1 Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri.

2 Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l -a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.

3 Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i -a zis: ,,Domnul nu te mai numeşte Paşhur`` (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).

4 Căci aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mînile împăratului Babilonului, care -i va duce robi la Babilon şi -i va ucide cu sabia.

5 Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mîinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jăfui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.

6 Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi ceice locuiesc în casa ta, veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.``

7 M'ai înduplecat, Doamne, şi m'am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decît mine îşi m'ai biruit! În fiecare zi sînt o pricină de rîs, toată lumea şi bate joc de mine.

8 Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să strig: ,,Sîlnicie şi apăsare!`` Aşa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.

9 Dacă zic: ,,Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!`` iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să -l opresc, dar nu pot.

10 Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. -,,Învinuiţi -l``, strigă ei; ,,haidem să -l învinuim!`` Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: ,,Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!``

11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n'au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita!

12 Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.

13 Cîntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.``

14 Blestemată să fie ziua cînd m'am născut! Ziua în care m'a născut mama, să nu fie binecuvîntată!

15 Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: ,,Ţi s'a născut un copil de parte bărbătească``, şi l -a umplut de bucurie cu ea!

16 Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le -a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!

17 De ce n'am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!`` De ce n'a rămas ea vecinic însărcinată cu mine?

18 Pentruce am ieşit din pîntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

1 音麦的儿子巴施户珥祭司, 就是耶和华殿的总管, 他听见了耶利米预言这些事,

2 就殴打耶利米先知, 把他枷锁在耶和华殿里, 朝向便雅悯的上门内。

3 次日, 巴施户珥把耶利米从枷锁上解下来, 耶利米就对他说: "耶和华不再称你的名为巴施户珥, 却要称你为玛歌珥.米撒毕("玛歌珥.米撒毕"意即"四围惊慌")。

4 因为耶和华这样说: ‘看哪! 我要使你自己和你所有的朋友都惊惶失措; 他们必倒在他们仇敌的刀下, 你也必亲眼看见。我要把全犹大交在巴比伦王手中; 他要把他们掳到巴比伦去, 或用刀击杀他们。

5 我要把这城的一切财物、一切劳碌得来的、一切珍宝和犹大列王的一切宝物, 都交在他们仇敌的手中; 仇敌要把这一切抢劫掠夺, 带回巴比伦去。

6 巴施户珥啊! 你和所有住在你家里的人, 都要被掳去; 你和你所有的朋友, 就是你向他们说假预言的, 都要到巴比伦去, 死在那里, 也葬在那里。’"

7 耶和华啊! 你愚弄了我, 我受了愚弄; 你比我强大, 你胜了我。我整天成了别人讥笑的对象, 人人都嘲弄我。

8 因为我每次发言, 都大声呼叫; 我呼喊, 说: "有强暴和毁灭! "耶和华的话使我整天受人辱骂和讥讽。

9 如果我说: "我不再提起他, 也不再奉他的名说话", 他的话就像火在我心中焚烧, 被困在我的骨里; 我不能再抑制, 实在不能了。

10 我听见许多人耳语: "玛歌珥.米撒毕! 告发他, 我们要告发他! "我所有的知己朋友都等着看我行差踏错, 他们说: "希望他会上当, 我们就可以胜过他, 向他报复。"

11 但耶和华与我同在, 像一个威武可畏的勇士, 因此, 逼迫我的都必跌倒, 不能得胜。他们必大大蒙羞, 因为他们失败了; 这永远的耻辱是人不能忘记的。

12 万军之耶和华啊! 你试验义人, 察看人的心肠肺腑; 求你让我看见你在他们身上施行的报复, 因为我已经把我的案件向你陈明了。

13 你们要歌颂耶和华, 赞美耶和华; 因为他救了穷乏人的性命, 脱离恶人的手。

14 愿我生的那一天受咒诅! 愿我母亲生我的那一天不蒙祝福!

15 那向我父亲报喜信: "你得了一个男孩", 叫我父亲十分高兴的, 愿那人受咒诅!

16 愿那人像耶和华所倾覆而不顾惜的城市, 愿他早晨听见哀号, 午间听见战争的吶喊。

17 因为他没有使我死于母腹, 好使我的母亲成了我的坟墓, 我永远留在母腹中。

18 我为什么要出母胎, 经历劳苦和忧伤, 并且我的年日都消逝在羞辱之中呢?