1 Înţelepciunea şi -a zidit casa, şi -a tăiat cei şapte stîlpi.
2 Şi -a junghiat vitele, şi -a amestecat vinul, şi -a pus masa.
3 Şi -a trimes slujnicele, şi strigă, de pe... vîrful înălţimilor cetăţii:
4 ,,Cine este prost, să vină încoace!`` Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5 ,,Veniţi de mîncaţi din pînea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6 Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!``
7 Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9 Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
10 Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14 Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
15 ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:
16 ,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:
17 ,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``
18 El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.
1 Die Weisheit bauete ihr Haus und hieb sieben Säulen,
2 schlachtete ihr Vieh und trug ihren Wein auf und bereitete ihren Tisch
3 und sandte ihre Dirnen aus, zu laden oben auf die Paläste der Stadt:
4 Wer albern ist, der mache sich hieher! Und zum Narren sprach sie:
5 Kommt, zehret von meinem Brot und trinket des Weins, den ich schenke!
6 Verlasset das alberne Wesen, so werdet ihr leben; und gehet auf dem Wege des Verstandes.
7 Wer den Spötter züchtiget, der muß Schande auf sich nehmen; und wer den GOttlosen straft, der muß gehöhnet werden.
8 Strafe den Spötter nicht, er hasset dich; strafe den Weisen, der wird dich lieben.
9 Gib dem Weisen, so wird er noch weiser werden; lehre den Gerechten, so wird er in der Lehre zunehmen.
10 Der Weisheit Anfang ist des HErrn Furcht; und der Verstand lehret, was heilig ist.
11 Denn durch mich wird deiner Tage viel werden, und werden dir der Jahre des Lebens mehr werden.
12 Bist du weise, so bist du dir weise; bist du ein Spötter, so wirst du es allein tragen.
13 Es ist aber ein töricht, wild Weib, voll Schwätzens und weiß nichts;
14 die sitzt in der Tür ihres Hauses auf dem Stuhl, oben in der Stadt,
15 zu laden alle, die vorübergehen und richtig auf ihrem Wege wandeln.
16 Wer ist albern, der mache sich hieher! Und zum Narren spricht sie:
17 Die verstohlenen Wasser sind süß und das verborgene Brot ist niedlich.
18 Er weiß aber nicht, daß daselbst Tote sind und ihre Gäste in der tiefen Hölle.