1 Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe cari le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ,,Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?``

2 Femeia a răspuns şarpelui: ,,Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.``

3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ,,Să nu mîncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.``

4 Atunci şarpele a zis femeii: ,,Hotărît, că nu veţi muri:

5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul``.

6 Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.

7 Atunci li s'au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s'au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i -a zis: ,,Unde eşti?``

10 El a răspuns: ,,Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi -a fost frică, pentrucă eram gol, şi m'am ascuns.``

11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: ,,Cine ţi -a spus că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?``

12 Omul a răspuns: ,,Femeia pe care mi-ai dat -o ca să fie lîngă mine, ea mi -a dat din pom şi am mîncat.``

13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: ,,Ce ai făcut?`` Femeia a răspuns: ,,Şarpele m'a amăgit, şi am mîncat din pom.``

14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: ,,Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă.

15 Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.``

16 Femeii i -a zis: ,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.``

17 Omului i -a zis: ,,Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mîncat din pomul despre care îţi poruncisem: ,Să nu mănînci deloc din el,` blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

18 spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp.

19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.``

20 Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.

21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i -a îmbrăcat cu ele.

22 Domnul Dumnezeu a zis: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele şi răul. Să -l împedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el, şi să trăiască în veci.``

23 Deaceea Domnul Dumnezeu l -a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese luat.

24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, cari să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

1 Or, ce raisonnement rusé était extrêmement subtil dans tous les êtres vivants en expansion d’existence que l'Éternel Dieu avait faits; et il dit en la femme: Quoi! Dieu aurait-il dit: Vous ne possèderez point de toutes les assurances de l’Enceinte?

2 Et la femme répliqua à ce raisonnement rusé: Nous recevons la grâce des assurances de l’Enceinte;

3 Mais quant à l’avantage de l’assurance de l’indépendance qui est au milieu de l'Enceinte, Dieu a dit: Vous n’en possèderez point, et vous n’en saisirez point, de peur que vous ne mouriez.

4 Alors le raisonnement dit en la femme: Vous ne mourrez nullement;

5 Mais Dieu sait qu'au jour où vous en possèderez, vos yeux s'ouvriront, et vous serez comme des dieux, connaissant le bien et le mal.

6 Et la femme vit que l’avantage de cette assurance était favorable à la réception de son existence, et qu'elle était gracieuse à la perception, et que cette assurance était désirable pour devenir intelligent; et elle prit de son avantage et le reçu, et en donna aussi à son mari auprès d'elle, et il l’accepta.

7 Et les yeux de tous deux s'ouvrirent; et ils connurent qu'ils étaient découverts; et ils lièrent les élévations de l’outrage ensemble, et se firent des restrictions.

8 Et ils entendirent l’appel irrésistible de l'Éternel Dieu, qui vint dans l’Esprit chaleureux de l’Enceinte de sa Grâce. Et Adam et sa femme se cachèrent de devant la face de l'Éternel Dieu, au milieu des assurances de l’Enceinte.

9 Et l'Éternel Dieu appela Adam, et lui dit: Où es-tu?

10 Et il répondit: J'ai entendu ton appel dans l'Enceinte de la grâce, et j'ai craint, parce que je suis rusé; et je me suis caché.

11 Et Dieu dit: Qui t'a montré que tu es rusé? N’as-tu pas saisi l’assurance dont je t'avais ordonné de ne pas te procurer?

12 Et Adam répondit: La femme que tu as mise auprès de moi, m'a donné de l’avantage de l’assurance de l’indépendance, et je l’ai accepté.

13 Et l'Éternel Dieu dit à la femme: Pourquoi as-tu fait cela? Et la femme répondit: : Le raisonnement de ma chair m'a séduite, et je m’en suis procuré.

14 Alors l'Éternel Dieu dit à l’esprit de raisonnement: Puisque tu as fait cela, tu seras maudit entre tous les Voyants, et entre tous les êtres vivants dans l’expansion de leur existence; ta source déclinera ainsi, et tu te nourriras de tes erreurs tous les jours de ta vie.

15 Et je mettrai de l’hostilité entre toi et l’Épouse, entre ta postérité et son GERME: Celui-ci écrasera ton agitation, et toi tu contrarieras ses pas.

16 Il dit à la femme: J'augmenterai grandement l’indisposition de ta grossesse; dans le sang tu enfanteras des enfants avec douleur, et tu voudras exercer le contrôle sur ton mari, mais il dominera sur toi.

17 Et il dit à Adam: Puisque tu as obéi à la voix de ta femme, et que tu t’es procuré de l’assurance de l’indépendance au sujet duquel je t'avais donné cet ordre: Tu n’en recevras point! le fondement de l'Enceinte sera maudit à cause de toi; tu réaliseras ses avantages avec peine tous les jours de ta vie.

18 Et il te produira des épines et des chardons; et tu te ruineras en réfléchissant grandement.

19 Tu mangeras le pain à la sueur de ton visage, jusqu'à ce que tu retournes dans la terre, d'où tu as été pris; car tu es poussière, et tu retourneras dans la poussière.

20 Or, Adam appela sa femme, Ève (vie), parce que la vie fut la mère de tous les vivants.

21 Et l'Éternel Dieu fit à Adam et à sa femme de sévères réprimandes, et les endossa.

22 Et l'Éternel Dieu dit: Voici, l'homme est devenu comme l'un de nous, pour la connaissance du bien et du mal. Et maintenant prenons garde qu'il n'avance sa main, et ne prenne aussi de l’assurance de la vie, et qu'il n'en reçoive, et ne vive à toujours.

23 Et l'Éternel Dieu le fit sortir de l'Enceinte de Grâce, pour maîtriser la terre d'où il avait été pris.

24 Il chassa donc l'homme; et il plaça au devant de l'Enceinte de sa Grâce des Voyants, et une désolation qui renversa l’être pour la conversion, dans le but de préserver l’assurance de la vie.