1 Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu.

2 Înţelegeţi-ne bine! N'am nedreptăţit pe nimeni, n'am vătămat pe nimeni, n'am înşelat pe nimeni.

3 Nu spun aceste lucruri ca să vă osîndesc, căci am spus mai înainte că sînteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.

4 Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sînt plin de mîngîiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.

5 Căci şi după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n'a avut nicio odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri.

6 Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriţi, ne -a mîngîiat prin venirea lui Tit.

7 Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat şi el de voi. El ne -a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre rîvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.

8 Măcar că v'am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău-căci văd că epistola aceea v'a întristat (măcarcă pentru puţină vreme) -

9 totuş, acum mă bucur, nu pentrucă aţi fost întristaţi, ci pentrucă întristarea voastră v'a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n'aveţi nicio pagubă din partea noastră.

10 În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.

11 Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sînteţi curaţi în privinţa aceasta.

12 Aşa că, dacă v'am scris nu v'am scris nici din pricina celuice a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.

13 De aceea am fost mîngîiaţi. Dar, pe lîngă mîngîierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toţi.

14 Şi dacă m'am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n'am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v'am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit, s'a adeverit.

15 El are o şi mai mare dragoste pentru voi, cînd îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut -o, cu frică şi cu cutremur.

16 Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.

1 所以， 亲爱的， 我们有了这些应许， 就应该洁净自己， 除去身体和心灵上的一切污秽， 存着敬畏 神的心， 达到成圣的地步。

2 你们的心要容得下我们。我们没有亏负过谁， 没有损害过谁， 也没有占过谁的便宜。

3 我这样说， 不是要定你们的罪， 因为我从前说过， 你们常在我们心里， 甚至可以同生共死。

4 我对你们大有信心， 因你们而感到十分光荣； 我心里满有安慰， 在我们的一切患难中， 格外充满喜乐。

5 我们从前到了马其顿的时候， 身体一点安宁也没有， 反而处处遭受患难， 外面有争战， 里面有恐惧。

6 但那安慰灰心的人的 神， 借着提多来到， 安慰了我们；

7 不但借着他来， 也借着他从你们所得的安慰， 安慰了我们。他把你们的渴望、你们的哀恸和你们对我的热诚， 都告诉了我们， 因此我就更加欢喜了。

8 虽然我在那封信上使你们忧伤， 但我现在并不后悔； 其实我曾经有点后悔， 因为知道那封信使你们忧伤， 虽然只是暂时的。

9 现在我快乐， 不是因为你们忧伤， 而是因为你们的忧伤带来了悔改。你们依照 神的意思忧伤， 凡事就不会因我们受到亏损。

10 因为依照 神的意思而有的忧伤， 可以生出没有懊悔的悔改， 以致得救； 世俗的忧伤却会招致死亡。

11 看哪， 你们依照 神的意思忧伤， 在你们中间就产生了怎样的热情、申诉、愤慨、战兢、渴望、热诚、正义； 你们在各方面都表明了自己在那事上是清白的。

12 因此， 从前我虽然写过信给你们， 却不是为了那亏负人的， 也不是为了那受害的， 而是在 神面前把你们对我们的热情， 向你们显现出来。

13 因此， 我们得了安慰。在这安慰之外， 我们因提多的喜乐就更加欢喜， 因为他的心从你们众人那里得到畅快。

14 我若对他夸奖过你们什么， 也不觉得惭愧。我们对你们所说的是真话， 照样， 我们在提多面前夸奖你们的也是真的。

15 并且他想起你们众人的服从， 怎样恐惧战兢地接待他， 他怀念你们的心就更加热切了。

16 现在我很欢喜， 因为在一切事上我对你们都有信心。