Daniel 10

1 Léta třetího Cýra krále Perského, zjeveno bylo slovo Danielovi, kterýž sloul jménem Baltazar, a pravé bylo slovo to, i uložený čas dlouhý, a rozum toho slova i smysl zjeven jemu u vidění. 2 V těch dnech já Daniel kvílil jsem za tři téhodny dnů. 3 Pokrmu pochotného jsem nejedl, ani maso ani víno nevešlo do úst mých, aniž jsem se mastí mazal, až se vyplnili dnové tří téhodnů. 4 Dne pak dvadcátého čtvrtého měsíce prvního, když jsem byl na břehu řeky veliké, to jest Hiddekel. 5 Pozdvih očí svých, viděl jsem, a aj, muž jeden oděný v roucho lněné, a bedra jeho přepásaná byla zlatem ryzím z Ufaz. 6 Tělo pak jeho jako tarsis, a oblíčej jeho na pohledění jako blesk, a oči jeho podobné pochodním hořícím, a ramena jeho i nohy jeho na pohledění jako měď vypulerovaná, a zvuk slov jeho podobný zvuku množství. 7 Viděl jsem pak já Daniel sám vidění to, ale muži ti, kteříž se mnou byli, neviděli toho vidění, než hrůza veliká připadla na ně, až i utekli, aby se skryli. 8 Pročež já zůstal jsem sám, a viděl jsem vidění to veliké, ale nezůstalo i ve mně síly, a krása má změnila se, a porušila na mně, aniž jsem mohl zadržeti síly. 9 Tedy slyšel jsem zvuk slov jeho, a uslyšav zvuk slov jeho, usnul jsem tvrdě na tváři své, na tváři své na zemi. 10 V tom aj, ruka dotkla se mne, a pozdvihla mne na kolena má a na dlaně rukou mých. 11 I řekl mi: Danieli, muži velmi milý, pozoruj slov, kteráž já mluviti budu tobě, a stůj na místě svém, nebo nyní poslán jsem k tobě. A když promluvil ke mně slovo to, stál jsem, třesa se. 12 Pročež řekl mi: Nebojž se, Danieli; nebo od prvního dne, jakž jsi přiložil srdce své, abys rozuměl, a trápil se před Bohem svým, vyslyšána jsou slova tvá, a já přišel jsem příčinou slov tvých. 13 Ale kníže království Perského postavovalo se proti mně za jedenmecítma dnů, až aj, Michal, jeden přední z knížat, přišel mi na pomoc; protož jsem já zůstával tam při králích Perských. 14 Již pak přišel jsem, aťbych oznámil, co potkati má lid tvůj v potomních dnech; nebo ještě vidění bude o těch dnech. 15 A když mluvil ke mně ta slova, sklopiv tvář svou k zemi, oněměl jsem. 16 A aj, jako podobnost člověka dotkla se rtů mých, a otevřev ústa svá, mluvil jsem a řekl tomu, kterýž stál naproti mně: Pane můj, příčinou toho vidění obrátili se bolesti mé na mne, a aniž jsem síly zadržeti mohl. 17 Jakž tedy bude moci služebník Pána mého takový mluviti se Pánem mým takovým, poněvadž ve mně od toho času, ve mně, pravím, nezůstalo síly, ani dchnutí nepozůstalo ve mně? 18 Pročež opět dotkl se mne na pohledění jako člověk, a posilnil mne. 19 A řekl: Neboj se, muži velmi milý, pokoj tobě, posilň se, posilň se, pravím. Když pak on mluvil se mnou, posilněn jsa, řekl jsem: Nechť mluví Pán můj, nebo jsi mne posilnil. 20 I řekl: Víš-liž, proč jsem přišel k tobě? Nebo již navrátím se, abych bojoval s knížetem Perským. A já odcházím, a aj, kníže Řecké přitáhne. 21 Ale oznámímť to, což jest zapsáno v psání pravdomluvném; nebo ani jednoho není, ješto by sobě zmužile počínal se mnou v těch věcech, kromě Michala knížete vašeho.

1 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit*Cap. 1:7. Beltșațar. Cuvântul*Cap. 8:26.Apoc. 19:9. acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire*Vers. 14.. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta și a priceput*Cap. 1:17;8:16. vedenia. 2 În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. 3 N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin și nici nu m-am uns*Mat. 6:17. deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. 4 În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel*Gen. 2:14. (Tigru). 5 Am ridicat*Ios. 5:13. ochii, m-am uitat și iată că acolo stătea un om*Cap. 12:6,7. îmbrăcat în haine de in și încins*Apoc. 1:13-15;15:6. la mijloc cu un brâu de aur*Ier. 10:9. din Ufaz. 6 Trupul lui era ca o piatră de crisolit*Ezec. 1:16., fața îi strălucea ca fulgerul*Ezec. 1:14. și ochii*Apoc. 1:14;19:12. îi erau niște flăcări ca de foc, dar brațele și picioarele*Ezec. 1:7.Apoc. 1:15. semănau cu niște aramă lustruită și glasul*Ezec. 1:24.Apoc. 1:15. lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7 Eu, Daniel, am văzut singur*2 Împ. 6:17.Fapte 9:7. vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși au fost apucați de o mare spaimă și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8 Eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat*Cap. 8:27., culoarea mi s-a schimbat*Cap. 7:28., fața mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă. 9 Am auzit glasul cuvintelor lui și, pe când*Cap. 8:18. auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pământ. 10 Și iată că o mână*Ier. 1:9. Cap. 9:21.Apoc. 1:17. m-a atins și m-a așezat tremurând pe genunchii și mâinile mele. 11 Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit*Cap. 9:23. și scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ți le voi spune acum și stai în picioare în locul unde ești, căci acum sunt trimis la tine!" După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. 12 El mi-a zis: „Daniele, nu te teme*Apoc. 1:17. de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate*Cap. 9:3,4,22,23.Fapte 10:4. din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 13 Dar căpetenia*Vers. 20. împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, și iată că Mihail*Vers. 21. Cap. 12:1.Iuda 9.Apoc. 12:7., una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor și am ieșit biruitor acolo, lângă împărații Persiei. 14 Acum vin să-ți fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi*Gen. 49:1. Cap. 2:28., căci*Cap. 8:26. Vers. 1.Hab. 2:3. vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate." 15 Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii*Vers. 9. Cap. 8:18. în pământ și am tăcut. 16 Și iată că cineva*Cap. 8:15. care avea înfățișarea copiilor oamenilor s-a atins*Vers. 10.Ier. 1:9. de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit și am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază*Vers. 8. și am pierdut orice putere! 17 Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit și nu mai am nici suflare!" 18 Atunci, cel ce avea înfățișarea unui om m-a atins din nou și m-a întărit. 19 Apoi mi-a zis*Vers. 11.: „Nu te teme*Jud. 6:23. de nimic, om preaiubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!" Și, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m-ai întărit." 20 El mi-a zis: „Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei*Vers. 13. Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! 21 Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail*Vers. 13.Iuda 9.Apoc. 12:7..