1 (O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!2 Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.3 Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri.4 Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pînă la nori.5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul!6 Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: ,,Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot;8 al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire;9 Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!``10 Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?11 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?12 Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului.13 Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

1 Cantique de Psaume de David. Mon cœur est disposé, ô Dieu! ma gloire l'est aussi, je chanterai et je psalmodierai.2 Réveille-toi, ma musette et ma harpe, je me réveillerai à l'aube du jour.3 Eternel, je te célébrerai parmi les peuples, et je te psalmodierai parmi les nations.4 Car ta bonté est grande par-dessus les cieux, et ta vérité atteint jusqu’aux nues.5 Ô Dieu! élève-toi sur les cieux, et que ta gloire soit sur toute la terre.6 Afin que ceux que tu aimes soient délivrés; sauve-moi par ta droite, et exauce-moi.7 Dieu a parlé en son Sanctuaire; je me réjouirai; je partagerai Sichem, et mesurerai la vallée de Succoth.8 Galaad sera à moi, Manassé [sera] à moi, et Ephraïm sera ma principale force, Juda mon Législateur.9 Moab sera le bassin où je me laverai, je jetterai mon soulier sur Edom, je triompherai de la Palestine.10 Qui sera-ce qui me conduira en la ville munie? qui sera-ce qui me conduira jusques en Edom?11 Ne sera-ce pas toi, ô Dieu! qui nous avais rejetés, et qui ne sortais plus, ô Dieu! avec nos armées?12 Donne-nous secours pour sortir de la détresse; car la délivrance [qu'on attend] de l'homme est vaine.13 Nous ferons des actions de valeur en Dieu, et il foulera nos ennemis.