1 Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

2 Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

3 Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

4 Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

5 Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

6 Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

7 Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

8 Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

9 Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

10 Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

11 Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

12 Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

13 Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

14 Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

15 Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

16 se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

17 Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

19 Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

20 Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

21 Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

22 Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

23 Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

24 Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

25 Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

26 Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

27 Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

28 Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

29 Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

30 Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

31 Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32 În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

33 Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

34 Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``

1 Siehe, eines jeden Hoffnung wird betrogen: wird man nicht schon bei seinem Anblick niedergeworfen?

2 Niemand ist so kühn, daß er ihn aufreize. Und wer ist es, der sich vor mein Angesicht stellen dürfte?

3 Wer hat mir zuvor gegeben? Und ich werde ihm vergelten. Was unter dem ganzen Himmel ist, ist mein.

4 Nicht schweigen will ich von seinen Gliedern und von seiner Kraftfülle Eig. von dem, was seine Kraftfülle betrifft und von der Schönheit seines Baues.

5 Wer deckte die Oberfläche seines Gewandes auf? In sein Doppelgebiß, wer dringt da hinein?

6 Wer tat die Pforte Eig. die Türflügel seines Angesichts auf? Der Kreis seiner Zähne ist ein Schrecken.

7 Ein Stolz sind seine starken Schilder, O. die Rinnen seiner Schilder jedes einzelne verschlossen mit festem Siegel.

8 Eines fügt sich ans andere, und keine Luft dringt dazwischen;

9 Stück an Stück hangen sie fest zusammen, greifen ineinander und trennen sich nicht.

10 Sein Niesen strahlt Licht aus, und seine Augen sind gleich den Wimpern der Morgenröte.

11 Aus seinem Rachen gehen Fackeln, sprühen feurige Funken hervor.

12 Aus seinen Nüstern fährt Rauch, wie aus einem siedenden Topfe und Kessel. O. und brennende Binsen

13 Sein Hauch entzündet Kohlen, und eine Flamme fährt aus seinem Rachen.

14 In seinem Halse wohnt Stärke, und die Angst hüpft vor ihm her.

15 Die Wampen seines Fleisches schließen an, sind ihm fest angegossen, unbeweglich.

16 Sein Herz ist hart Eig. fest, zähe wie Stein, und hart wie ein unterer Mühlstein.

17 Vor seinem Erheben fürchten sich Starke, vor Verzagtheit geraten sie außer sich.

18 Trifft man ihn mit dem Schwerte, es hält nicht stand, noch Speer, noch Wurfspieß, noch Harpune. O. Wurfpfeil

19 Das Eisen achtet er für Stroh, das Erz für faules Holz.

20 Der Pfeil jagt ihn nicht in die Flucht, Schleudersteine verwandeln sich ihm in Stoppeln.

21 Wie Stoppeln gilt ihm die Keule, und er verlacht das Sausen des Wurfspießes.

22 Unter ihm sind scharfe Eig. schärfste Scherben; einen Dreschschlitten breitet er hin auf den Schlamm.

23 Er macht die Tiefe sieden wie einen Topf, macht das Meer wie einen Salbenkessel.

24 Hinter ihm leuchtet der Pfad, man könnte die Tiefe für graues Haar halten.

25 Auf Erden ist keiner ihm gleich, der geschaffen ist ohne Furcht.

26 Alles Hohe sieht er an; er ist König über alle wilden Tiere. S. die Anm. zu [Kap. 28,8]