1 Královská 21

1 Stalo se pak po těch věcech, měl Nábot Jezreelský vinici, kteráž byla v Jezreel podlé paláce Achaba krále Samařského. 2 I mluvil Achab k Nábotovi, řka: Dej mi vinici svou, ať ji mám místo zahrady k zelinám, poněvadž jest blízko podlé domu mého, a dámť za ni vinici lepší, než ta jest, aneb jestližeť se vidí, dámť stříbra cenu její. 3 Odpověděl Nábot Achabovi: Nedejž mi toho Hospodin, abych měl dáti dědictví otců mých tobě. 4 Tedy přišel Achab do domu svého, smutný jsa a hněvaje se pro řeč, kterouž mluvil jemu Nábot Jezreelský, řka: Nedám tobě dědictví otců svých. I lehl na lůžko své, a odvrátiv tvář svou, ani chleba nejedl. 5 V tom přišedši k němu Jezábel žena jeho, řekla jemu: Proč tak smutný jest duch tvůj, že ani nejíš chleba? 6 Kterýž odpověděl jí: Proto že jsem mluvil s Nábotem Jezreelským, a řekl jsem jemu: Dej mi vinici svou za peníze, aneb jestliže raději chceš, dámť jinou vinici za ni. On pak odpověděl: Nedám tobě své vinice. 7 I řekla mu Jezábel žena jeho: Takliž bys ty nyní spravoval království Izraelské? Vstaň, pojez chleba a buď dobré mysli, já tobě dám vinici Nábota Jezreelského. 8 Zatím napsala list jménem Achabovým, kterýž zapečetila jeho pečetí, a poslala ten list k starším a předním města jeho, spoluobyvatelům Nábotovým. 9 Napsala pak v tom listu takto: Vyhlaste půst, a posaďte Nábota mezi předními z lidu, 10 A postavte dva muže nešlechetné proti němu, kteříž by svědčili na něj, řkouce: Zlořečil jsi Bohu a králi. Potom vyveďte ho a ukamenujte jej, ať umře. 11 Učinili tedy muži města toho, starší a přední, kteříž bydlili v městě jeho, jakž rozkázala jim Jezábel, tak jakž psáno bylo v listu, kterýž jim byla poslala. 12 Vyhlásili půst, a posadili Nábota mezi předními z lidu. 13 Potom přišli ti dva muži nešlechetní, a posadivše se naproti němu, svědčili proti němu muži ti nešlechetní, proti Nábotovi před lidem, řkouce: Zlořečil Nábot Bohu a králi. I vyvedli ho za město a kamenovali jej, až umřel. 14 A poslali k Jezábel, řkouce: Ukamenovánť jest Nábot a umřel. 15 I stalo se, jakž uslyšela Jezábel, že by ukamenován byl Nábot, a že by umřel, řekla Achabovi: Vstaň, vládni vinicí Nábota Jezreelského, kteréžť nechtěl dáti za peníze; neboť není živ Nábot, ale umřel. 16 A tak uslyšev Achab, že by umřel Nábot, vstal, aby šel do vinice Nábota Jezreelského, a aby ji ujal. 17 Tedy stala se řeč Hospodinova k Eliášovi Tesbitskému, řkoucí: 18 Vstana, vyjdi vstříc Achabovi králi Izraelskému, kterýž bydlí v Samaří, a hle, jest na vinici Nábotově, do níž všel, aby ji ujal. 19 A mluviti budeš k němu těmito slovy: Takto praví Hospodin: Zdaliž jsi nezabil, ano sobě i nepřivlastnil? Mluv tedy k němu, řka: Takto praví Hospodin: Proto že lízali psi krev Nábotovu, i tvou krev také lízati budou. 20 I řekl Achab Eliášovi: Což jsi mne našel, nepříteli můj? Kterýž odpověděl: Našel, nebo jsi prodal se, abys činil to, což zlého jest před oblíčejem Hospodinovým. 21 Aj, já uvedu na tebe zlé, a odejmu potomky tvé, a vypléním z domu Achabova močícího na stěnu, i zajatého i zanechaného v Izraeli. 22 A učiním s domem tvým jako s domem Jeroboáma syna Nebatova, a jako s domem Bázy syna Achiášova, pro zdráždění, kterýmž jsi mne popudil, a že jsi k hřešení přivodil Izraele. 23 Ano i proti Jezábel mluvil Hospodin, řka: Psi žráti budou Jezábel mezi zdmi Jezreelskými. 24 Toho, kdož umře z domu Achabova v městě, psi žráti budou, a kdož umře na poli, ptáci nebeští jísti budou. 25 Nebo nebylo podobného Achabovi, kterýž by se prodal, aby činil to, což zlého jest před oblíčejem Hospodinovým, proto že ho ponoukala Jezábel žena jeho. 26 Dopouštěl se zajisté věcí velmi ohavných, následuje modl vedlé všeho toho, čehož se dopouštěli Amorejští, kteréž vyplénil Hospodin od tváři synů Izraelských. 27 I stalo se, když uslyšel Achab slova tato, že roztrhl roucho své, a vzav žíni na tělo své, postil se a léhal na pytli, a chodil krotce. 28 Tedy stala se řeč Hospodinova k Eliášovi Tesbitskému, řkoucí: 29 Viděl-lis, jak se ponížil Achab před tváří mou? Poněvadž se tak ponížil před tváří mou, neuvedu toho zlého za dnů jeho, ale za dnů syna jeho uvedu to zlé na dům jeho.

