ștearsă de pe fața pământului.