1 Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.
2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -
3 Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -
4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -
5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -
6 În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -
7 Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -
8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -
9 Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -
10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -
11 Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -
12 Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -
13 O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -
14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -
15 Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -
16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -
17 Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -
18 Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -
19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -
20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -
21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -
22 Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -
23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -
25 Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -
26 Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -
27 Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -
28 Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -
29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -
30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -
31 Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -
32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -
33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -
1 Une réponse douce apaise la fureur; mais la parole dure excite la colère.
2 La langue des sages embellit la science; mais la bouche des insensés ne prononce que folie.
3 Les yeux de l'Éternel sont en tous lieux; ils contemplent les méchants et les bons.
4 Une langue qui corrige est comme l'arbre de vie; mais une langue perverse est comme un vent qui brise tout.
5 L'insensé méprise l'instruction de son père; mais celui qui prend garde à la réprimande deviendra prudent.
6 Il y a grande abondance dans la maison du juste; mais il y a du trouble dans le revenu du méchant.
7 Les lèvres des sages sèment la science; mais il n'en est pas ainsi du cœur des insensés.
8 Le sacrifice des méchants est en abomination à l'Éternel; mais la requête des hommes droits lui est agréable.
9 La voie du méchant est en abomination à l'Éternel; mais il aime celui qui s'adonne à la justice.
10 Un châtiment sévère attend celui qui quitte le droit chemin; et celui qui hait d'être repris, mourra.
11 Le séjour des morts et l'abîme sont devant l'Éternel; combien plus les cœurs des enfants des hommes?
12 Le moqueur n'aime point qu'on le reprenne, et il n'ira jamais vers les sages.
13 Le cœur joyeux embellit le visage; mais la tristesse du cœur abat l'esprit.
14 Un cœur intelligent cherche la science; mais la bouche des fous se repaît de folie.
15 Tous les jours de l'affligé sont mauvais; mais un cœur joyeux est un festin continuel.
16 Peu, avec la crainte de l'Éternel, vaut mieux qu'un grand trésor, avec lequel il y a du trouble.
17 Mieux vaut un repas d'herbes, où il y a de l'amitié, qu'un festin de bœuf engraissé où il y a de la haine.
18 L'homme violent excite les disputes; mais celui qui est lent à la colère apaise les querelles.
19 La voie du paresseux est comme une haie de ronces; mais le sentier des hommes droits est comme un chemin battu.
20 L'enfant sage réjouit son père; mais l'homme insensé méprise sa mère.
21 La folie est la joie de celui qui est dépourvu de sens; mais l'homme prudent suit le droit chemin.
22 Les projets échouent où manquent les conseils; mais ils s'affermissent lorsqu'il y a beaucoup de conseillers.
23 On a de la joie à donner une réponse de sa bouche; etune parole dite à en son temps est d'un grand prix!
24 Pour l'homme prudent, le chemin de la vie mène en haut, et lui fait éviter le Sépulcre qui est en bas.
25 L'Éternel démolit la maison des orgueilleux; mais il affermit les bornes de la veuve.
26 Les pensées du méchant sont en abomination à l'Éternel; mais les paroles des pures lui sont agréables.
27 Celui qui est adonné au gain déshonnête, trouble sa maison; mais celui qui hait les présents vivra.
28 Le cœur du juste médite ce qu'il doit répondre; mais la bouche des méchants profère des choses mauvaises.
29 L'Éternel s'éloigne des méchants; mais il exauce la requête des justes.
30 La lumière des yeux réjouit le cœur, et une bonne nouvelle engraisse les os.
31 L'oreille qui écoute la réprimande qui donne la vie, habitera parmi les sages.
32 Celui qui rejette l'instruction, méprise son âme; mais celui qui écoute la réprimande, acquiert du sens.
33 La crainte de l'Éternel enseigne la sagesse, et l'humilité va devant la gloire.