Daniel 6

1 Líbilo se pak Dariovi, aby ustanovil nad královstvím úředníků sto a dvadceti, kteříž by byli po všem království. 2 Nad těmi pak hejtmany tři, z nichžto Daniel přední byl, kterýmž by úředníci onino vydávali počet, aby se králi škoda nedála. 3 Tedy Daniel převyšoval ty hejtmany a úředníky, proto že duch znamenitější v něm byl. Pročež král myslil ustanoviti jej nade vším královstvím. 4 Tedy hejtmané a úředníci hledali příčiny proti Danielovi s strany království, a však žádné příčiny ani vady nemohli najíti; nebo věrný byl, aniž jaký omyl neb vada nalézala se při něm. 5 Protož muži ti řekli: Nenajdeme proti Danielovi tomuto žádné příčiny, jediné leč bychom našli něco proti němu s strany zákona Boha jeho. 6 Tedy hejtmané a úředníci ti shromáždivše se k králi, takto mluvili k němu: Darie králi, na věky buď živ. 7 Uradili se všickni hejtmané království, vývodové, úředníci, správcové a vůdcové, abys ustanovil nařízení královské, a utvrdil zápověd: Kdož by koli vložil žádost na kteréhokoli boha neb člověka do třidcíti dnů, kromě na tebe, králi, aby uvržen byl do jámy lvové. 8 Nyní tedy, ó králi, potvrď zápovědi této, a vydej mandát, kterýž by nemohl změněn býti podlé práva Médského a Perského, kteréž jest neproměnitelné. 9 Pročež král Darius vydal mandát a zápověd. 10 Daniel pak, když se dověděl, že jest vydán mandát, všel do domu svého, kdež otevřená byla okna v pokoji jeho proti Jeruzalému, a třikrát za den klekal na kolena svá, a modlíval se a vyznával se Bohu svému, tak jakož prvé to činíval. 11 Tedy muži ti shromáždivše se a nalezše Daniele, an se modlí a pokorně prosí Boha svého, 12 Tedy přistoupili a mluvili k králi o zápovědi královské: Zdaliž jsi nevydal mandátu, aby každý člověk, kdož by koli něčeho žádal od kterého boha neb člověka až do třidcíti dnů, kromě od tebe, králi, uvržen byl do jámy lvové? Odpověděv král, řekl: Pravéť jest slovo to, podlé práva Médského a Perského, kteréž jest neproměnitelné. 13 Tedy odpovídajíce, řekli králi: Daniel ten, kterýž jest z zajatých synů Judských, nechtěl dbáti na tvé, ó králi, nařízení, ani na mandát tvůj, kterýž jsi vydal, ale třikrát za den modlívá se modlitbou svou. 14 Tedy král, jakž uslyšel tu řeč, velmi se zarmoutil nad tím, a uložil král v mysli své vysvoboditi Daniele, a až do západu slunce usiloval ho vytrhnouti. 15 Ale muži ti shromáždivše se k králi, mluvili jemu: Věz, králi, že jest takové právo u Médských a Perských, aby každá výpověd a nařízení, kteréž by král ustanovil, neproměnitelné bylo. 16 I řekl král, aby přivedli Daniele, a uvrhli jej do jámy lvové. Mluvil pak král a řekl Danielovi: Bůh tvůj, kterémuž sloužíš ustavičně, on vysvobodí tebe. 17 A přinesen jest kámen jeden, a položen na díru té jámy, a zapečetil ji král prstenem svým a prsteny knížat svých, aby nebyl změněn ortel při Danielovi. 18 I odšel král na palác svůj, a šel ležeti, nic nejeda, a ničímž se obveseliti nedal, tak že i sen jeho vzdálen byl od něho. 19 Tedy král hned ráno vstav na úsvitě, s chvátáním šel k jámě lvové. 20 A jakž se přiblížil k jámě, hlasem žalostným zavolal na Daniele, a promluviv král, řekl Danielovi: Danieli, služebníče Boha živého, Bůh tvůj, kterémuž ty sloužíš ustavičně, mohl-liž tě vysvoboditi od lvů? 21 Tedy Daniel mluvil s králem, řka: Králi, na věky buď živ. 22 Bůh můj poslal anděla svého, kterýž zavřel ústa lvů, aby mi neuškodili; nebo před ním nevina nalezena jest při mně, nýbrž ani proti tobě, králi, nic zlého jsem neučinil. 23 Tedy král velmi se z toho zradoval, a rozkázal Daniele vytáhnouti z jámy. I vytažen byl Daniel z jámy, a žádného úrazu není nalezeno na něm; nebo věřil v Boha svého. 24 I rozkázal král, aby přivedeni byli muži ti, kteříž osočili Daniele, a uvrženi jsou do jámy lvové, oni i synové jejich i ženy jejich, a prvé než dopadli dna té jámy, zmocnili se jich lvové, a všecky kosti jejich zetřeli. 25 Tedy Darius král napsal všechněm lidem, národům a jazykům, kteříž bydlili po vší zemi: Pokoj váš rozmnožen buď. 26 Ode mne vyšlo nařízení toto, aby na všem panství království mého třásli a báli se před Bohem Danielovým; nebo on jest Bůh živý a zůstávající na věky, a království jeho nebude zrušeno, ani panování jeho až do konce. 27 Vysvobozuje a vytrhuje, a činí znamení a divy na nebi i na zemi, kterýž vysvobodil Daniele z moci lvů. 28 Danielovi pak šťastně se vedlo v království Dariovu, a v království Cýra Perského.

