1 Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?

2 Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

3 Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.

4 Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

5 Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,

6 care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

7 Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

8 cum n'ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

9 Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

10 Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n'a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

11 În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!

12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;

13 şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.

14 Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.

15 Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.

16 Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.

17 Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într'o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

1 难道我们又在自我推荐吗？难道我们像有些人， 要拿荐信给你们， 或向你们拿荐信吗？

2 你们就是我们的荐信， 写在我们的心里， 是众人所认识所诵读的，

3 显明你们自己是基督的书信， 是借着我们写成的， 不是用墨， 而是用永活 神的灵写的； 不是写在石版上， 而是写在心版上。

4 我们在 神面前， 借着基督才有这样的信心。

5 我们不敢以为自己有资格作什么， 我们所能够作的是出于 神。

6 他使我们有资格作新约的仆役， 这新约不是从仪文来的， 而是从圣灵来的； 因为仪文会使人死， 而圣灵却使人活。

7 如果那以文字刻在石上使人死的律法的工作， 尚且带有荣光， 以致以色列人因着摩西脸上短暂的荣光， 不能注视他的脸，

8 那出于圣灵的工作不是更有荣光吗？

9 如果那定人有罪的工作尚且有荣光， 那使人称义的工作就更有荣光了！

10 那从前有荣光的， 现在因那超越的荣光， 就算不得有荣光；

11 如果那短暂的有荣光， 那长存的就更有荣光了。

12 所以， 我们既然有这样的盼望， 就大大地放胆行事，

13 不像摩西那样， 把帕子蒙在脸上， 使以色列人看不见那短暂的荣光的结局。

14 但是他们的心思迟钝， 因为直到今日， 他们诵读旧约的时候， 这帕子仍然存在， 没有揭开， 唯有在基督里才能把这帕子废掉。

15 可是直到今日， 他们每逢诵读摩西的书的时候， 这帕子还盖在他们的心上。

16 但他们什么时候归向主， 这帕子就什么时候除掉了。

17 主就是那灵； 主的灵在哪里， 哪里就有自由。

18 我们众人脸上的帕子既然已经揭开， 反映主的荣光（"反映主的荣光"或译： "对着镜子看见主的荣光"）， 就变成主那样的形象， 大有荣光。这是主所作成的， 他就是那灵。