1 Cînd a rupt Mielul pecetea a şaptea, s'a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.2 Şi am văzut pe cei şapte îngeri, cari stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s'au dat şapte trîmbiţe.3 Apoi a venit un alt înger, care s'a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s'a dat tămîie multă, ca s'o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.4 Fumul de tămîie s'a ridicat din mîna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.5 Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut -o din focul de pe altar, şi l -a aruncat pe pămînt. Şi s'au stîrnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pămînt.6 Şi cei şapte îngeri, cari aveau cele şapte trîmbiţe, s'au pregătit să sune din ele.7 Îngerul dintîi a sunat din trîmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sînge, cari au fost aruncate pe pămînt: şi a treia parte a pămîntului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.8 Al doilea înger a sunat din trîmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s'a făcut sînge;9 şi a treia parte din făpturile, cari erau în mare şi aveau viaţă, au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit.10 Al treilea înger a sunat din trîmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din rîuri şi peste izvoarele apelor.11 Steaua se chema ,,Pelin``; şi a treia parte din ape s'au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentrucă fuseseră făcute amare.12 Al patrulea înger a sunat din trîmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentruca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei, şi noaptea de asemenea.13 M'am uitat, şi am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, şi zicea cu glas tare: ,,Vai, vai, vai de locuitorii pămîntului, din pricina celorlalte sunete de trîmbiţă ale celor trei îngeri, cari au să mai sune.``

1 E quando l’Agnello ebbe aperto il settimo suggello, si fece silenzio nel cielo per circa lo spazio di mezz’ora.2 E io vidi i sette angeli che stanno in piè davanti a Dio, e furon date loro sette trombe.3 E un altro angelo venne e si fermò presso l’altare, avendo un turibolo d’oro; e gli furon dati molti profumi affinché li unisse alle preghiere di tutti i santi sull’altare d’oro che era davanti al trono.4 E il fumo dei profumi, unendosi alle preghiere dei santi, salì dalla mano dell’angelo al cospetto di Dio.5 Poi l’angelo prese il turibolo e l’empì del fuoco dell’altare e lo gettò sulla terra; e ne seguirono tuoni e voci e lampi e un terremoto.6 E i sette angeli che avean le sette trombe si prepararono a sonare.7 E il primo sonò, e vi fu grandine e fuoco, mescolati con sangue, che furon gettati sulla terra; e la terza parte della terra fu arsa, e la terza parte degli alberi fu arsa, ed ogni erba verde fu arsa.8 Poi sonò il secondo angelo, e una massa simile ad una gran montagna ardente fu gettata nel mare; e la terza parte del mare divenne sangue,9 e la terza parte delle creature viventi che erano nel mare morì, e la terza parte delle navi perì.10 Poi sonò il terzo angelo, e cadde dal cielo una grande stella, ardente come una torcia; e cadde sulla terza parte dei fiumi e sulle fonti delle acque.11 Il nome della stella è Assenzio; e la terza parte delle acque divenne assenzio; e molti uomini morirono a cagione di quelle acque, perché eran divenute amare.12 Poi sonò il quarto angelo, e la terza parte del sole fu colpita e la terza parte della luna e la terza parte delle stelle affinché la loro terza parte si oscurasse e il giorno non risplendesse per la sua terza parte e lo stesso avvenisse della notte.13 E guardai e udii un’aquila che volava in mezzo al cielo e diceva con gran voce: Guai, guai, guai a quelli che abitano sulla terra, a cagione degli altri suoni di tromba dei tre angeli che debbono ancora onare