Daniel în groapa leilor

1 Darius a găsit cu cale să pună*Est. 1:1. peste împărăție o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiți în toată împărăția; 2 a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. 3 Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh*Cap. 5:12. înalt, și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția. 4 Atunci*Ecl. 4:4., căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nicio greșeală la el și niciun lucru rău. 5 Atunci, oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!" 6 Apoi, aceste căpetenii și dregătorii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat și i-au vorbit așa: „Să trăiești veșnic, împărate*Neem. 2:3. Vers. 21. Cap. 2:4. Darius! 7 Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. 8 Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea*Est. 1:19;8:8. Vers. 12,15. mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată." 9 În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca și oprirea. 10 Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre*1 Împ. 8:44,48.Ps. 5:7.Iona 2:4. Ierusalim, și de trei*Ps. 55:17.Fapte 2:1,2,15;3:1;10:9. ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. 11 Atunci, oamenii aceștia au dat năvală în casă și au găsit pe Daniel rugându-se și chemând pe Dumnezeul lui. 12 Apoi, s-au înfățișat*Cap. 3:8. înaintea împăratului și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălța, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?" Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea*Vers. 8. mezilor și perșilor, care nu se poate schimba!" 13 Ei au luat din nou cuvântul și au zis împăratului: „Daniel, unul*Cap. 1:6;5:13. din prinșii de război ai lui Iuda, nu*Cap. 3:12. ține deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o și își face rugăciunea de trei ori pe zi!" 14 Împăratul s-a mâhnit*Marcu 6:26. foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel și, până la asfințitul soarelui, s-a trudit să-l scape. 15 Dar oamenii aceia au stăruit de împărat și i-au zis: „Să știi, împărate, că, după legea*Vers. 8. mezilor și perșilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!" 16 Atunci, împăratul a poruncit să aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape!" 17 Au adus*Plâng. 3:53. o piatră și au pus-o la gura gropii. Împăratul*Mat. 27:66. a pecetluit-o cu inelul lui și cu inelul mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18 Împăratul s-a întors apoi în palatul său. A petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio țiitoare și n-a putut*Cap. 2:1. să doarmă. 19 În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. 20 Și, apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul*Cap. 3:15. tău, căruia Îi slujești necurmat, să te scape de lei?" 21 Și Daniel a zis împăratului: „Veșnic să trăiești*Cap. 2:4., împărate! 22 Dumnezeul*Cap. 3:28. meu a trimis pe îngerul Său și a închis*Evr. 11:33. gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!" 23 Atunci, împăratul s-a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere*Evr. 11:33. în Dumnezeul său. 24 Împăratul a poruncit să aducă*Deut. 19:19. pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei ei, copiii*Est. 9:10.Deut. 24:16.2 Împ. 14:6. lor și nevestele lor; și până să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărâmițat oasele. 25 După aceea*Cap. 4:1., împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăția: „Pacea să vă fie dată din belșug! 26 Poruncesc*Cap. 3:29. ca, în toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă*Ps. 99:1. și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci*Cap. 4:34. El este Dumnezeul cel viu și El dăinuiește veșnic; împărăția Lui nu se va nimici*Cap. 2:44;4:3,34;7:14,27.Luca 1:33. niciodată și stăpânirea Lui nu va avea sfârșit. 27 El izbăvește și mântuiește, El face semne*Cap. 4:3. și minuni în ceruri și pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!" 28 Daniel a dus-o bine sub domnia*Cap. 1:21. lui Darius și sub domnia lui Cirus*Ezra 1:1,2. Persanul.