Via lui Nabot

1 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. 2 Și Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via*1 Sam. 8:14. ta să fac din ea o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îți voi da o vie mai bună sau, dacă-ți vine mai bine, îți voi plăti prețul ei în argint." 3 Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!" 4 Ahab a intrat în casă trist și mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ți voi da*Lev. 25:23.Num. 36:7.Ezec. 46:18. moștenirea părinților mei!" Și s-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic. 5 Nevastă-sa, Izabela, a venit la el și i-a zis: „Pentru ce îți este tristă inima și nu mănânci?" 6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel și i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preț de argint sau, dacă vrei, îți voi da o altă vie în locul ei.’ Dar el a zis: ‘Nu pot să-ți dau via mea!’" 7 Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domnești tu acum peste Israel? Scoală-te, ia și mănâncă și fii cu inima veselă, căci eu îți voi da via lui Nabot din Izreel!" 8 Și ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab și le-a trimis bătrânilor și dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. 9 Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiți un post, puneți pe Nabot în fruntea poporului 10 și puneți-i în față doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat*Exod 22:28.Lev. 24:15,16.Fapte 6:11. pe Dumnezeu și pe împăratul!’ Apoi scoateți-l afară, împroșcați-l*Lev. 24:14. cu pietre și să moară." 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit*Is. 58:4. un post și au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui și acești oameni răi au mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!" Apoi l-au scos*2 Împ. 9:26. afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre și a murit. 14 Și au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroșcat cu pietre și a murit." 15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te și ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ți-o dea pe preț de argint, căci Nabot nu mai trăiește, a murit." 16 Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.

Vestirea pedepsei

17 Atunci, cuvântul*Ps. 9:12. Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 18 „Scoală-te și coboară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria*Cap. 13:32.2 Cron. 22:9.; iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a coborât s-o ia în stăpânire. 19 Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu ești tu un ucigaș și un hoț?»’ Și să-i mai spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Chiar în locul*Cap. 22:38. unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii și sângele tău.»’" 20 Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit*Cap. 18:17., vrăjmașule?" Și el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut*2 Împ. 17:17.Rom. 7:14. ca să faci ce este rău înaintea Domnului. 21 Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea*Cap. 14:10.2 Împ. 9:8. peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este*1 Sam. 25:22. al lui Ahab, fie rob*Cap. 14:10., fie slobod în Israel, 22 și voi face casei*Cap. 15:29. tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa*Cap. 16:3,11., fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat și ai făcut pe Israel să păcătuiască.’" 23 Domnul a vorbit și despre Izabela*2 Împ. 9:36. și a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. 24 Cine*Cap. 14:11;16:4. va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului." 25 N-a fost nimeni*Cap. 16:30. care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl ațâța*Cap. 16:31. la aceasta. 26 El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum*Gen. 15:16.2 Împ. 21:11. făceau amoriții, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

Smerirea lui Ahab

27 După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab și-a rupt hainele, și-a pus*Gen. 37:34. un sac pe trup și a postit: se culca cu sacul acesta și mergea încet. 28 Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieții lui, ci în timpul vieții*2 Împ. 9:25. fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!"