1 Cînd a rupt Mielul pecetea a şaptea, s'a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.

2 Şi am văzut pe cei şapte îngeri, cari stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s'au dat şapte trîmbiţe.

3 Apoi a venit un alt înger, care s'a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s'a dat tămîie multă, ca s'o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.

4 Fumul de tămîie s'a ridicat din mîna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.

5 Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut -o din focul de pe altar, şi l -a aruncat pe pămînt. Şi s'au stîrnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pămînt.

6 Şi cei şapte îngeri, cari aveau cele şapte trîmbiţe, s'au pregătit să sune din ele.

7 Îngerul dintîi a sunat din trîmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sînge, cari au fost aruncate pe pămînt: şi a treia parte a pămîntului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.

8 Al doilea înger a sunat din trîmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s'a făcut sînge;

9 şi a treia parte din făpturile, cari erau în mare şi aveau viaţă, au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit.

10 Al treilea înger a sunat din trîmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din rîuri şi peste izvoarele apelor.

11 Steaua se chema ,,Pelin``; şi a treia parte din ape s'au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentrucă fuseseră făcute amare.

12 Al patrulea înger a sunat din trîmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentruca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei, şi noaptea de asemenea.

13 M'am uitat, şi am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, şi zicea cu glas tare: ,,Vai, vai, vai de locuitorii pămîntului, din pricina celorlalte sunete de trîmbiţă ale celor trei îngeri, cari au să mai sune.``

1 E quando l’Agnello ebbe aperto il settimo suggello, si fece silenzio nel cielo per circa lo spazio di mezz’ora.

2 E io vidi i sette angeli che stanno in piè davanti a Dio, e furon date loro sette trombe.

3 E un altro angelo venne e si fermò presso l’altare, avendo un turibolo d’oro; e gli furon dati molti profumi affinché li unisse alle preghiere di tutti i santi sull’altare d’oro che era davanti al trono.

4 E il fumo dei profumi, unendosi alle preghiere dei santi, salì dalla mano dell’angelo al cospetto di Dio.

5 Poi l’angelo prese il turibolo e l’empì del fuoco dell’altare e lo gettò sulla terra; e ne seguirono tuoni e voci e lampi e un terremoto.

6 E i sette angeli che avean le sette trombe si prepararono a sonare.

7 E il primo sonò, e vi fu grandine e fuoco, mescolati con sangue, che furon gettati sulla terra; e la terza parte della terra fu arsa, e la terza parte degli alberi fu arsa, ed ogni erba verde fu arsa.

8 Poi sonò il secondo angelo, e una massa simile ad una gran montagna ardente fu gettata nel mare; e la terza parte del mare divenne sangue,

9 e la terza parte delle creature viventi che erano nel mare morì, e la terza parte delle navi perì.

10 Poi sonò il terzo angelo, e cadde dal cielo una grande stella, ardente come una torcia; e cadde sulla terza parte dei fiumi e sulle fonti delle acque.

11 Il nome della stella è Assenzio; e la terza parte delle acque divenne assenzio; e molti uomini morirono a cagione di quelle acque, perché eran divenute amare.

12 Poi sonò il quarto angelo, e la terza parte del sole fu colpita e la terza parte della luna e la terza parte delle stelle affinché la loro terza parte si oscurasse e il giorno non risplendesse per la sua terza parte e lo stesso avvenisse della notte.

13 E guardai e udii un’aquila che volava in mezzo al cielo e diceva con gran voce: Guai, guai, guai a quelli che abitano sulla terra, a cagione degli altri suoni di tromba dei tre angeli che debbono ancora onare