1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,

2 dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;

3 dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,

4 dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,

5 atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

7 El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.

8 Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

9 Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.

10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

11 chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

12 ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;

13 de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;

14 cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,

15 cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite;

16 ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

17 care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.

18 Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:

19 niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.

20 De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

21 Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;

22 dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

1 Mein Kind, willst du meine Rede annehmen und meine Gebote bei dir behalten,

2 so laß dein Ohr auf Weisheit achthaben und neige dein Herz mit Fleiß dazu.

3 Denn so du mit Fleiß danach rufest und darum betest,

4 so du sie suchest wie Silber und forschest sie wie die Schätze,

5 alsdann wirst du die Furcht des HErrn vernehmen und Gottes Erkenntnis finden.

6 Denn der HErr gibt Weisheit, und aus seinem Munde kommt Erkenntnis und Verstand.

7 Er läßt‘s den Aufrichtigen gelingen und beschirmet die Frommen

8 und behütet die, so recht tun, und bewahret den Weg seiner Heiligen.

9 Dann wirst du verstehen Gerechtigkeit und Recht und Frömmigkeit und allen guten Weg.

10 Wo die Weisheit dir zu Herzen gehet, daß du gerne lernest,

11 so wird dich guter Rat bewahren und Verstand wird dich behüten,

12 daß du nicht geratest auf den Weg der Bösen noch unter die verkehrten Schwätzer,

13 die da verlassen die rechte Bahn und gehen finstere Wege,

14 die sich freuen, Böses zu tun, und sind fröhlich in ihrem bösen, verkehrten Wesen,

15 welche ihren Weg verkehren und folgen ihrem Abwege;

16 daß du nicht geratest an eines andern Weib, und die nicht dein ist, die glatte Worte gibt

17 und verläßt den Herrn ihrer Jugend und vergisset den Bund ihres Gottes;

18 denn ihr Haus neiget sich zum Tode und ihre Gänge zu den Verlornen;

19 alle, die zu ihr eingehen, kommen nicht wieder und ergreifen den Weg des Lebens nicht:

20 auf daß du wandelst auf gutem Wege und bleibest auf der rechten Bahn.

21 Denn die Gerechten werden im Lande wohnen, und die Frommen werden drinnen bleiben;

22 aber die GOttlosen werden aus dem Lande gerottet, und die Verächter werden draus vertilget.